Cotopaxi

Dimineata avansam cu spor pe drumurile ecuadoriene, dar elanul ne e oarecum curmat de avertizarea unor calareti ce isi faceau veacul prin zona si care ne spun ca pe drumul pe care vrem noi sa mergem, in aproximativ 5 kilometri o sa fie un pod rupt si nu vom putea trece raul. Eu, sincer, m-as fi intors din acel punct, ca sa nu bat degeaba 10 kilometri, dar Radu, partial vrajit de modul in care se vedea vulcanul astazi, partial doritor sa se convinga cu ochii lui ca nu se poate trece si va trebui sa ne intoarcem, voteaza pentru mersul inainte. Oricum nu ne grabim nicaieri si nu trebuie sa ajungem intr-un loc anume astazi.

Drumul pe care mergem ofera intr-adevar niste perspective superbe asupra Cotopaxi-ului, mai ales ca azi avem parte de o zi senina. Fiind un drum de pamant si iarba, asta inseamna si ca e total lipsit de trafic, masinile vazandu-se undeva departe la linia orizontului.

In plus, in sfarsit, drumul nu mai urca si coboara inutil, ci se mentine relativ plat si nisipos, aproape de albia raului pe care va trebui sa il trecem. La locul faptei descoperim nu numai ca puntea exista, ci si ca ea este cat se poate de solida si cu un scurt push bike ne facem intrarea pe usa din dos a parcului.

E o pustietate neasteptata pe aici si intreaga zi nu am vazut decat 3 masini. Planul initial era sa schimbam dirt road-ul pe Ruta de Los Tres Volcanes, ce prespunea un inconjor al Cotopaxi-ului traversand partea estica a parcului, salbatica, putin umblata si continand si un carry bike la un moment dat.

Asa ca urmam trackul care ne poarta pe drumuri secundare printr-un peisaj vulcanic caracterizat de o vegetatie pitica (majoritar iarba scurta si flori), teren aproape plat, mici conuri vulcanice si muntele cel mare, cu ghetarul inegal (considerabil mai extins pe partea estic fata de cea vestica. Totusi trebuie spus ca intre 1976 si 2010, ghetarii si-au redus dimensiunile cu 40%).

Pe la 3 facem o pauza ca sa fierbem niste apa, sa mancam pasta de alune cu gem si painicute, sa ne spalam si sa clatim niste haine.

Azi ne vom opri undeva la 4000 m, langa un parau ce pare sa aiba apa decenta pentru fiert.

Dimineata, dupa o sesiune de cusut. In fata sunt sfanta treime cu care speri sa treci macar temporar peste orice hop de natura tehnica, macar temporar.

Prima intalnire cu gigantul de la orizont.

Planuri suprapuse.

Din categoria plantele din lumea noua. Iar rezervatia din jurul Cotopaxiului chiar e un mic paradis pentru flora si pentru fauna.

Punte mult dorita, pana la urma nu a mai fost nevoie de inca o trecere inghetat de rau.

In tandem, una din putinele poze de pana acum in care aparem amandoi.

La 5700 de metri, Cotopaxi. Un pic mia inalt in stanga lui norul ce i-a fost tovaras toata dupamasa.

Selenar.

In mijlocul pustietatii, departe de tot si de toate, fara semnal, pedaland spre un pas de 4100 de metrii. Fix asa cum trebuie.

Grafiti religios la inlaltime.

Una din multele rascruci la care a trebuit sa stam cu nasul in GPS.

De aici tot la vale.

Locul de cort din seara asta, cu putin sub 4000 de metri.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Push-bike, paramo si magie in Cordilliera Huayhuash

Imi place forfota diminetii din micile orase peruane prin care trecem. Masinile sunt cvasi- inexistente, dar strazile sunt pline de lume: copii care se grabesc in grupuri mici catre scoala, adulti cu treaba, magazine care isi deschid obloanele si scot la usa maturi, oale si ce mai vinde fiecare, vanzatori ambulanti care au la oferta […]

Teleportarea in Peru

Cum cele trei luni pe care le aveam la dispozitie pentru Ecuador si Peru nu erau in niciun caz suficiente pentru a explora pe indelete ambele tari, aveam de ales intre o traversare Quito- Lima/ Cusco, prin munti, dar pe cel mai scurt drum posibil, sau o selectie a partilor cele mai interesante din ambele […]

Turcoazul si Laguna Paron

In ghidul cu trasee de trekking din Cordillera Blanca pe care l-am rasfoit in campingul din Cuenca, scria raspicat ca si daca ar trebui sa mergi 2 zile spre Laguna Paron, tot s-ar merita oasteneala, fiind unul din cele mai frumoase lacuri glaciare din Cordillera, dar lucrurile sunt chiar mai simple de atat, caci e […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *