Category Archives: Pregatiri

Maxcycles Townlite

Bicicleta, pregatiri pentru drum

Forma initiala.

Va fi casa mea pe roti, si singurul mijloc de deplasare pentru 8 luni de zile, si de aceea ar trebui sa fac un minim de pregatiri pentru cei 15000 de kilometri.

Bicicleta cu care voi pleca e un Maxcycles Townlite, model din 2009 toamna probabil, pe care am cumparat-o sh inainte de pleca calatoria de acum 2 ani catre Mont Blanc. In momentul in care am luat-o m-am gandit ca va fi bicicleta de oras si de cicloturism pentru urmatorii 10 ani, astfel incat pretul piperat (cel putin dupa standardele mele) sper sa se justifice in timp.

E a patra bicicleta in 20 de ani, prima fiind un Pegas cu suspensii, a doua un Neuzer Matrix, un MTB care a vazut multi ani de bucuresti si ceva ture la munte, a treia o Kona Fire Mountain care era putin cam mare pentru mine. Dupa ele a venit Maxcycles-ul, cu care cred ca am pana acum cam 15.000 de kilometri in total.

Mi se pare foarte interesant pe de o parte ca nici una din bicicletele pe care le-am avut pana acum nu a fost noua, si ca toate bicicletele  sunt inca functionale si sunt folosite de cunoscuti. Ba chiar Kona Fire Mountain-ul a fost bicicleta scoala pentru doi prieteni. Privind lucrurile intr-un mod mai animistic menirea unei biciclete e sa fie folosita, sa stranga kilometri, astfel incat ma bucura ca bicicletele respective inca sunt folosite si isi indeplinesc menirea.

Dar acum revenind la Maxcycles Townlite, bicicleta e un combinatie ciudata. O parte din piese au scris cicloturism de anduranta pe ele (Rohloff-ul , dinamul SON,  franele HS33, cadrul care are o geometrie potrivita), pe cand o parte din piese sunt gandite pentru a scadea din greutate (Furca de carbon, cele cateva piese din Titan, portbagajul din Titan, jentile si spitele).

Practic bicicleta cred ca se vrea, dupa cum spune si numele, o bicicleta usoara de oras cu care poti face si cicloturism. Si din punctul acesta de vedere, pentru ture prin Europa chiar e o bicicleta ideala, si nu-mi dau seama de ce ai vrea mai mult. Stiu foarte bine ca am bagat-o singur prin locuri care ar fi strigat dupa un MTB, dar atat timp cat mergi mai incet e incredibil ce fel de teren poti sa abordezi cu ea. Da, nu poti sa cobori cu 40 la ora la vale pe bolovani, dar oricum nu ai face asta in momentul cand ai bagaje dupa tine.

Inima bicicletei totusi mi se pare ca e reprezentata de cadru, pe care ma simt foarte bine, si pe care nu am de gand sa-l schimb, chiar daca e de aluminiu. A doua inima e butucul Rohloff, care merge, si merge, si merge, si merge… . Cred ca sunt in momentul de fata butuci cu 100.000 de kilometri in spate care functioneaza fara probleme…

Rotile.

Cred ca rotile sunt extrem de importante la cicloturism, si o roata buna poate sa tina mult si bine fara prea multa bataie de cap, in vreme ce o roata proasta poate sa cauzeze o multime de probleme. Bicicleta a venit cu un set de Alexrims AT400, destul de usoare dar nu foarte rezistente. In cazul meu, pe spate janta e deja fisurata pe o portiune de 30 de centimetri si trebuie schimbata. Cea de pe roata din fata e inca in stare destul de buna, dar va fi si ea schimbata.

Pentru o roata buna e nevoie de 3 lucruri, o janta buna, un set de spite potrivite, si un mester de roti bun. Dupa putina munca de cercetare la capitoul jenti am ramas cu urmatoarele variante :

  • Mavic A719 – destul de usoare si cu review-uri destul de bune
  • Rigida Sputnik / Rigida Andra – ieftine, ceva mai grele, si cu avantajul ca Rigida Andra e gandita special pentru Rohloff sau pentru butuci echivalenti. Totusi la 815gr Rigida Andra nu e deloc usoara.
  • DT Swiss TK 540 – cea mai usoara, cea mai scumpa, supporta pana la 130 de kilograme. La 545 de grame e totusi o mica mare diferenta fata de cele 815 grame ale Andrei, dar si pretul e dublu.

La capitolul construit roata, cel mai probabil o sa le fac in Berlin inainte de a pleca spre Romania, chiar daca e un pic mai scump. Pe de o parte pentru ca va trebui sa schimb si pinionul de la Rohloff cu unul mai mare, si scula respectiva nu stiu daca se gaseste prin magazinele de biciclete din Romania. Pe de alta parte sunt cateva ateliere in Berlin care sunt cunoscute pentru rotile bune pe care le fac (si de la care am aflat la recomandarea lui Frank).

Cauciucurile.

Aici dilema nu prea e dilema si din experienta mea de pana acum (sunt la al doilea set de Schwalbe Marathon) chiar daca pretul pare initial mare, raportat la cat tin, chiar se merita un set de Schwalbe Marathon. Si cum Mondial-ul a inlocuit fosta vedeta si are si review-uri destul de bune (cazuri in care au tinut 15000 de kilometri), decizia e simpla de luat. Din nou, daca te raportezi la durata de viata a unui cauciuc mai ieftin pana la urma cu banii cred ca tot acolo ajungi. Singura dilema e grosimea, in cazul meu fiind limitat de cadru la varianta de 42, cu mici sanse variante de 47. Desi mi-ar place un cauciuc mai gros pentru mai multa amortizare in off-road, s-ar putea ca totusi varianta de 42 sa fie suficienta.

Furca fata.

Nu am de gand sa plec cu o furca de carbon intr-o expeditie de genul acesta, astfel incat va fi o inlocuita cu o furca simpla de otel, care sa aiba si prinderi pentru portbagajul fata. Sincer nu prea imi dau seama ce ar trebui sa stie o furca, si nu e ca si cum s-ar mai gasi prea multe modele de otel, deci atat timp cat are prinderi pentru portbagaj toate sunt bune si frumoase.

Portbagajele.

Si aici lucrurile sunt destul de simple. Am deja un portbagaj spate Tubus Airy care e foarte usor (233gr), problema e ca dupa 2 ani si ceva are deja semne de uzura, si nu e genul de portbagaj care e facut sa tina o vesnicie. Astfel incat o sa merg tot pe mana oamenilor de la tubus, cu un Logo pe spate si cu un Tara pe fata. Sunt portbagaje care sunt garantate sa tina o viata, sau dupa cum zic ei cel putin 30 de ani.

Coburile.

Si aici lucrurile sunt simple, am deja un set de backroller classic care mi se pare absolut suficient pentru Europa, dar pentru lucrurile de iarna si pentru echipamentul pe care o sa-l am dupa mine am nevoie si de unset de frontroller classic care ar tebui sa fie absolut suficient pentru spatiul de stocare de care am nevoie.

Chainglider.

Si probabil unul din principalele avantaje ale unui Rohloff e ca poti sa izolezi destul de bine toata transmisia intr-un chainglider, care limiteaza extrem de mult cantitatea de praf si de nisip care ajunge pe lant. Si in acelasi timp dupa o zi de pedalat prin ploaie sigur nu ramai fara pic de ulei pe lant. E ceva mai galagios, dar intre zgomot si mententanta transmisiei as alege intotdeauna zgmotul, cu care pana la urma te obisnuiesti.

Ghidonul.

In momentul de fata am un ghidon de Titan destul de usor, si cel mai probabil o sa fie lasat la vatra de data aceasta. Variantele ar fi un ghidon classic de aluminiu cu ergon-uri pentru ceva ergonomie, sau varianta low cost pe care o sa merg probabil, un ghidon stil fluture pe care il am pe acasa. Trebuie sa ma joc cu el sa vad daca e ok pentru asa ceva.

Saua.

Selle SMP TRK. Oamenii cand au facut saua asta cred ca au facut-o special pentru fundul meu. Am acelasi model de 3 ani, si desi unii lauda Brooks, si unii se planga de Selle ca e prea lata, pentru mine e saua perfecta. Singura problema e ca dupa 3 ani pielea artificiala s-a crapat si o sa trebuiasca sa iau una nou, acelasi model binenteles.

Punandu-le cap la cap ai zice ca e o bicicleta complet noua, dar nu e chiar asa, si inima ramane neschimbata. Tot ce se schimba sunt lucruri mai mult sau mai putin necesare pentru o expeditie mai lunga pe drumuri nu foarte bune.

Si da, sunt convins ca multe din ele poate nu sunt cu adevarat necesare  si ca probabil as putea sa plec cu ea asa cum e acum. Sunt pana la urma oamenii care sunt plecati in jurul lumii cu biciclete extrem de low-cost, si pana la urma mult mai importanta e dorinta de a pleca, si nu bicicleta cu care pleci.

Drachenberg

Unde e multa transpiratie, trebuie si un deodorant.

Intr-un mod oarecum intamplator, cam in acelasi moment in care am terminat o varianta cat de cat prezentabila a site-ului, am aflat de un concurs de proiecte organizat de Rexona. Si cu speranta de ajunge macar in faza de jurizare si cu un rezumat ceva mai poetic scris de Mihaela m-am inscris si eu, pe principiul ca nu se stie niciodata de unde sare iepurele.

Totul decurge in paralel cu o campanie de a incerca sa fac rost de ceva echipament, sau macar reduceri la echipament pentru anumite lucruri de care voi avea nevoie in calatorie. Daca o sa fac rost macar de ceva surubele, ramane de vazut. In teorie suna destul de bine, sunt lucruri de care oricum am nevoie si oricum le-as folosi si carora voit sau fara voie le-as face reclama pe parcursul calatoriei. In practica insa sunt sigur ca drumul e pavat cu multe dezamagiri, dar incercarea moarte n-are.

Ca si costuri calatoria cu bicicleta in sine nu e scumpa, si cu un buget de 600 de euro pe luna te descurci bine pe masura ce te deplasezi spre est. In schimba organizarea logistica cu muntele e cu totul alta poveste, pentru ca va trebui sa vad cum reusesc sa aduc echipamentul de alpinism in tabara de baza, va trebui sa vad unde reusesc sa las bicicleta, de unde o sa pot sa fac aprovizionare pentru o luna petrecuta pe munte si va trebui sa platesc ceva taxe locale.

Multe intrebari, si sunt convins ca rezolvarea va fi destul de costisitoare, astfel incat bugetul pentru o luna / o luna si jumatate petrecuta pe munte probabil se invarte undeva intre 2000 si 3000 de euro. Poate parea mult, dar raportat la durata calatoriei lucrurile se schimba. Eu cel putin vad toata calatoria ca un mare concediu, si intr-o luna normala de concediu costurile sunt mult mai ridicate decat preturile pentru expeditie. In acelasi timp totusi sunt 9 luni de zile, si totul trebuie multiplicat cu 9.

Dar cam atat cu partea pragmatica a lucrurilor, acum revenind la titlu, si la concursul de proiecte de la Rexona, am ramas complet surprins de micul val creat de prieteni in momentul in care a inceput perioada de votare. De la recomandari, share-uri, si postari mai poetice decat as putea eu sa scriu vreodata (cum ar fi cea de aici si cea de aici), pana la urma mica prezentare s-a raspandit si a strans 140 de voturi, mult mai mult decat m-as fi asteptat. Intr-un fel imi pare rau ca pagina de descriere pe care m-am chinuit ceva mai mult sa o fac, a fost probabil mult mai putin citita.

Dar pana la urma dorul de duca exista intr-o masura mai mica sau mai mare in oricare din noi, si tentatia unei calatorii lungi prin locuri indepartate cred ca are o oarecare fascinatie, astfel incat m-am bucurat atunci cand am primit atat de multe sfaturi si de incurajari. Si in acelasi timp sunt convins ca pot sa transform calatoria, prin fotografie si prins scris intr-o poveste ce va curge vreme de 9 luni de zile. E intr-un fel ca o foaie alba ce asteapta sa fie scrisa si nu putine sunt momentele in care cautand informatii ma entuziasmez atunci cand ma gandesc ca in cateva luni, chiar voi calatori prin locurile respective.

Acum legat de concursul de proiecte de la rexona, sunt acolo multe proiecte faine pe care le-as vota fara sa ma gandesc a doua oara, si care ar avea un impact mai practic, dar in acelasi timp cred ca si proiectul meu are o tenta originala si ceva mai aventuroasa. Acum daca va reusi sa ajunga macar in faza de jurizare ramane de vazut, dar pana una alta ma bucur ca poate a reusit sa faca sa viseze, macar pentru cateva minute, 150 de prieteni.