Ausangate cel epic, partea a doua.

Ciclistul brazilian: “Oh, you have /carry nothing!”
Radu: “We have all we need”.

In ultimile doua saptamani din vacanta noastra (prelungita) din America de Sud am reusit sa ne trezim constant undeva intre 6 si 7 dimineata. Au ajutat fara indoiala zecile de nopti lungi, in care ne-am facut plinul de somn, precum si ora la care rasare soarele. Singura piedica impotriva trezirii noastre matinale poate fi doar frigul, insa Ausangate ne-a facut o supriza placuta si la acest capitol, caci temperatura nu cred ca a scazut sub 2 grade in cort, desi luna a luminat generoasa cerul noptii si de fiecare data cand ma trezeam si ii vedeam lumina blanda prelinsa prin panza cortului, ma intrebam cand va lovi frigul.

Asa ca dupa terciul si cafeaua regulamentare de dimineata o luam din loc, dar ne oprim curand la o vorba cu un ciclist brazilian peste care am dat si aseara cand am ajuns. Treaba e ca omul merge pe o bicicleta normala de touring si are si 4 genti de la Ortelieb pline cu echipament. I-am vazut urmele adanci pe poteca nisipoasa pe care am pedalat ieri, dar la vremea aceea nu stiam cine e in fata si chiar imi imginam ca era cineva cu un fatbike, desi urmele nu erau suficient de late. Dar la combinatia de fata nu m-am gandit. Trebuie sa va ganditi ca o asemenea bicicleta (data fiind greutatea bagajului) nu poate fi nici macar impinsa la deal atunci cand panta devine pronuntata si singurul mod de a progresa este o munca de sisif ce presupune ca pentru fiecare metru urcat sa faci trei drumuri: unul cu gentile fata, unul cu cele spate si unul cu bicicleta. Asta in timp ce noi aruncam bicicleta pe rucsac si in 30 de minute urcam cei 300 de metri pana in pas. Inca nu ma pot hotari daca indarjirea asta e de admirat sau ridica semne serioase de intrebare.

Adaugire ulterioara: cateva zile mai tarziu, discutam despre brazilian cu 2 colegi de cazare, care tocmai venisera din Ausangate si ne spuneau ca brazilianul facuse 6 zile pe ceva ce in mod normal dureaza 2 zile pline sau 3 relaxate.

Bun, depasim deci momentul, il lasam pe brazilian (care arata mai mult a european, deoarece parintii lui erau armeni) si plecam spre pasul de astazi. Stiam ca azi aveam o zi usoara, profilul arata putin peste 300 de metri de urcare si multa coborare, insa totul depindea de cat de ciclabila avea sa fie acea coborare. Daca sfarseam prin a merge kilometri intregi langa bicicleta, nu am facut nimic.

Totusi Ausangate nu se dezminte si ramane constant in gratiile noastre scotand din joben poteci majoritar ciclabile, cu exceptia a 300 de metri de carry bike spre cel de-al doilea pas al traversarii. Nu stiu carui fapt i se datoreaza poteca buna pe care avansam, croita parca special pentru a usura viata turistului, mereu pe curba de nivel acolo unde e posibil, intretinuta acolo unde e nevoie- echilibrul perfect intre efort, placere si peisaj.

Pe de-o parte nu as vrea sa se termine, pe de alta parte Cusco cu ale sale avantaje de oras turistic ramane mereu o atractie, in primul rand pentru burtile noastre si in al doilea rand pentru diminetile linistite de la hospedaje-le unde stam. Avem optiunea de a ne prelungi viata pe drum cu inca 2-3 zile si sa pedalam pana in Cusco, dar cand te uiti in spate la muntii invaluiti acum in nori, realizezi ca bucuria si supriza potecilor si peisajelor din Ausangate atarna mult prea greu in amintirea noastra si au setat niste standarde inalte cam cat muntii ce i-am traversat, standarde ce nu pot fi atinse nici chiar cu toata imaginatia din lume de drumul asfaltat ce ne sta in fata, de versantii arizi pe care i se catara serpentinele, de satele rasfirate ce fac ca distanta pana in Cusco sa para nesfarsita. Vremea s-a burzuluit si ea, cativa stropi de ploaie au inclinat balanta si autobuzul care ne astepta in satul din vale si pleca in 10 minute au transat dilema.

Ausangate ne va ramane deci in minte si in suflet si nu excludem o reintoarcere pentru trekking sau bikepacking pe intreg circuitul.

Dimineata pe racoare, asteptand sa se usuce cortul si sa se aseze terciul de dimineata.
Nuante diferite de albastru si un cer ce pare innorat in primele ore ale diminetii
Vegetalista, un brazilian cat se poate de armean ce acum traieste in Peru.
MTB Adevarat intre munti adevarati.
Clipe in care frumosul aspru al muntilor se oglindeste undeva adanc in oglinda din interiorul nostru. Si nu, frumusetea nu e doar in ochii privitorului.
Pornim mai departe la drum si incercam sa profitam de o fereastra de soare ce nu pare sa dureze prea mult.
Cu toate astea nu chiar totul e de bicicleta. Iar dupa raul din imagine a urmat o noua urcare pana la pana la 4800 de metri, tot cu bicicleta in spate.
Nu dureaza mult si dam din nou de single trail-uri perfecte.
Zece minute de soare, zece minute cat 3 luni, zece minute pe care daca as putea le-as pune in rama. Zece minute la poalele uriasilor.
Sunt momente in care iti dai seama cat de norocos esti si cat de rare sunt momentele de genul acesta. Momente in care esti recunoscator pentru tot ce ai trait in ultimele 3 luni de zile si iti dai seama ca pana la urma a fost bine.
Single trail epicness.
Coborari ce sterg orice amintire a urcusului cu bicicleta in spate de pana acum
Orice ai face muntii din dreapta iti fura privirea, chiar si atunci cand stai pe bicicleta. E cumva usor de inteles de ce.
La revedere Ausangate, la revedere Anzi inzapeziti ce ne-ati facut sa ne recalibram complet scara legat de ce inseamna munti adevarati.
Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Push-bike, paramo si magie in Cordilliera Huayhuash

Imi place forfota diminetii din micile orase peruane prin care trecem. Masinile sunt cvasi- inexistente, dar strazile sunt pline de lume: copii care se grabesc in grupuri mici catre scoala, adulti cu treaba, magazine care isi deschid obloanele si scot la usa maturi, oale si ce mai vinde fiecare, vanzatori ambulanti care au la oferta […]

Apropierea de Quito si o coborare de 2000 de metri

Planurile noastre pentru un slow morning pe malul lacului au fost spulberate de vantul ce bate chiar mai tare decat cu o seara inainte. Asa ca ne tinem bine de cort, strangem catrafusele si plecam de langa lac in cautarea unui loc ferit unde sa facem un slow morning dupa ziua obositoare de ieri. Doar […]

Hungary bike
Bike.Climb.Bike – ziua 3

Linkul catre jurnalul lui mike.Bikemap(are ceva inexactitati deoarece multe drumuri secundare nu apar pe bikemap)Putin mai mult poze aici. Astazi zeii nu au fost darnici cu noi, astfel incat atunci cand ne trezim nu auzim decat ploaia mocaneasca cum cade peste cort. Nu avem nici o tragere de inima de a strange cortul pe ploaie, […]

3 thoughts on “Ausangate cel epic, partea a doua.

  1. Am urmărit cu interes aventura voastră sud-americană. Cam frumos pe-acolo, ce să zic 🙂
    La un moment dat ziceați că o să faceți o listă cu echipamentul luat după voi și cum s-a comportat în teren. Mai este în plan?
    O zi frumoasă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *