Cozia

Din nou acasa, Cozia in prag de craciun

Dupa doua zile si jumatate petrecute pe drum si dupa reintalnirea cu parintii de la Slatina am reusit sa ne rupem o zi din iuresul vizitelor pentru a satisface intr-un fel dorul pe care il avem de cateva luni de zile.

In Berlin pana in noiembrie cand am mai tot facut ture de cicloturism si am mai descoperit imprejurimi inca necunoscute a fost ok, in schimb in momentul in care a venit noiembrie cel gri si ploios moralul a ajuns la un minim istoric, si dorul de munte a fost tot timpul pe un trend ascendent. Vremea a contribuit din plin, si chiar glumeam ca in primele 3 zile de cand am parasit Berlinul am vazut soarele mai mult decat in ultima luna si jumatate. E incredibil cat de mult conteaza la psihic si la moralul sa vezi soarele din cand in cand.

Fiind pentru cateva zile la parintii mei din Slatina pentru fuga la munte am ales Cozia, si am avut norocul sa ne potrivim la tura cu Hoinarii, pe care nu ii mai vazusem de mai bine de un an de zile de la tura din Dachstein. Ziua a fost incredibil de frumoasa si de luminoasa, si poate ceva cam calduroasa pentru un sfarsit de decembrie.

In Cozia am fost pana acum de nenumarate ori, si a fost primul munte pe care am fost care iti ofera cu adevarat priveliste. Si de prima data de cand am vazut Fagarasul de aici am fost complet vrajit de felul in care arata, si de intinderea nemarginita a muchiilor sudice. Un taram salbatic si aproape nepopulat aproape de centrul tarii. La apus si la rasarit creasta Fagarasului vazuta de pe Cozia arata intr-un mare fel.

Si cum am fost de nenumarate ori pe Cozia cred ca am prins toate variantele de lumina si de vizibilitate, de la haloul zilelor cu soare puternic de vara pana la albastrul puternic al luminii din timpul iernii. Si totusi fiecare zi are ceva putin aparte, si lumina e putin diferita de fiecare data. Si in plus sunt atat de multe amintiri legate de muntele acesta, la fel ca si de alti munti de la noi din tara.

Ziua a fost extrem de placuta si pentru ca am putut sa o petrecem la taclale cu Hoinarii. Sigur am apucat sa vorbim mai mult decat am fi vorbit in fata unei mese pline de bunatati, si am facut si ceva miscare in timpul acesta. De fapt e putin spus, pentru ca Hoinarii chiar si in formatie de trei ne-au cam alergat putin. Bine pe de alta parte si faptul ca noi nu am vazut munte in ultimele 6 luni de zile probabil a contat si s-a contorizat la febra musculara din ziua urmatoare.

Hoinarii sunt pe de alta parte exemplul viu ca viata nu se termina atunci cand ai copil. La 3 saptamani Ana a fost prima data in masina, si la 6 saptamani urca deja in Dachstein. La 1 an si 6 luni sigur a vazut pana acum mai multi munti decat am vazut eu pana la 24 de ani, si sunt convins ca se simte mai bine la munte decat intre 4 pereti.  E o draguta si jumatate si o smechera si jumatate (aici cred ca are pe cine semana).

Plapuma de frunze.

Plapuma de frunze.

Descoperind Cozia pe propriile picioare.

Descoperind Cozia pe propriile picioare.

Tatic  model (mai ales la capitolul manusi).

Tatic model (mai ales la capitolul manusi).

Hoinarii.

Hoinarii.

Din punctul de pauza si de belvedere unde m-am oprit de atatea ori.

Din punctul de pauza si de belvedere unde m-am oprit de atatea ori.

Mai e mult pana sus?

Mai e mult pana sus?

Ma dusei sa privesc Oltul de sus.

Ma dusei sa privesc Oltul de sus.

Din nou acasa.

Din nou acasa.

La inaltime.

La inaltime.

Umbrele noastre la Cozia.

Umbrele noastre la Cozia.

Zambetul unei zile de toamna.

Zambetul unei zile de toamna.

Pe muchia Turneanu.

Pe muchia Turneanu.

Pasind catre apus.

Pasind catre apus.

Coborarea pe muchia Turneanu care a fost destul de solicitanta psihic si fizic.

Coborarea pe muchia Turneanu care a fost destul de solicitanta psihic si fizic.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Negoiu panorama
A moment in time

Va urma si rt-ul, dar deocamdata am pus un o poza care chiar mi-a placut cum a iesit. 1 ianuarie 2010, muntii Fagaras.

DSC_2203
Pe poteci in Cozia, intre iarna si primavara

Prima drumetie pe anul acesta, din nou pe potecile din Cozia si prima tura fara claparis si fara bicicleta dupa multa vreme.

Zarnestiul vazut de pe Piatra Mica
Piatra Mica, si ultima tura din an.

Un pic mai multe poze aici. Si un jurnal destul de poetic al lui Mike in continuare: Jurnalul Claudiei Citeam astazi intr-o pauza prelungita un jurnal uitat prin cotloanele amintirilor, scris in 2006 dupa o tura in Retezat. Citeam si ma minunam caci pe vremea aceea scriam frumos, cu figuri de stil ce au ajuns […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>