Muchia Turneanu

Cozia odata cu venirea iernii

Inca un weekend cu prognoza apocaliptica, cu ploi si ninsori in toata tara ne-a fortat la masivul nostru de vreme rea, cu alte cuvinte Cozia. In timp ce urcam Sambata initial printr-o ploaie mocaneasca de toamna, urmata de lapovita si de ninsoare pe masura ce urcam chiar ne intrebam cand a fost ultima data cand am prins senin de pe varf, concluzia fiind ca a fost acum 3-4 ture, in rest in general a fost ploaie,zapada, viscol sau ceata.

Dar una peste alta Cozia imi place, ne place defapt, chiar si fara minunata panorama pe care poate sa o ofere asupra Fagarasului,Iezerului si Bucegiului. Imi amintesc si acum o zi de iarna de acum multi ani, cand ne intorceam de la Portalul de Piatra prin zapada de un metru spre cabana, un apus superb si stralucirea stranie a releului de la Costila probabil. Si cu cata fascinatie si teama priveam atunci Fagarasul, vazut pe toata lungimea lui, cu toate plaiurile domoale care se prelungesc spre sud, cu toata creasta intinsa in fata ta, de la Suru pana la Moldoveanu. De atunci muntele s-a schimbat pentru mine, o fortareata semeta de stanca s-a transformat intr-un masiv domol si bland, Fagarasul privit cu fascinatie a devenit un prieten bun si cunoscut, iar mai toti muntii care se vad din Cozia (si nu sunt putini) au cunoscut bocancul meu la un moment dat sau altul. Dar totusi de aici i-am vazut pe toti pentru prima data, acum 7 ani intr-o frumoasa zi de toamna, aici am fost prima data iarna la munte, aici mi-am pus prima data schiurile in picioare, si o parte din magia acestor momente s-a pastrat si se va pastra, pentru mine cel putin.

Cu toate acestea a fost totusi prima data cand am urcat pe Muchia Scortaru continuata cu Turneanu, de obicei aceasta fiind varianta clasica de coborare pentru noi. Lume a fost destul de multa, in total cu oamenii din tura de initiere a lui Mike fiind 15 persoane.Zapada a inceput putin mai jos de a intra in Muchia Turneanu pana acolo ploaia amestecandu-se cu lapovita si transformand covorul de frunze intr-un mic patinoar. Tot pe la Turneanu am descoperit cu Emil avantajul tactic al terenului mai inalt la bulgareala, activitate cu care ne-am indeletnicit mai pe larg in schimb a doua zi la coborare.

Urcusul a mers nesperat de repede, singurele proble de orientare le-am avut la traverseul de dinainte de varf, dar pana la urma l-am nimerit fara prea mari probleme. Zapada era destul de mare pe alocuri, ajungand si la 1 metru un zonele viscolite si variind de la 10-50cm in rest. La cabana acelasi primitor nea Marian, un cabanier de nota 10 in opinia mea, asta nu ca nea Vasile n-ar fi de treaba, doar ca e in general ceva mai morocanos din fire. Seara am stat la povesti si la vin fiert, bere sau tarii, fiecare dupa preferinte si ne-am retras la culcare fiecare dupa puteri, cei mai anduranti ramanand pana pe la 1 noaptea.

Prin viscol si ceata.

Peisaj neintinat.

A doua zi dimineata vremea era neschimbata, viscol si ceata doar cu ceva mai multa zapada fata de ziua de dinainte, dar cu toate acestea coborarea a fost foarte fun, padurea aratand genial proaspat imbracata zapada imaculata. S-a lasat cu bulgareli, frecusuri, trante si alte indeletniciri placute pentru cei cu mintea ceva mai tanara, si cu o frumoasa proba de ski-noroi, o viitoare proba olimpica in cativa ani.

Emil inaintand printr-o zapada imaculata.

Dantelarie de ramuri incarcate de zapada.

Am ajuns jos la manastirea de la Turnu pe la 13:00, destul de uzi si noroiti astfel incat masa calda de la manastire a mers la fix, desi mancarea de post nu pot sa zic ca a fost deosebita ca si gust, o ciorba de peste chiar buna, o salata orienta de cartofi cu cartofi si cu ceapa, si o mancare de varza dulce, sau dulceaga. Dar deh, gusturile nu se discuta, poate asa le place oamenilor varza.

Pe valea Oltului trenurile erau blocate, astfel incat a urmat transbordarea prin mai multe mijloace de transport pentru a ajunge la Slatina, unde reusim in cele din urma sa ne recuparam pe Filoftea (numele ei initial, nu l-am schimbat si nici nu cred ca o sa-l schimbam) , care a suferit reparatii mai mult sau mai putin majore in saptamanile trecute.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Din frumosul targ al Iesilor spre Ceahlau si spre Bicaz

Un weekend prelungit, un oras, o prezentare si doua zile pe munte cu iz primaveratic in Moldova.

Iesirea de seara in oras, la Curmatura

Decembrie a fost pana acum suprinzator de uscat astfel incat patinoarul ce se formeaza de obicei pe urcusul de la Fantana lui Botorog spre Poiana Zanoaga e complet inexistent. Poteca se deruleaza cu spor sub talpile bocancilor, noi palavragim vrute si nevrute si ne gandim ca la cat de uscat e, parca n-ar fi stricat […]

Tampa morning glory, cafeaua, clatita, salamul de biscuiti si socializarea de dinainte de munca

2.10 Tampa Morning Glory cu Brasov Adventures Cum ne-a placut mult shotul de energie dat de urcarea de ieri in Postavaru, am zis sa repetam experienta si ziua urmatoare, de data asta mai aproape de casa, respectiv pe Tampa. Un asemenea loc vine cu trei avantaje: o ora mai blanda de sculare (5.40 vs 4.40 pentru […]

2 thoughts on “Cozia odata cu venirea iernii

  1. Felicitari, o tura minunata de 1/2 de iarna, ai reusit niste poze faine acest mic S2 continua sa ma fascineze!!

    multumim ca ai fost cu noi si bineinteles, multumim pentru “urme”!

  2. Nu stiu care ar putea fi explicatia logica pt care imi place atat de mult acest masiv. Cozia!
    Prima data am ajuns in acest masiv pe 2 mai 2002, iar de atunci pana in prezent am revenit de vreo 9 ori. Multe amintiri, patimi, bucurii si prietenii imi sunt legate de acest munte.
    Am revenit mereu in acest munte numai toamna tarziu, sau iarna. Vara niciodata si nici nu cred ca sun interesat sa ajung vara. Este si pt mine tot un fel de munte de sacrificiu, si asta pt ca stiu ca oricum ar fi vremea, voi ajunge sus si acolo ma asteapta o camera calda.
    Am prins si vreme faina, dar si viscol de neinchipuit… ploi fara oprire, ceata, atc…
    Despre o tura de iarna cu viscol crancen, in acest masiv, am povestit si eu prin amintirile mele, cu poze cu tot.

    Vreme asa cum iti doresti pe oriunde ai hoinari si… apropo, ne vedem weekendul asta pe vreo vale in Bucegi? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *