Ski Hochvernagtspitze

La schi-alpinism in Valea Oetz-ului.

Austria la schi, de data aceasta altfel.

De data aceasta chiar a fost altfel, 8 zile la schi de tura, sau mai degraba la schi alpinism, 8 zile la peste 2500m inaltime, varfuri de 3400/3500/3600, fara nici o instalatie la orizont, cu nopti petrecute la cabane la 2700m inaltime cu privelisti si apusuri rupte din povesti.

Pana acum toate vacantele de iarna pe care le-am petrecut la schi de tura in Austria au avut ca scop principal schiul de partie, sau mai mult pe langa partie in ultimele iesiri. Motivul era destul de clar, cum am invatat sa schiem destul de tarziu, la 24-25 de ani capitolul tehnica e cel putin deficitar, si pentru a te putea bucura de coborare trebuia recuperat la capitolul respectiv. Iar cea mai buna metoda de a recupera nu e decat sa te dai foarte mult la vale, pe partie, pe langa partie, prin pulver, prin zapada mai buna sau mai proasta, iar statiunile de schi din Austria ofera terenul propice pentru asa ceva.

Pana acum nu ne-am gandit niciodata sa mergem special la schi de tura in Austria, pe de o parte pentru ca e destul de departe, pe de alta parte pentru ca schiul de tura sau schi alpinismul sunt destul la indemana de practicat si in Romania. Dar iata ca acum la sfarsitul unei ierni care s-a prelungit incredibil de mult (luna Martie in Germania a fost cea mai friguroasa luna Martie din ultimii 1130 de ani), si cu un concediu de 10 zile in fata iata-ne in masina in drum spre Alpi, spre Oetztal, cu scopul principal schiul de tura.

Intr-un stil complet necaracteristic pentru nemti, care isi planuiesc turele cu multe luni inainte, si la fel si rezervarile, noi suntem in drum spre alpi, cu 3 perechi de schiuri, 4 perechi de clapari si echipamentul de catarat, 3 cartulii diferite pentru 3 zone diferite, si cu o lista de 10 cabane la care dam telefoane pentru a vedea unde gasim locuri libere. Pana la urma la a 7-a cabana gasim locuri libere (era totusi vacanta de Paste pentru nemti), astfel incat destinatia e hotarata din masina. Mergem in Vent, in fundul Oetztal-ului, acolo unde lasi masina la 2000m, cabanele sunt la peste 2500 iar in jur ai o sumedenie de varfuri pe care se poate ajunge si de pe care se poate cobora pe schiuri. A fost din punct de vedere al experientei mult mai simpla si mai mai pura decat turele din ultima vreme, avand ceva din experienta inceputului mersului la munte. Te scoli de dimineata, pleci de la cabana spre un varf, si schiezi inapoi la vale pe ghetar pana inapoi la cabana. Fara instalatii, fara aglomeratie, in foarte multe momente doar singuri cu muntele in fata.

Jurnalele turelor:

Hochjochhospiz Huete, si imprejurimile.
Vernagt Huette, si varfurile din imprejurimi.
Similaum si Hauslabkogel.

Privind catre Similaunm

Si a doua zi dimineata, pe varful din poza anterioara.

Echipamentul.

Inapoi pe unde am urcat.

Croirea urmelor, pe pulverul de pe ghetar.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Privind catre Zugspitze
Zugspitze Ultratrail, 100km / 5400m, alergand din amintiri

E doar kilometrul 45, si planul incepe sa se naruie. Sau as putea spune ca e deja kilometrul 45, pentru ca primii au trecut ca de obicei destul de repede. Dar cel putin locurile sunt superbe, si in sfarsit dupa ce primii kilometri am alergat printr-o ceata laptoasa si umeda, acum incepe in sfarsit sa […]

Zillertal
Zillertal, din nou

Un pic mai multe poze aici. A trecut din pacate si anul acesta saptamana de ski din Austria. Si de data aceasta am fost la fel ca in ultimii 3 ani tot in Zillertal, zona de ski fiind alcatuita practic din mai multe statiuni situate pe aceasi vale, fiecare insumand cam 140 de kilometri de […]

IMG_20181214_074718
Postavaru Morning Glory, jurnalul diminetilor magice.

Alin spune ca un rasarit in varf de munte e ca un drog, un drog fara nici un fel de parte negativa, care te binedispune pentru toata ziua. Sau daca ai parte de un rasarit mai cu mot, efectul poate sa tine zile bune. Imi e clar ca efectul nu e acelasi pentru toata lumea, […]

One thought on “La schi-alpinism in Valea Oetz-ului.

  1. Am eu senzatia ca indurarea lunilor de campie berlineza si-au luat revansa cu tura asta! Se vede si din starea de spirit: Mike canta si rade, Radu gafaie din greu dupa un urcus entuziasmat ;))
    Chiar ma bucur pentru voi dragilor si ca ati avut vremea frumoasa si varfuri pe masura, dar cel mai mult si mai mult, ca ati avut parte de munte cum cred ca va doreati de mult >:D<

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>