Casa departe de casa – Quechua Quickhiker Ultralight 2

Urmeaza un review poate putin mai neconventinal al cortului pe care l-am folosit vreme de 4 luni de zile in expeditie. Pana la urma si contextul in care a fost folosit e poate putin neconventional, de la nopti ploioase si reci in martie pe malul Marii Negre, pana la platoul de 4000 de metri al Pamirului, de la desertul Karakum din Turkmenistan pana la pantele acoperite de seracuri si crevase ale Tien Shan-ului, de la reintalniri repetate cu ninsori pana la mici urgane ce au purtat alte corturi in departari. Asa ca pot spune ca e un pic mai mult decat un review scris dupa doua trei iesiri la munte.

Cortul l-am primit prin bunavointa celor de la Decathlon, oamenii ajutandu-ma cu cateva piese de echipament care erau lipsa inainte de plecare. Acum trebuie spus ca review-urile de echipament pe care le voi mai scrie in urmatoarea perioada nu au nici o treaba cu faptul ca echipamentul respectiv a fost primit ca sponsorizare. Spre exemplu si oamenii de la Decathlon fac lucruri care sunt foarte bune, dar si lucruri care nu prea functioneaza. Spre exemplu din ultima categorie sunt peticele auto-adezive de la B’twin cu care nu am reusit sa repar nici una din penele pe care le-am avut.

Iar acum pentru varianta scurta a reviewului: daca as fi sa plec din nou intr-o astfel de calatorie, clar tot acesta ar fi cortul pe care l-as alege. In varianta lunga pot sa povestesc pe rand despre lucrurile care mi-au placut sau care nu mi-au placut la el. Nu am sa detaliez detaliile tehnice ce pot fi mai bine analizate aici, sau in filmuletul de prezentare de aici.

In primul rand mi-a placut culoarea. Cred ca e primul lucru pe care l-am folosit la care culoarea e fost unul dintre criterii. Griul fara absolut nici o perosnalitate e culoarea perfecta de camuflaj pentru extrem de multe locuri. Culoarea poate face diferenta intre a te trezi inconjurat de o jumatate de sat curios si o seara linistita, si oricat de fain e sa interactionezi cu localnicii, ai nevoie si de liniste si de timp pentru tine. Pana la urma una e o pata rosie ce sare in ochi de la kilometri sau un gri sau un maroniu care e greu de deslusit.

Camuflajul uneori insuficient in fata ochilor ageri ai ciobanului uzbek.

Camuflajul uneori insuficient in fata ochilor ageri ai ciobanului uzbek.

In al doilea rand mi-a placut spatiul pe care il ai in el. Confortul mi se pare extrem de important atunci cand majoritatea noptilor sunt petrecute la cort si nu mi-as fi imaginat sa plec la drum cu un cort de o persoana ce ar fi devenit cu siguranta putin claustrofobic la un moment dat. Daca puneam cortul pe ploaie puteam sa arunc fara grija toate bagajele inauntru urmand sa le organizez in liniste atunci cand intram si eu inauntru. Pentru o persoana la drum lung e cortul ideal, in schimb pentru doua persoane poate deveni putin inghesuit. Ar fi ok pentru ture de weekend dar daca doua persoane ar trebui sa doarma noapte dupa noapte in el, lucrurile ar fi putin cam inghesuite. In acelasi timp din cauza designului nu aI un spatiu de manevra prea mare daca vrei sa stai in fund, si practic poti face lucrul acesta doar daca stai fix sub bat. E suficient atunci cand vrei sa te schimbi de haine, dar totusi majoritatea timpului petrecut in cort l-am petrecut intins.

Poate mai importanta decat cele doua lucruri de dinainte e rezistenta la tarsaiala, mai ales cand calatoresti prin zone indepartate de civilizatie si cand stii ca vei pune cortul in locuri mai putin decat ideale. Si chiar daca multe reparatii poti sa le improvizezi pe drum, e mai bine sa nu ajungi in situatia in care sa fie nevoie de improvizatii. Si din punctul asta de vedere cortul chiar a facut fata cu bine testului timpului. Probabil am petrecut mai bine de 100 de nopti in el (ce s-ar traduce in 2-3 ani de folosinta weekend de weekend) si a vazut o multime de conditii diferite, de la solul pietros al Iranului pana la vanturi si ploi puternice. Oricum pot sa spun ca pana acum nu a dat semne de slabiciuni.

Buna dimineata.

Cu cortul la 4000 de metri pe malul pline de sare al unui lac din Pamir.

Iar acum cateva cuvinte legate design. Cortul practic e un cort tunel cu un singur bat si se monteaza incredibil de repede, mai ales atunci cand esti singur. Singura problema e ca pentru a sta in picioare (in comparatie cu un iglu spre exemplu) are nevoie de un loc in care poti sa infigi cuiele destul de bine, mai ales daca se anunta ceva vant. Sa spunem ca nu e un cort de plaja si fara pietroaie e imposibil de intins pe ciment spre exemplu. Practic pentru a-l intinde cum trebuie cuiele trebuie sa tina iar daca nu tin e nevoie de improvizatii. Spre exemplu solutia atunci cand l-am pus pe zapada moale la 5200 de metri in Tien Shan a fost sa ingrop pungi umplute cu zapada pe care le-am folosit ulterior ancoraj. Tot legat de design cuiele cortului sunt absolut geniale cu forma si greutatea pe care le au. Sunt totusi un pic cam usor de pierdut astfel incat numaratul cuielor in fiecare dimineata e destul de util.

Absida buna si pentru echipament si pentru umbra.

Absida buna si pentru echipament si pentru umbra.

Legat de rezistenta la vant cortul are avantajul ca e destul de jos si pus pe directia vantului e chiar aerodinamic. Dar cu un singur bat nu are cum sa fie la fel de rezistent ca un iglu bine gandit spre exemplu. Cu toate astea cu un pic de grija la alegerea locului de cort atunci cand bate vantul chiar cred ca rezistenta la vant nu e o problema. Bine si increderea in el a avansat in timp pe masura ce am tot prins vanturi din ce in ce mai puternice.

Cortul e destul de usor si poate cel mai important extrem de compact dar pentru a deveni compact are si o husa de compresie calculata la limita. Sa spunem ca in fiecare dimineata ma temeam de momentul in care trebuia sa-l indes inapoi in husa de compresie. Pe masura ce timpul a trecut am dezvoltat un fel de tehnica de compresie care avea sanse mai mari de reusita dar tot se mai intampla sa o iau de la 0 atunci cand vedeam ca nu intra. Nu era o problema atunci cand vremea era buna dar cu degetele inghetate pe ploaie era cel putin enervant.

Tot din categoria design, ventilatia cortului nu mi se pare foarte bine gandita. Teoretic are doua gauri de aerisire, dar daca nu e nici un pic de vant in practica nu functioneaza prea bine, mai ales ca fustita cortului e destul de joasa. In Istanbul dupa cateva nopti in care am avut probleme cu condensul in interiorul cortului m-am apucat de ceva modificari pentru a mai departa putin fustita de pamant si pentru a imbunatati circulatia aerului, imbunatatire ce chiar a functionat. Oricum noptile in care am avut probleme cu condensul pot sa le numar pe degetele de la o mana si s-a intamplat inainte de imbunatatiri si atunci cand am avut parte de nopti extrem de umede fara vant pe malul Marii Negre.

Pe scurt cam asta ar fi poveste despre casa “departe de casa” in are am petrecut nenumarate nopti sub cerul plin de stele al Asiei Centrale pe Drumul Matasii, o bucatica familiara de univers in locuri ce erau de multe ori straine si stranii.

La 5200 de metri.

La 5200 de metri.

Locul de cort in mijlocul desertului.

Locul de cort in mijlocul desertului.

Prins din urma de ninsoare in Turcia.

Prins din urma de ninsoare in Turcia.

La poalele varfului Lenin.

La poalele varfului Lenin.

Prin locurile verzi ale Kyrgystanului.

Prin locurile verzi ale Kyrgystanului.

Locul de cort de pe ghetar.

Locul de cort de pe ghetar.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Echipament – electronice – Quetchua Phone

Printre electronicele pe care le-am luat dupa mine se numara si un smartphone si pentru ca pana acum am fost multumit de el am zis sa-i dedic si o postare. Nu e un review in adevaratul sens al cuvantului, care sa contina teste si care sa se compare specificatii tehnice. E pur si simplu o […]

Imbracamintea

Un scurt inventar al pieselor de imbracaminte cu care voi pleca prima parte a calatoriei.

3 thoughts on “Casa departe de casa – Quechua Quickhiker Ultralight 2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *