A doua zi in Sicilia, tot in format foto

A doua zi din Sicilia, cu lumina faina, plaje, orase vechi, mancare buna, inghetata si mai buna, flori de primavara si simfonie de pasari. Formatul asta de road-trip ne vine bine si cred ca o sa-l mai repetam si in viitor, trebuie doar sa mai diversificam playlist-ul, deja stim cu totii pe dinafara sountrack-ul de la Encanto de la Disney.

A doua zi de dimineata, cu o simfonie de pasari in padurea din spate care au dat trezirea odata cu rasaritul. Miros de iarba proaspata, cafea si porridge de dimineata si aer liber, modul perfect pentru a incepe dimineata. Nu as da nici o cazare pe un loc de cort ca cel din imagine.

In Ragusa ajungem complet din intamplare pentru ca zarim din departare un viaduct spectaculos pe care pare fain sa mergem, asa ca dupa ce ne invartim de 3 ori intr-un giratoriu luam calea Ragusei si taiem Modica si ciocolata asociata de pe lista.

Explorand strazile intortocheata ale Ragusei. La 5 minute dupa era sa ne trezim cu un lighean de apa in cap, aruncat de la unul dintre balcoane, din multe puncte de vedere lucrurile functioneaza pe aici fix ca pe vremuri.

Turisti inexistenti, doar pisicile ne privesc pe acoperisurile caselor.

Inutil de zis ca arhitectura nu impresioneaza la 7 ani, in schimb plimbarea si explorarea pe stradute vreme de cateva ore da.

Unul din punctele de belvedere din Ragusa, si un moment in care un dslr clar ar fi scos o poza mai ok. Inca sunt in dubiu daca pentru momentele astea are sens sa-l iau dupa mine si sa-i port grija atunci cand plec de acasa.

Cateva ore mai tarziu, in drum spre Notto, descoperim un drum super fain. Pe stanga si pe dreapta pajistile dintre maslini sunt pline de flori, si nu rezist tentatiei de a opri pentru a trage pe “nas” o doza mare de primavara.

Un pic de referinte la Stalker-ul lui Tarkovsky. De fiecare data cand dau de primavara venind din cenusiul Brasovului imi vine sa ma tavalesc prin iarba proaspata asemeni calauzei din film atunci cand in intra in Zona interzisa.

Hamaceala si joaca, inainte de inghetata din Notto.

Cum nu sunt turisti parcam fix pe strasse si luam pranzul la prima “Tavola Calda” care ne iese in cale. De data aceasta din motive de lipsa de proteine ne face cu ochiul un pui rotisat.

Usi uriase sau copii prea mici?

Din nou, nu arhitectura e punctul forte al vizitelor culturale, plimbarea si explorarea in schimb da, cel putin pentru o ora si un pic.

In Notto e una din cele mai bune gelaterii din Italia si nu am rezistat tentatiei de a o incerca.

Si confirmam ca e una din cele mai bune inghetate pe care le-am mancat pana acum. Din categoria extra-sezon eram si singurii clienti in toata gelateria.

Pe seara mergem la o plaja de langa Notto. Trebuie sa sarim un gard pentru a ajunge la ea caci aparent in extrasezon poarta de access sta inchisa. Un mic golfulet, o drumetie de 2 kilometri pana la plaja printre flori de primavara, valuri spectaculoase.

Atunci cand iese si soarele facem si una din pozele mele preferate din concediul asta, nu e treaba chiar asa de usoara se te sincronizezi cu declansatorul si sa ai parte si de lumina faina.

Sau cel putin e mai simplu sa te sincronizezi atunci cand nu e trebuie sa convingi si un copil sa stea la poza. Dar chiar si atunci focusul s-ar putea sa nu fie chiar acolo unde trebuie.

Din cand in cand e bun si cate un selfie pentru a vedea dupa ceva vreme schimarile in fizionomia fetei in procesul de imbatranire si in drumul spre mormant.