Category Archives: Sicilia

DSC_6569

Taormina si o zi de pedalat in jurul Etnei, ultimele zile din Sicilia

Vineri- Taormina

Locul de cort de aseara a fost unul din cele mai reusite in ceea ce priveste imersarea in natura. Departe de drum, intre o plantatie de vita de vie si o padurice, pe pat de iarba moale si cu ciripit de pasari in urechi. Iar pe fundal, Etna.

Ziua de vineri ne gaseste pedaland din nou spre mare. De data asta spre marea Ionica. Drumul coboara vertiginos, pe stradute, si te arunca, de fapt aproape ca te scuipa pe promenada din Naxo. Nu sunt prea multi turisti, sezonul abia a inceput, cu indulgenta, insa e opulenta de baruri si terase deschise in zona. Asa am nimerit si la o “impinge tava” 10 kilometri mai devreme, unde am oprit, am comdandat 2 portii de mancare de caciula si am mancat chiar daca nu ne ne era foame si pedalasem abia 30 de kilometri pe ziua de azi, si aceia la vale. Dar pe principiul ca “ce-i in mana nu-i minciuna”, mai bine sa avem ceva cald, proaspat, gustos si fara fite in stomac, decat biscuiti.

Tinta zilei de azi este Taormina si desi nu ne e neaparat in drum, urcarea de 200 de metri diferenta de nivel ne rasplateste cu imagini la superlativ. Etna mereu in fundal, marea sub noi, mici golfuri cu apa limpede delimitate de promontorii ce se avanta curajoase spre mare, si un vechi teatru grec din secolul 2 inaintea erei noastre.

Nu am sa insist pe istoria locului, informatii suficiente gasiti pe internet, insa simplul fapt de a te plimba printr-un loc ce a trecut prin secole, prin stapaniri nenumarate (greci, romani, arabi, normani, spaniolo si apoi italieni), a supravietuit razboaielor, cutremurelor (nu neaparat neafectat) pare o sfidare a timpului. Sau in orice caz, un astfel de loc da cu totul o alta valoare scurgerii vremii. Scade cumva insemnatatea secolelor si scoate in evidenta miicimea si lipsa importantei zilei de azi in scurgerea generala a timpului. Ascultand povestile ce rasuna clar din ghidul audio, nu pot sa nu ma gandesc ca mi-ar face placere sa asist la un spectacol de opera aici. Verdi, Puccini, Rossini, apus de soare, marea sub noi, Etna inzapezita vizibila prin una din arcadele ramase inca in picioare si arta care transcende si ea timpul. Oare grecii care au ridicat teatrul initial se gandeau ca va mai fi folosit in acelasi scop si peste 2000 de ani. Oare cum sunau si aratu spectacolele acum 2000 de ani? Oare ideea noastra despre arta ar avea sens pentru un spectator grec de acum 2 milenii?

Sicilia intr-o singua imagine, urcari, mare si Etna. Indreptandu-ne spre Taormina.

Sicilia intr-o singua imagine, urcari, mare si Etna. Indreptandu-ne spre Taormina.

Dupa partea culturala din Taormina e cazul sa ne reindreptam spre munte. Alegem sa urcam dinspre nord pe doua drumuri aproape pustii: mai intai spre Mareneve la 1400m, apoi coboram in Milo la 700 m si prindem urcarea principala spre Rifugio Sapienza. Sau cel putin asa suna planul facut de Radu pe treptele de piatra ale unei case din Piedimonte Etnea aducand ca principal argument locurile propice de cort. Eu insa nu m-as baza pe asta. Mai repede lui Radu ii place sa urce si cu cat e mai mult munte la mijloc si cu cat sunt mai multe calorii arse, cu atat e mai fericit.

Locul de cort din seara asta e intr-o mica padurice, terasata, intr-una din nenumeratele curbe ale urcarii. E cald si placut, asa ca mancam afara ascultand vulcanul cum maraie mocnit deasupra noastra. E un sentiment ciudat sa te gasesti pe pantele unui munte care are viata si un timp al sau propriu ce ii dicteaza ciclurile de eruptie. Pare un urias ce nu doarme niciodata, sau cel putin nu a dormit in ultimii 3000 de ani. Doar picoteste din cand in cand.

Sambata- Etna

Scurta noastra vacanta in Sicilia se va incheia cu Etna in sus si in jos. In ciuda planurilor de cu seara, tot la 9 dimineata ajungem sa plecam. Aerul inca racoros al diminetii, asfaltul bun si gradientele de bun simt fac ca prima parte a urcarii spre Mareneve sa mearga usor. Cand stii ca in fata iti stau 2000 m diferenta de nivel, mai bine ignori ceasul si te concentrezi doar pe inlantuitea serpentinelor. Cum nici nu stiu cate tornante are drumul, nu imi ramane decat sa caut cu ochii cerul albastru ce vesteste printre varfurile pinilor un eventual platou. Insa Sicilia m-a invatat ca nu exista mereu un platou ce precede un pas. De multe ori totul e doar o urcare si apoi o coborare continua, profilul de azi urmand sa respecte si el regula.

La finalul urcarii contabilizam scurt 900 m diferenta de nivel pe ziua de azi. Partea superioara (cota 1400-1600 m) se desfasoara printr-un peisaj post razboi nuclear dominat de cenusa ramasa din eruptiile ulterioare si bolovani negri cu aspect poros, printre care cresc palcuri de iarba sau isi duc viata diverse soparle.

Drumul pe care suntem noi nu e principala cale de access spre Etna. El urca doar pana la o statiune de schi, ca mai apoi sa coboare la 700 m si sa urce in final pana la 1950 m.

Coborarea e invaluita intr-o ceata atipica, ce inghite soare, cer albastru, dar si satele de sub noi ce se vad ca prin pacla

Urcarile ca si coborarile par sa aiba lungimi si gradienti similari si beneficiind de un asfalt perfect ne vedem repede la 700 m altitudine in Nicolisi. De aici mai pierdem inca 100 m pana in Zafferana Etnea de unde incepe una din urcarile pe partea sudica. Sansa ne scoate in cale o Tavola Calda unde mancam regeste desi e abia ora 11.00 si nu ne e neaparat foame: torteliini, pasta alla norma, cola, 2 strudele cu ricotta proaspata si 2 expresso. Transfagarasnul din fata cere resurse si pe cand ma lupt cu ce am in farfurie parca vad cum vor intra rand pe rand in sistem: mai intai cafeaua si zaharul din Cola. Cu pastele am sa ma lupt putin, le voi mai simti inca pe limba gustul de sos de rosii pana se vor transforma in energie benefica, dar astea sunt cu bataie lunga. Ultimul probabil ca va fi strudelul, dar asta era mai mult pentru suflet si mai putin pentru eficienta pedalatului.

Dupa pauza de masa ne asternem la drum sa mancam sutele de metri diferenta de nivel pe paine. V-am zis ca Sicilia e si despre mancare, in toate formele ei. Si putina miscare se asorteaza la fix dietei mediteraneene.

Urcarea in sine nu ma impresioneaza cu nimic. De altfel cred ca a fost cea mai putin interesanta din Sicilia. Gradientul ramane constant pe la 6-7 %, soarele bate si el cu putere, asfaltul se strica vazand cu ochii si ca un facut, acolo unde-i asfaltul mai prost si mai dus, acolo sunt si bucatile de 10% si tot acolo bate si vantul ca turbatul. Peste toate as trece daca ar fi ceva de vazut, insa din unghiul asta pana si muntele arata neinteresant.

Perspectivele sunt ceva mai bune de pe drumul ce vine din Nicolisi si ne va servi noua pentru coborare. O coborare cinstita, de aproape 2000 m diferenta de nivel, ce se scurge legat pana in Catania. Cred ca daca ti-ai pune mintea ai putea sa nu dai nici macar o pedala pe aici.

Catania ne asteapta cu un centru in Patrimoniul Unesco pe care avem prea putin timp sa il exploram, asa ca ne rezumam la piata centrala si 2 inghetate marimea L, ca pentru 2 ciclisti pofticiosi

Cu ce am ramas din saptamana ce tocmai se incheie ? Cu certitudinea ca vom reveni atat in Sicilia (caci mai avem jumatate de insula de explorat) cat si in Italia, care ne asteapta cu o traversare sud- nord la care visam de ceva timp.

Unul din cele mai faine locuri de cort, pe terase formate pe sol vulcanic, departe de drum si cu Etna in fundal.

Unul din cele mai faine locuri de cort, pe terase formate pe sol vulcanic, departe de drum si cu Etna in fundal.

Inapoi la drumurile principale.

Inapoi la drumurile principale.

Biserici vechi de 1200 de ani, asezate langa transformatoare moderne.

Biserici vechi de 1200 de ani, asezate langa transformatoare moderne.

IMG_20180330_102537.jpg

L'Isola Bella si apele albastre ale Mediteranei.

L'Isola Bella si apele albastre ale Mediteranei.

Powered by Gran Cereale.

Powered by Gran Cereale.

Taormina, teatrul grecesc cu cea mai faina priveliste. Mi se pare incredibil cand stai sa te gandesti ca un obiect construit de om indeplineste acelasi scop si la 2400 de ani de la constructie.

Taormina, teatrul grecesc cu cea mai faina priveliste. Mi se pare incredibil cand stai sa te gandesti ca un obiect construit de om indeplineste acelasi scop si la 2400 de ani de la constructie.

In Italia nu trebuie sa mergi departe pentru a gasi o opera de arta si fiecare orasel pare sa aiba propriile bijuterii.

In Italia nu trebuie sa mergi departe pentru a gasi o opera de arta si fiecare orasel pare sa aiba propriile bijuterii.

Inca o noapte, inca un loc de cort.

Inca o noapte, inca un loc de cort.

Tot la deal, cu Etna fumegand in fundal.

Tot la deal, cu Etna fumegand in fundal.

DSC_6580.jpg

Bijuteriile baroce din Catania.

Bijuteriile baroce din Catania.

DSC_6592.jpg

Soseaua ce traverseaza raurile de lava ce s-au scurs nu cu multa vreme in urma de pe Etna.

Soseaua ce traverseaza raurile de lava ce s-au scurs nu cu multa vreme in urma de pe Etna.

Fast food italian, cu Pasta ala Norma si Tortellini cu Ricotta.

Fast food italian, cu Pasta ala Norma si Tortellini cu Ricotta.

In cateva ore ajungem de la 2000 de metri in Catania, o mica bijuterie baroca asezata pe malul marii.

In cateva ore ajungem de la 2000 de metri in Catania, o mica bijuterie baroca asezata pe malul marii.

Inghetata de despartie.

Inghetata de despartie.

Inapoi spre Palermo, si de aici spre Romania, speram noi cu tot cu primavara.

Inapoi spre Palermo, si de aici spre Romania, speram noi cu tot cu primavara.

DSC_6501

Muntii Nebrodi si prima intalnire cu Etna

Dimineata ne intampina cu o mare de un albastru ireal si cu 6 din cele 7 insule Aeolian la orizont. Soarele ne-a gasit inca inainte de ora 8 si atmosfera in cort e chiar placuta. Se anunta o vreme superba, soare glorios si absolut niciun nor pe cer.

Primii 40 de kilometri pe malul marii se scurg in mai putin de o ora si jumatate si ne oprim la o cafenea pentru pauza regulamentara de cafea. Noroc ca in Romania nu gasesti capucinno atat de bun, ca as putea deveni dependenta (a se nota ca aceste consideratii vin din partea unui om care nu bea cafea). Insa o cafea buna, cu un croissant sau niste fursecuri alaturi este o mica placere ce se asorteaza cu Italia. Si daca ea vine si inaintea unei urcari cu de aproape 1500 m diferenta de nivel, atunci este startul perfect, la fix cat sa bage putina energie in instalatie pentru primele cateva sute de metri care sunt de regula si cele mai sustinute. Serpentinele drumului se insira una dupa alta, taiate in coasta muntelui, conducandu-ne pe sub un soare de iunie spre un oras catarat pe un promontoriu stancos, la 750 m altitudine- San Fratello. Sub noi, aproape vertical se intinde marea lasata in urma. Este unul din ultimile locuri cu vedere spre Mediterana si unul din putinele locuri cu perspective atat spre mare cat si spre munte. Suntem in inima parcului natural Nebrodi si se pare am prins fara premeditare una catararile recomandate pe forumurile de ciclisti din Sicilia- Portella Fratella Morta. In fata ne stau 30 de kilometri de parc natural pana in prima localitate de pe partea cealalta a muntelui- Cesaro (cu accent pe ultima silaba). Nebrodi sunt destul de impaduriti. Radu dispare repede din campul vizual, asa ca raman cu gandurile mele in timp ce picioarele invart ritmic la pedale si ochii observa cum se schimba padurea pe masura ce urcam, de la verdele plin si suculent de mai, la mugurii de final de martie si pana la pantele aflate inca sub domimatia unei ierni intarziate.

Cum pasul e si el impadurit si fara perspective, incepem sa coboram rapid, sperand la puncte de belvedere spre Etna. Si asteptarile nu ne-au fost inselate. Pe cat pedalam mai mult prin Sicilia, pe atat sunt din ce in ce mai convinsa ca voi reveni. Nu gasesc absolut niciun contra-argument si trebuie sa recunosc ca sunt vrajita de mica insula aflata la capatul Italiei. Ultimii 40 de kilometri ai zilei se scurg cu imaginea Etnei pe fundal, din ce in ce mai aproape, pana ajungem sa ne gasim fix sub ea. Maine o vom explora pe indelete.

Locul nostru de cort, pe un tapsan inierbat pe malul marii si cu miros de flori proaspat inflorite.

Locul nostru de cort, pe un tapsan inierbat pe malul marii si cu miros de flori proaspat inflorite.

Rasaritul zilei.

Rasaritul zilei.

Pauza de cafea (si croissante) de la ora 10, cafea italiana buna si ieftina.

Pauza de cafea (si croissante) de la ora 10, cafea italiana buna si ieftina.

Autoportret de biciclisti fotografi.

Autoportret de biciclisti fotografi.

Cu plecare de la malul marii, pedaland spre un pas de 1400 de metri.

Cu plecare de la malul marii, pedaland spre un pas de 1400 de metri.

A fost probabil ultima tura cu Merckx, o cursiera ce chiar imi place si ce sper sa mai mearga multi kilometri de acum incolo.

A fost probabil ultima tura cu Merckx, o cursiera ce chiar imi place si ce sper sa mai mearga multi kilometri de acum incolo.

Insule eoliene.

Insule eoliene.

Drumul intins spre Nebrodi cei impaduriti.

Drumul intins spre Nebrodi cei impaduriti.

DSC_6468.jpg

Inapoi la iarna.

Inapoi la iarna.

Mafia inca exista in Sicilia. Aparent nu se indeletniceste cu lucruri prea hardcore, dar de existat inca exista.

Mafia inca exista in Sicilia. Aparent nu se indeletniceste cu lucruri prea hardcore, dar de existat inca exista.

Primul contact cu Etna.

Primul contact cu Etna.

Momentul zilei, atunci cand soarele , norii si Etna lucreaza impreuna pentru clipe magice.

Momentul zilei, atunci cand soarele , norii si Etna lucreaza impreuna pentru clipe magice.

DSC_6518.jpg

Drum intins cu Etna in fundal.

Drum intins cu Etna in fundal.

DSC_6264

Un parc natural inzapezit si un foc pe malul marii, Sicilia partea a doua

Marti. Nu sunt sigura daca noi cautam aventura sau trage ea singura la noi

Astazi incepem prin a pune 20 de kilometri sub roti, pe un drum principal in lucru. De fapt drumurile din Sicilia sunt departe de suprafetele impecabile din Giro. Drumurile mai mari (SS-urile) au in general asfalt bun, insa reparatiile s-au facut in petice, astfel incat, cand ti-e lumea mai draga mai apare cate un damb. Drumurile secundare (SP-urile) sunt in schimb cu gropi, denivelari, asfalt rupt. Astazi a fost in schimb ziua drumurilor distruse. Luate de apa, alunecari de teren ce au purtat la vale terasament, parapeti etc. Cu bicicleta razbesti. Pe langa ea, cu ea in spate sa nu o murdaresti. Vorba aceea: mersul pe jos face piciorul frumos. Pe drumuri ca acestea lipsite de trafic doar vantul isi face de cap ducand cu el parfumul pomilor infloriti combinat cu cel al rapitei ajunsa aici deja la maturitate.

Dealurile sunt in mare parte dedicate fie agriculturii sau pomiculturii, fie pasunilor si Sicilia nu duce lipsa de ovine, bovine, caprine, cabaline. Si nici de caini. Chiar acum cand scriu aceste randuri 2 caini imi latra in completare unul la urechea stanga si unul la urechea dreapta. Suntem la poalele parcului natural Madonie, niste munti de 1800 m, pe care intentionam sa ii sarim maine, doar asa, pentru ca noua ne plac muntii.

In ultima ora ne-au alergat si ploaia si noaptea si locul de cort perfect nu s-a aratat, asa ca ne-am multumit cu cel mai bun loc gasit. Stim din BikeClimbBike ca italienii sunt foarte relaxati in aceasta privinta si poti campa cam pe oriunde pentru o noapte.

Miercuri. Parcul National Madonie sau ziua la care viseaza orice cicloturist

Copacul sub care am intins cortul aseara, grabiti de furtuna ne tine intr-un con de umbra, astfel incat nu ne dam seama decat atunci cand iesim din cort ce vreme frumoasa e afara. Norii s-au risipit si doar varfurile mai sunt inconjurate de un brau translucid de ceata-umezeala, ce va disparea si el cat de curand. Sub aspectul vremii se anunta ziua perfecta. Strangem si pedalam pana in prima localitate- Polizzi Generosa, nu inainte de a ne incalzi cu un push bike pe niste pavate cu 30% panta. Macar vederea spre munte face toti banii. Pavatele astea nu au aparut din senin, sunt doar o cale de acces la oraselul cocotat pe un promontoriu stancos, dupa ce drumul clasic s-a prabusit (cel putin al treilea drum luat de ape pana acum).

Intre primavara si iarna, in muntii Madonie.

Intre primavara si iarna, in muntii Madonie.

In oraselul in care ajungem e zi de targ, asa ca dam si noi o raita si plecam cu niste curmale proaspete pe care le asortam cu un capucino. Preludiul perfect pentru urcarea de 5-600 de metri diferenta de nivel ce ne sta in fata.

Drumul pe care intram este pustiu. Radu dispare repede din campul vizual, asa ca raman eu cu gandurile mele, intrebandu-ma daca nu ne vom trezi la un moment dat cu un alt drum luat de ape si fara varianta de ocolire. Totusi pedalele se invart ritmic, copacii infloriti raman in spate, pasunile si ultimile case sunt si ele depasite, ne afundam in padurea de conifere (pini), doar ca sa iesim in final pe pantele domoale acoperite inca la vremea asta cu 5-10 cm de zapada.

Drumul ramane insa uscat si suntem singurii care ne bucuram de perspectivele largi pe care ni le dau cei 1400 de metri la care ne aflam. Coborarea spre Cefalu merge in doua trepte. Una continua pana la 600 m, apoi o mica urcare si apoi o serie de serpentine cu asfalt perfect pana jos.

Sansa ne scoate in cale si o pizzerie-restaurant deschis(a) in mijlocul zilei, cum rar gasesti in Italia in locurile care nu sunt turistice, asa ca intram cu gandul la o pizza, dar ne multumim cu cate o portie de paste gustoase si un desert ce parea a fi orez cu lapte, dar era de fapt o prajitura cu foi, crema de lapte si scortisoara.

Multumiti plecam mai departe si ajungem in Cefalu la fix cand incepe programul de dupa-amiaza pentru vizitarea domului. Dupa o felie generoasa de pizza si un wrap cu salata mancate pe treptele domului, scaldate in soare, hotaram sa ne incercam norocul cu drumul principal ce merge pe malul marii. Avem si aici o supriza placuta cu un drum ca in palma si cu trafic redus pe care cursierele noastre zboara in voie. Pe marginea drumului cresc niste tufisuri cu flori galbene ce raspandesc cu miros delicat de zambila ce rascoleste amintiri dintr-o tura de cicloturism in Olanda. Las rotile cursierei sa manance kilometri in timp ce ochii se pierd in infinitele nuante de albatru ale Mediteranei.

Fata in fata cu marea.

Si cateva ore mai tarziu, fata in fata cu marea.

La un estuar ne iese in cale si locul de cort perfect: iarba, floricele, departe de drum dar aproape de mare, la fix cat sa nu te ude fluxul dar sa lasi inca valurile sa te adoarma.

Avem 80 de kilometri pedalati, nu e nici macar ora 18.00, asa ca o oprire acum ar veni parca prea devreme. Insa e locul perfect si stim ca atunci cand se apropie inserarea Murphy se trezeste si ne scoate in cale numai bombe.

Plecam mai departe cuprinsi de regrete. Ploaia incepe dinspre mare si mergem paralel cu ea. Sunt inca stropi razleti, dar oricat pedalam in fata, ploaia se tine scai dupa noi. Inutil sa spun ca in Cefalu e soare…

Prima localitate in care ajungem – Tusa ne intampina cu stropi mari si desi. Oprim la un supermarket, luam ceva de mancare, exploram marginea satului cautand un loc bun de cort, dar nu gasim nimic pe masura a ceea ce am lasat in urma. Cum intre timp s-a oprit si ploaia si norii se sparg in urma noastra, hotaram sa ne intoarcem la locul care ne-a cazut cu tronc. 8-10 kilometri trec repede cu cursiera. Fitness-ul de seara. Lumina devine din ce in ce mai frumoasa si culorile se schimba permanent caci mergem cu apusul in fata. In 20 de minute suntem inapoi si pe pajistea verde, invizilbil din drum, descoperim un alt cort instalat, apartinand unei familii de nemti. Seara suna excelent cu companie, discutii relaxate intr-o limba in care ne simtim cu totii confortabil si…piesa de rezistenta: un foculet deloc extravagant, cat sa dea culoare, caci de caldura nu e neaparata nevoie. Se anunta 9 grade minima, e prima noapte in care mancam afara, pe iarba, cu marea in urechi si muntii in suflet. O sticla de vin mai lipsea, dar ziua a fost oricum perfecta, de la diversitatea peisajelor, la drumurile pustii si cu asfalt bun prin care am pedalat si pana la mancarea ce in sfarsit a facut cinste Italiei: capucino la pauza de la ora 10.00, paste la pranz, pizza si panini la pauza de dupa-amiaza, salata cu rosii, ceapa, castraveti si pui seara plus un tiramisu la desert. Pana si gurmandul din mine a fost multumit azi, nu doar poetul. Sicilia ne-a dat azi cu 4 maini si probabil a fost ziua perfecta a scurtei noastre vacante.

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/1475091086
https://www.strava.com/activities/1476946228

Locul de cort din prima noapte, cu iarba verde, liniste si munti inzapeziti in distanta.

Locul de cort din prima noapte, cu iarba verde, liniste si munti inzapeziti in distanta.

Micul dejun al cicloturistului, cu paine buna, masline, rosii, branza si gem de caise.

Micul dejun al cicloturistului, cu paine buna, masline, rosii, branza si gem de caise.

O mica bijuterie inca functionala. Trebuie sa recunosc ca sunt tare curios cum se conduce o astfel de buburuza.

O mica bijuterie inca functionala. Trebuie sa recunosc ca sunt tare curios cum se conduce o astfel de buburuza.

In departare muntii Madonie care ne-au atras privirile timp de o dimineata.

In departare muntii Madonie care ne-au atras privirile timp de o dimineata.

Locul in care drumul se termina, luat de o alunecare de teren ce a mutat tot muntele din loc.

Locul in care drumul se termina, luat de o alunecare de teren ce a mutat tot muntele din loc.

Il gasim cateva sute de metri mai jos.

Il gasim cateva sute de metri mai jos.

Soare si furtuna in apropiere de Madonie.

Soare si furtuna in apropiere de Madonie.

Sicilia e plina de case si conace vechi de sute de ani, acum parasite. Sunt curios cate povesti avea de spus in cazul acesta stejarul din curtea centrala.

Sicilia e plina de case si conace vechi de sute de ani, acum parasite. Sunt curios cate povesti avea de spus in cazul acesta stejarul din curtea centrala.

O bucatica crancena ce para rupta din turul Flandrei.

O bucatica crancena ce para rupta din turul Flandrei.

Pauza de la ora 10, cu un capucino facut cum trebuie si curmale proaspete, in Polizii Generosa, un mic orasel din varf de deal de la poalele muntilor Madonie.

Pauza de la ora 10, cu un capucino facut cum trebuie si curmale proaspete, in Polizii Generosa, un mic orasel din varf de deal de la poalele muntilor Madonie.

Urcam cu spor spre muntii inzapeziti, pana intr-un pas de 1400 de metri.

Urcam cu spor spre muntii inzapeziti, pana intr-un pas de 1400 de metri.

Urcand cu spor prin paduri de pin.

Urcand cu spor prin paduri de pin.

Pret de o ora si putin schimbam iarba verde pe zapada.

Pret de o ora si putin schimbam iarba verde pe zapada.

Serpentine, paduri si drum intins.

Serpentine, paduri si drum intins.

Intre primavara si iarna, in muntii Madonie.

Intre primavara si iarna, in muntii Madonie.

Pranzul ciclistului infometat, ce descopera ca e aproape imposibil sa gasesti pizza in Italia inainte de ora 17:30.

Pranzul ciclistului infometat, ce descopera ca e aproape imposibil sa gasesti pizza in Italia inainte de ora 17:30.

DSC_6387.jpg

Catedrala din Cefalu, o biserica cu iz de orient mijlociu ridicata in vremea cruciadelor.

Catedrala din Cefalu, o biserica cu iz de orient mijlociu ridicata in vremea cruciadelor.

Un interior suprinzator de bizantin pentru o catedrala din Italia.

Un interior suprinzator de bizantin pentru o catedrala din Italia.

Un memorial dragut si discret, si imi imaginez ca de fiecare data cand cei inca in viata trec pe langa el isi aduc aminte de Ignazio.

Un memorial dragut si discret, si imi imaginez ca de fiecare data cand cei inca in viata trec pe langa el isi aduc aminte de Ignazio.

Ultima geana de lumina, pe malul marii Mediterane.

Ultima geana de lumina, pe malul marii Mediterane.

Petrecere de corturi Quechua, impreuna cu o familie de nemti plecata de un an de zile prin Europa.

Petrecere de corturi Quechua, impreuna cu o familie de nemti plecata de un an de zile prin Europa.

Pregatirea pentru o seara in jurul focului in care am schimbat italiana pe germana si in care am incercat sa aflam cat mai mult din povestea oamenilor. Rezumatul e ca se poate calatorii in 3, cu un copil de 5 ani, fiecare pe bicicleta lui. Si ca o astfel de calatorie te invata, intr-un fel in care l-am descoperit si noi, sa incetinesti curgerea timpului.

Pregatirea pentru o seara in jurul focului in care am schimbat italiana pe germana si in care am incercat sa aflam cat mai mult din povestea oamenilor. Rezumatul e ca se poate calatorii in 3, cu un copil de 5 ani, fiecare pe bicicleta lui. Si ca o astfel de calatorie te invata, intr-un fel in care l-am descoperit si noi, sa incetinesti curgerea timpului.

DSC_6152_01

Un Palermo plin de contraste si o prima zi de pedalat prin Sicilia rurala

O aterizare neasteptata in contrastantul Palermo

Atunci cand capitanul cursei spre Catania ne anunta ca din cauza vremii nefavorabile cursa a fost redirectionata spre Palermo nici nu stim daca sa ne bucuram sau nu. Oamenii din avion isi fac griji pentru transferul spre Catania si intarzierea aferenta. Noi ne gandim doar ca iata, fara voia noastra, vom ajunge in locul din care planuiam sa ne incepem explorarea Siciliei, asa ca schimbam din mers planul, refacem rezervarea pe booking.com si frunzarim capitolul dedicat Palermo-ului, in loc de cel dedicat Cataniei din ghidul celor de la Lonely Planet.

Cand in final imi vine randul sa ies din carlinga avionului, ochii mei se intalnesc direct cu marea si las vantul sa imi alerge prin par. Ii promit sa fim prieteni atata timp cat bate din spate. Dar e un vant cald ce muta pe cer nori spectaculosi.

Palermo cel plin de contraste, gunoaie, grafiti si monumente istorice nepretuite.

Palermo cel plin de contraste, gunoaie, grafiti si monumente istorice nepretuite.

Dupa ce lamurim detaliile administrative ne taram bicicletele spre hostelul aflat la 10 minute de gara si 2 minute de centrul vechi. Acesta va ramane pentru 2 seri baza noastra de explorare pentru un oras in care contrastele te lovesc la fiecare pas. Din tot ce am citit, descrierea celor de la Lonley Planet reuseste sa suprinda cel mai bine multiplele fete ale orasului, atractia si dezgustul, uimirea pozitiva si repulsia care se intersecteaza de nenumarate ori, pe fiecare strada, straduta ori in fiecare piateta. Magazinele noi si tratoriile cu traditie de generatii, decadent si in plina dezvoltare, cladirile decrepite ce stau fata in fata cu altele renovate, albul curat al stucco-urilor din oratoriile prezervate cu grija, contrastand cu griul dalelor de piatra de pe strazile laterale facute parca sa transceada pana si vesnicia, mirosul de igrasie, peste si mare contrastand cu magazinele de moda si parfumuri. Fluviul de tineri de pe Via Vittorio Emanuele, contrastand cu oamenii iesiti in pauza de la Teatro Massimo. Vulgaritatea din tinuta vestimentara a multor fete de liceu, contrastand cu lookul bine analizat si cu bun gust a unora din femeile trecute de 30 de ani ce isi insotesc la brat, pe Corso, partenerul de viata, localuri cu street food aflate zid in zid cu restaurante de fite, pare ca pentru tot si toate e loc in Palermo. Si asta nu e ceva nou, caci Palermo si Sicilia in sine au fost un exemplu reusit de multiculturalism inca din cele mai vechi timpuri. Greci, romani, arabi, normanzi, spanioli, italieni, pentru toti a fost loc pe insula si fiecare a lasat ceva mostenire Siciliei.

Asa ca luni ne asternem la drum in cautarea micilor comori ale insulei, celor aflate la vedere in orasele mari si celor ascunse in satele imprastiate prin centrul tarii.

Prima zi de pedalat

Ploaia s-a oprit, chef de pedalat avem doar ca una din manetele de la Felt nu ne lasa sa asternem la drum. Asta pare a fi singura paguba a zborului, insa necesita cateva ore extra in Palermo pentru reparatie/ schimb.

Ghinionul cu transportul trebuia sa lovesca la un moment dat, caci pana acum a fost crutati, in ciuda numeroaselor drumuri facute. Totusi, daca e sa e intample ceva bicicletei, parca prefer sa se intample in Italia si nu in Maroc, Georgia, Oman sau alte destinatii pe care nimeni nu le asociaza cu ciclismuml.

Radu pleaca in misiune si se intoarce dupa 2 ore cu o maneta noua. Chiar nu conteaza ca plecam la 12.00. Suntem deja in modul concediu si tot ce conteaza este ca ne asternem la drum.

Dupa primii 10 kilometri prin Palermo si pe drumul spre Monreale traficul haotic se mai calmeaza si prindem un drum secundar pe care vom descoperi doua mari caracteristici ale drumurilor din Italia: drumurile mici sunt aproape lipsite de trafic, sunt pitoresti, dar insumeaza o diferenta mare de nivel si gradientul pare a fi constant undeva intre 4 si 8%.

Dupa putin peste 20 de kilometri pedalati ne luam temporar la revedere de la Palermo si intram in Sicilia continentala, Sicilia satelor mici, a intinselor suprafete cultivate (dar ai ingradite), Sicilia soarelui, vantului si dealurilor.

Drumurile pe care pedalam sunt un balsam al sufeltului nostru ce tanjeste dupa primavara, caci ochii se plimba in voie si descopera cu usurinta in iarba verde o multime de flori, norii purtati de vant anima albastrul infinit al cerului, micile sate/ orasele prin care trecem ne intampina cu strazile inguste, micile piatete, carmangeria, patiseria & gelateria, alimentara si aprozarul regulamentar.

Iz de primavara si de Macin, in varianta cu munti inzapeziti de 1300 de metri in fundal.

Iz de primavara si de Macin, in varianta cu munti inzapeziti de 1300 de metri in fundal.

Fara indoiala insa cel mai fain loc in care am ajuns este Bosco della Ficuzza, o padure generoasa ce inconjoara pe toate partile o stanca de peste 1200 m, acoperita azi cu un puf de zapada ramas in urma ploii nesfarsite de ieri din Palermo. Asa cum se intampla mereu, frumusetea locurilor e potentata sau diminuata de momentul in care ajungi acolo. Si pentru noi, asta a fost momentul potrivit. Un drum uscat, ce urca in serpentine provocatoare printr-o padure de fag ce abia incepe sa inverzeasca, dar lasa inca lumina finalului de zi sa patrunda generoasa printre copaci si ne coloreze coborarea.

Cu aprovizionarile facute ne intoarcem la ultimul loc de cort vazut si cu o voluptate specifica celor care atunci cand vor sa descopere un loc il iau la pas (a se citi la pedalat) pe indelete, ne intindem pentru prima oara pe anul acesta cortul, osciland intre un petec de iarba cam umed sub in copac inflorit si un petec de iarba moale, aproape muschi pe un promotoriu deasupra drumului.

Cortul nou primit ca sponsorizare de la Decathlon Iuliu Maniu (multumim inca o data) merita un prim loc cu iarba din belsug si ferit de spinii, ciulinii, pietrele si solul neprimitor din Maroc. Quechua Ouick Hiker2 il inlocuieste pe Quick Hiker1, cortul care ne-a fost casa sute de seri, sub cerul instelat al Romaniei, Marocului, Indiei si tuturor tarilor de pe Drumul Matasii. Este un model care noua ni se potriveste manusa si care ne va insoti mai departe in fiecare aventura pe doua roti. Un review detaliat a scris Radu aici.

Track si date aici.

Bicicletele impachetate dupa metoda bricolaj, cu izolaltie de conducte, bubble wrapp, soricei si folie.

Bicicletele impachetate dupa metoda bricolaj, cu izolaltie de conducte, bubble wrapp, soricei si folie.

DSC_6132.jpg

Detalii dint-o alta vreme.

Detalii dint-o alta vreme.

Batalia de la Lepanto in stucco si Serpota la maximul abilitatilor sale. Undeva intre pictura, teatru si sculptura.

Batalia de la Lepanto in stucco si Serpota la maximul abilitatilor sale. Undeva intre pictura, teatru si sculptura.

DSC_6148.jpg

DSC_6152.jpg

Scaune ramase in strada dupa petrecerea de sambata, scutere, grafiti si religie. Palermo.

Scaune ramase in strada dupa petrecerea de sambata, scutere, grafiti si religie. Palermo.

Cautandu-l pe Mario.

Cautandu-l pe Mario.

In casuta asta de 15 metri patrati, aflata la 2 minute de centru si de catedrala veche de 1000 de ani chiar traia cineva.

In casuta asta de 15 metri patrati, aflata la 2 minute de centru si de catedrala veche de 1000 de ani chiar traia cineva.

Printre picaturi de ploaie, spre fosta catedrala normanda.

Printre picaturi de ploaie, spre fosta catedrala normanda.

Din nou detalii dintr-o alta vreme.

Din nou detalii dintr-o alta vreme.

DSC_6182.jpg

Ce se poate intampla cu un Ficus daca il lasi 150 de ani sa creasca.

Ce se poate intampla cu un Ficus daca il lasi 150 de ani sa creasca.

Din categoria ce se poate intampla cu un ficus daca il lasi 150 de ani sa creasca.

Din categoria ce se poate intampla cu un ficus daca il lasi 150 de ani sa creasca.

DSC_6207.jpg

Gata de plecare de la kilometrul 0, catedrala din Palermo.

Gata de plecare de la kilometrul 0, catedrala din Palermo.

Pe Stradute cu piatra cubica prin Monreale.

Pe Stradute cu piatra cubica prin Monreale.

10 kilometri si aproape 500 de metri, si lasam Palermoul in spate.

10 kilometri si aproape 500 de metri, si lasam Palermoul in spate.

Drum intins, munti inzapeziti, primavara si foarte, foarte mult verde.

Drum intins, munti inzapeziti, primavara si foarte, foarte mult verde.

Iz de primavara si de Macin, in varianta cu munti inzapeziti de 1300 de metri in fundal.

Iz de primavara si de Macin, in varianta cu munti inzapeziti de 1300 de metri in fundal.

DSC_6232.jpg

Locuri perfecte de cort, la care o sa ne si intoarcem dupa ce  facem cumparaturile in urmatorul sat.

Locuri perfecte de cort, la care o sa ne si intoarcem dupa ce facem cumparaturile in urmatorul sat.

Apusul zilei.

Apusul zilei.

Sicilia centrala, cea a oraselelor urcate pe coline, a stanelor si a zonelor rurale.

Sicilia centrala, cea a oraselelor urcate pe coline, a stanelor si a zonelor rurale.