Oder-Spree

Cu bicicletele prin jurul Berlin-ului

Dupa trei saptamani in Berlin pare ca incet incet incepe sa vina si vara, astfel incat pentru a profita de un prim weekend in care vremea se anunta buna ne hotaram sa facem o prima plimbare mai lunga cu bicicleta prin Brandenburg, land-ul care inconjoara Berlin-ul.

Aruncasem cateva priviri si in urma cu cateva saptamani, cand venind pe autostrada spre Berlin am ramas surprinsi de cat de multe paduri sunt in zona. Initial ne asteptam ca zona din jurul Berlinului sa semene putin cu zona din jurul Bucurestiului, cu aceasi campie continentala batuta de soare. In schimb cand am facut ceva research am descoperit ca Brandenburg-ul, alaturi de Meklenburg (regiunea din nord) sunt cele mai putin populate regiuni din Germania, cu 85, respectiv 71 de locuitori pe metru patrat (in comparatia cu Bayern sau Baden-Wuttenberg in sud care au cam 200-300).

E interesant ca privita din afara Germania pare un tot unitar, cand de fapt sunt diferente si contraste foarte mari intre regiuni, nordul e protestant si sudul e catolic, estul e mult mai pustiu si mai putin dezvoltat decat vestul, iar cei 50 de ani de socialism am lasat inca o urma destul de adanca in mentalitatea oamenilor care au trait in est.

Dand putin timpul inapoi e totusi normal ca cele doua regiuni, Brandenburg si Meklenburg, sunt atat de putin populate, pentru ca la sfarsitul ultimelor glaciatiuni topirea ghetarilor a provocat destul de multe inundatii si a adus in zona foarte mult nisip (stratul de nisip depaseste in anumite zone 20m). Solul e foarte saracacios si foarte putin roditor, si destul de putin e cultivat, restul fiind acoperit de paduri de conifere si de lacuri. Si vorbind de contraste, in mijlocul acestui pamant neroditor rasare ca o insula Berlin-ul, unul din cele mai intinse si populate orase din europa, o mica metropola de 3.5 milioane de locuitori.

Revenind la plimbarea noastra de weekend, am ales o pista de biciclete care facea o bucla de 240 de kilometri in partea de sud-est a Brandenburg-ului, intre Berlin si Polonia. Pista de biciclete era categorisita pe un site al lor ca o pista de biciclete de 4 stele, si chiar ne-a placut si noua foarte mult, cu paduri nesfarsite de pin si sate si orase rasfirate printre ele. Desi erau rare, cam toate satele de pe acolo erau atestat documentar pe la 1200 toamna, si oraselele aveau cam toate destul de multa istorie in spate.

Am mers pe unul din primele canale care au facut legatura intre Spree (raul care trece prin Berlin) si Oder, construit pe la 1600 toamna, si care a usurat transportul si negotul si probabil a ajutat destul de mult la dezvoltarea Berlinului, pe langa noul canal, pe langa o groaza de lacuri. Sunt o groaza de ture faine care se pot face si cu caiacul in zona, si chiar am ramas suprins cand am vazut intr-o ecluza 4 caiacisti asteptand linistiti sa se ridice nivelul apei. De dormit am dormit sambata spre duminica tot in mijlocul unei paduri, unde am dat si de afine (am ajuns la concluzia ca oamenii de pe aici nu prea sunt cu fructele de padure, gasind pe marginea drumului si mure, si zmeura, si afine neatinse).

Mi se pare fascinante padurile lor, cu pini inalti si drepti, mai desi sau mai rasfiranti in functie de cat de veche e padurea. Nu sunt paduri naturale decat pe alocuri, si se vede ca sunt plantate de mana omului, dar totusi dau mult mai bine in poze decat padurile naturale (care sunt un amestec de foiase si conifere, cu destul de mult salcam). Probabil o sa scriu mai incolo o postare dedicata si padurilor de pe aici.

O postare mai detaliata a scris Mihaela aici, cu o descriere mai clara a locurilor prin care am trecut, si un pic mai multe poze se gasesc aici.

Padurile tipice de prin Brandenburg.

Serpuind pe una din putinele bucati neasfaltate.

Relaxare pe malul lacului.

Tot inainte.

Si armasarul meu mai mult sau mai putin fotogenic.

O biserica din Eisenhuetenstatt, orasul adapostului de fier.

Pistele tipice germane.

Detaliu caramiziu.

Geana de lumina.

Un salcam strain intr-o mare de pini.

Campand in salbaticie.

Afine de iulie.

Acelasi armasar fotogenic.

Pedaland spre Fuerstenwald.

Un stejar de pe vremea lui Stefan cel Mare.

Si binenteles ne prind si cateva picaturi de ploaie.

Pe sub nori de ploaie.

Si locul de scaldat.

Unul din putinele lanuri de grau, sub lumina blanda a apusului.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Un weekend in Berlin, cu un concurs si cu muzee

Dupa aproape 4 luni de zile de colindat weekend de weekend am ajuns din nou sa petrecem un weekend din Berlin. Vremea posomorata si friguroasa de noiembrie, cuplata cu zilele scurte nu lasa prea mult loc pentru ture interesante, desi planuri sunt suficiente deocamdata asteptam sa vina zapada, dupa care primavara. In acelasi timp de […]

Intoarcerea in Marrakech si prima zi de pedalat in doi

Inapoi in Marrakech, inca odata la aeroport si primele doua zile petrecute in doi, si predarea stafetei pentru scrierea jurnalelor Mihaelei, care avut grija sa scrie cateva cuvinte pentru fiecare zi a calatoriei.

Pentru prima data la Sf. Ana, si Brasov-Bucuresti pe bicicleta.

Primavara in Transilvania e putin intarziata iar in timp ce urc pe serpentinele largi ce pleaca de la Bixad spre Sf. Ana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *