Azuga

In cautarea coborarilor cu pulver prin Baiului

A venit iarna. In timp ce deschid poteca prin pulverul indesat ce trece de jumatate de metru, muncind pentru fiecare metru imi vine greu sa cred ca in urma cu 5 zile toata Romania era aproape uscata si eu pedalam 180 de kilometri pana la Slatina. Iar acum tot muntii stau sub un strat gros de zapada, si cum in urmatoarea perioada am un program mai flexibil pot iesi si in timpul saptamanii pentru a profita de zapada. Nu singur, caci in conditiile acestea de zapada proaspata ar fi cel putin periculos ci intr-o companie selecta a altor oameni care au program flexibil in caz de zapada si care nu iubesc instalatiile. Si astfel ne-am gasit cei 4 muschetari de Baiului, Bubulu, Balan, Dani Spulber si eu.

Cum ajung putin mai devreme la intrarea in traseu (triunghiul albastru care urca direct din DN1 din Azuga catre Baiului) apuc sa sparg poteca pe prima bucata si sa dau cateva viraje pana cand ajung si ceilalti. Cred ca toti stim cu e sa pui schiurile in picioare pentru prima data intr-un an si sa te dai la vale, si cum e cand stai in fata primelor viraje si incerci sa-ti aduci aminte cum se facea. Ultima data am fost pe schiuri am fost iarna trecuta in Vent, la o tura superba pe schiuri de tura pe varfuri de peste 3000 de metri. Dar de atunci antrenament 0, astfel incat pot decat sa sper ca nu o sa-i tin in urma pe oameni in tura de azi, mai ales ca la sfaturile lui Bubulu care zicea de zapada mare am venit cu schiurile late si claparii grei, amandoua ajung la 4 kilograme pe picior. Macar nu sunt singur, si Bubulu avand un setup destul de greu. In schimb Balan si Dani intra clar in categoria raceri.

Si dupa cateva viraje stangace parca incep sa-mi aduc aminte cum e face, desi muschii neantrenati pentru miscare protesteaza si ar trebui caliti in cateva ture de genul acesta. Si dupa ce ne reunit plecam din nou la drum, facand morisca pentru a deschide poteca. Partea frumoasa e cand iesim din padure si din plafonul de ceata si cand putem sa privim peste drum la Bucegiul acoperit de zapada. Si tare bine ii mai sade.

De aici pe creasta in schimb vantul a inceput deja sa-si faca treaba si sa mute zapada de colo colo, astfel incat nu e la fel de muncit la urme dar ochii incep sa se uite dupa cum a batut-o vantul, pe unde a strans-o, pe unde e zapada ok de coborat. Mergem pe mana lui Bubulu care prbabil a vazut coclaurile astea in toate conditiile de zapada si a strans o experienta incredibila, si mergem catre Cazacu unde coboram pe un picior-fata de cam 500 de metri de nivel tare fain si cu zapada ok.

Si cum mai avem timp mai urcam odata pana aproape de varful Urechea si mai prindem o coborare pe fata din stanga, la fel de faina pe care daca am fi avut mai mul timp am fi facut-o de mai multe ori probabil. Dar se lasa seara, si pentru a nu imbratisa copaci pe intuneric prin padure coboram pe piciorul Urechea pana inapoi in statiune, dupa care cu schiurile in spate sper gara. in total 16 kilometri cu 1300 de metri diferenta de nivel, fara nici un fel de instalatie si prin zapada mai mare.

Nici ca puteam sa visez un inceput de sezon mai fain, si chiar daca a fost un pic de tras si la deal si la vale pentru a tine pasul cu oamenii, si chiar daca azi o sa fac o febra musculara cum nu am mai facut demult nu regret nimic, si sper doar sa-i fi tinut prea mult in urma pe oameni. Dar gata cu carat pietrele de moara la deal, daca se mai aseaza zapada data viitoare trebuie sa incerc si setup-ul mai de fuga, cu TLT 6-le si cu Iki-urile cu TLT Speed. Ca incheiere trebuie spus ca e zapada, dar e multa si sub stratul extrem de sanatos nu e nimic si vantul sa o tot mute zilele urmatoare, deci mare grija.

Sapand poteca prin omat.

Sapand poteca prin omat.

Poteci neatinse.

Poteci neatinse.

Padurea de argint.

Padurea de argint.

Incarcat.

Incarcat.

Racer.

Racer.

Deasura norilor.

Deasura norilor.

Fritz.

Fritz.

Inaintand pe creasta.

Inaintand pe creasta.

Privind catre Sinaia.

Privind catre Sinaia.

Gata de coborare, Jackal vs Atomic.

Gata de coborare, Jackal vs Atomic.

Fu fain?

Fu fain?

40 de zil de Postavaru intr-un sezon.

40 de zile de Postavaru intr-un sezon.

Inca deasupra norilor.

Inca deasupra norilor.

Ultima coborare.

Ultima coborare.

Alb si negru.

Alb si negru.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Pe schiuri prin Baiului, din nou in cautarea zapezii

Cred ca sunt putine peisaje de munte din Romania care sa se compare cu felul in care abruptul Bucegilor se vede din Baiului. Peretii masivi de stanca se ridica fix de peste drum si senzatia intr-o zi senina e ca daca te opintesti putin ai putea sa arunci o piatra pana in partea cealalta. Si […]

Iezer
Din nou in Iezer, cautand fara success zapada de weekend-ul trecut

Inca odata, de la mike citire, un jurnal mai mult sau mai putin poetic despre ultimul weekend: Schi, schi, schi…cam asa am ramas porniti de cand am venit din concediu dinAustria. Astfel incat nu se putea sa nu scoatem tandaricile la plimbare weekendul asta. De fapt nici nu prea aveam idee pentru alte activitati. O […]

Postavaru Night 2015, primul concurs de la operatie si din nou la Malaiesti.

Un prim concurs dupa operatie, din nou la Postavaru Night dupa 4 ani, cateva ganduri despre echipamentul la concursurile de schi de tura si de bicla si o plimbare de relaxare pana la Malaiesti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *