Cum din nou Mihaela mi-a luat-o putin inainte si a scris un jurnal ceva cam laconic, am zis sa nu ma las nici eu mai prejos, si sa scriu cateva randuri despre primul weekend de primavara de anul acesta. Pentru ca da, a fost primul weekend in care nu am suferit de frig, in care am putut renunta la haine de iarna, si in care am simtit dupa aproape 6 luni de iarna continua din nou aerul cald al primaverii.

Dupa cum vorbeam si cu colegii de munca, iarna a fost complet atipica in Berlin, dar totusi in comparatie cu iarna din Bucuresti, in Bucuresti mai ai din cand in cand zile calde in care mai straluceste soarele, si nu uiti senzatia de caldura in acelasi mod in care am uitat-o noi in iarna aceasta. Pe de alta parte asta face si cu atat mai placute zilele calde de care ne bucuram acum in sfarsit.

Dupa o saptamana petrecuta in munti inalti, weekend-ul acesta reducem drastic altitudinea si ne orientam catre Elvetia Saxona, impreuna cu Monica si Stefan pentru o zi de drumetie, un bivuac interesant si pentru o zi de catarat. Si in tura aceasta datorita Mihaelei am jucarii noi, acelasi Canon 6d impreuna cu un 24mm F2.8, o sticla putin cam nedemna pentru aparat. Oricum a fost interesant sa ma joc cu o lentila wide, chiar daca din punct de vedere al calitatii obiectivul nu pot sa zic ca m-a impresionat.

Sambata ne cam strecuram printre picaturi, pentru ca primavara vine si cu ceva ploi torentiale, si cu ceva grindina, dar si cu soare, astfel incat reusim sa facem o plimbare chiar frumoasa prin Parcul National. Iar seara, dupa inca o ploaie torentiala, ne facem rucsacii in prag de inserare pentru a pleca sa cautam unul din locurile de boofen din Saechsische Schweiz. Desi nu ai voie sa campezi in interiorul parcului, s-au pastrat anumite locuri de bivuac unde ai voie sa petreci noaptea, o traditie de sute de ani din zona respeciva.

Noi alegem de data aceasta ca loc de boofen Winterstein, in traducere libera Piatra Iernii (putin cam ironic tinand cont e aproape primavara), o stanca parca rupta din Lumea Pierduta a lui A.C. Doyle, pe care acum 800 de ani statea o fortificatie germana. Ajungem fix odata cu inserarea la baza stancii, si cu ajutorul unui neamt binevoitor descoperim toate locurile de Boofen din zona, dintre care alegem unul doar pentru noi, fix in varful stancii.

Dupa ploaia torentiala de acum doua ore aerul e plin de umezeala, dar cerul e senin si in vale sub noi incepe sa se formeze o mica mare de nori care completeaza la fix atmosfera de “Lumea Pierduta”. Cerul e plin de stele pe care incerc sa le prind si pe senzorul aparatului, fara prea mult success din pacate. In schimb e geniala atmosfera complet nemiscata, complet tacuta, fara nici o pala de vant, cu un cer plin de stele si cu o semiluna care apune la orizont. O noapte intr-un loc in care au dormit multi altii in ultima suta de ani, in ultimele sute daca stau bine sa ma gandesc.

Si partea cea mai buna vine dimineata, cand ma trezesc inainte de rasaritul soarelui si intru intr-o mica frenezie fotografica pentru care mi-as fi dorit sa am dupa mine mai multe obiective. Mi se par foarte misto momentele de contopire dintre om si unealta, pentru ca pana la urma si aparatul de fotografiat nu e decat o unealta de suprinde a unor imagini, a unei atmosfera, a unor momente. Momente in care complet absorbit de ceea ce vezi in jur incerci sa imortalizezi cat de mult poti. Desi exista o limita pana la care poate merge fotografia la capitolul surpins, si nici o fotografie nu o sa poate sa-ti transmita in totalitate cum a fost sa fii acolo.

Revenind acum la ziua de duminica, dupa un start cam tarziu la catarat din cauza umezelii, am reusit totusi sa ajungem in Bielatal si cataram cateva trasee care ne-au placut anul trecut, si sa facem o mica initiere cu oamenii in tainele cataratului in Elvetia Saxona. Desi nu ne-am catarat foarte mult, mi-a placut si mi-ar place ca dupa ce-mi intregesc colectia de noduri sa revin de cat mai multe ori prin zona.

Si acum cateva poze din zona:

Din nou pe stanci, in schimb da data aceasta la drumetie.

Sunt curios cate ieri o fi vazut banca din imagine.

Dupa ploaie.

O mica oglinda la inaltime.

Si un pic de via-feratta.

Apusul zilei, din locul de bivuac.

In loc de noapte buna.

Lumea pierduta.

Privelistea pinului stoic.

Fuioare de ceata.