Spigolo Tofana di Rose

Dolomiti ziua 5 – Primo Spigolo di Tofana di Rozes

Urmeaza inca un jurnal ramas restant de asta vara, m-am gandit povestesc un pic si despre traseele pe care le-am facut in Dolomiti, in speranta ca voi reusi sa-i inspir si pe alti sa exploreze acesti munti. Dupa parerea mea Dolomiti sunt ceva aparte, e greu sa-i compari cu alti munti, si clar se merita vazuti cel putin odata intr-o viata de om.

Revenind la traseul nostru Primo Spigolo e o ruta de V+/450m ce urca pe primul umar din Tofana di Rozes. Pentru noi avea sa fie primul traseu mai lung pe care aveam sa-l urcam, dupa ce in ziua de dinainte incercasem cateva trasee mai scurte (150-200m) in alta zona, era una peste alta un traseu de 14 lungimi de coarda, mai lung decat multe din traseele din peretele Vaii Albe.


Descrierea traseului.

Astfel incat plecam dimineata devreme din camping, la ora 7:30 cu masina pana la refugiu Rio Gere, intr-o atmosfera de vis cu o atmosfera extrem de clara si cu fuioare de de ceata care invaluiau peretii. Aveam sa mergem in echipa de 3, eu, Mihai si Octavian. Urcusul de la refugiu pana la traseu ne ia cam 45 de minute, si din fericire suntem primii care intra in traseu, in schimb in timp ce ne echipam mai apare inca o echipa de italieni care aveau sa intre in traseu dupa noi si cu care aveam sa ne tot intersectam pe traseu. Plec cap pe primele lungimi, cazand de acord cu cu Mihai sa ne schimbam mai sus, pana la urma aveam sa merg cap primele 5 lungimi, dupa care Mihai 5 lungimi, iar ultimele 4 lungimi ne-am schimbat din nou.

Tofana di Rose, se distinge primul umar, cel mai din dreapta.

Intimidare si cutezanta.

In diedru din lungimea cheie, Octavian consultand descrierea traseului in regrupare.

Cruxul.

Picture time.

Primele lungimi au fost foarte frumoase, un diedru horn foarte placut si expus la catarare, in schimb dupa ce s-a terminat acesta am balaurit traseul putin intr-o zona mai usoara in care erau 50 de variante, reintrand in traseu putin mai sus inainte de o alte portiune interesanta si ceva mai dificila. Ca specific ca peste tot in dolomiti mobilele sunt un must, pe cam tot ce inseamna mai putin de gradul IV+ pitoanele sunt ori foarte putine ori inexistente. In schimb in momentul in care crestea dificultatea incepeau sa apara si pitoane mai dese. Traseele in schimb foarte frumoase ca si catarare, fiind relativ sus nu exista iarba in trasee iar stanca e de asa natura incat ofera foarte multe prize pe un teren vertical si chiar surplombat pe alocuri. Mi-a placut foarte mult si pasul cheie al traseului din a 3-a lungime, care a fost pentru mine primul contact cu un V de dolomiti, un diedru larg pe care l-am prins destul de ud, dar foarte frumos ca si miscari. Au foarte frumoase si lungimile 7-8, cu un caracter puternic vertical.

In a 8-a lungime.

Un pic de vertigo, poteca la 384m sub noi.

Incarcat ca un pom de craciun.

Octavian aproape de sfarsitul traseului.

Za team.

Braul de coborare, pe undeva pe acolo e si Mihai.

In jumatate din traseu am mers oarecum concomitent cu cei doi italieni, un tip si o tipa cu care am apucat sa dialogam destul de mult. Tipul avea cam 50 de ani si avea un aer serios, a fost tare o discutie din a 8 sau a 9 regrupare dintre Mihai si nenica, unde in timp ce eu balauream dupa traseu si incercam sa ocolesc niste surplombe pentru a iesi inapoi in creasta nenica a zis ceva de genu (scuzati italiana extrem de aproximativa):

– Non e necesario di cercare gli strampiobi..
– Noi gli troviamo senza gli cercare (replica lui Octavian).

Pana la urma pe ultimele lungimi ne-am miscat ceva mai repede pentru ca parea sa se apropie si ploaia si ne-am distantat putin de ei, pana la urma iesind din traseu cam cu o jumatate de ora inainte lor. In total traseul ne-a luat cam 6 ore, iar coborarea cam o ora si jumatate, pe un brau si dupa aceea pe poteca turistica inapoi la masini. Ce echipament am avut dupa noi un set de nuci si cateva friend-uri medii, echipament care e recomandat si necesar cam pentru toate traseele clasice din zona. Traseul il recomand fiind in traseu foarte bun de introducere in zona, si extrem de spectaculos.

Momaie dolomitica.

In loc de incheiere.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Refugio Musatti
Dolomiti – ziua 7, schimband o imparatie de piatra cu alta

Dupa aproape o saptamana de Wilder Kaiser si destul de mult catarat simtit acut nevoia de a schimba muntele si de a mai diversifica activitatile. Daca initial aveam in plan sa ajungem in Dachstein, pana la urma chemarea Dolomitilor e mai puternica, astfel incat o baie matinala intr-un lac de la poalele Wilder Kaiser-ului ne […]

Albastra Directa
Fisura Albastra, varianta directa

E luni si inca sunt sub vraja traseului, si inca sunt in pioneze la doua zile dupa traseu. Simt oarecum nevoia sa povestesc acum calatoria noastra pe verticala, desi am o groaza de rt-uri restante pentru ca pe masura ce trece timpul amintirile si mai ales intensitatea lor se va estompa. Totul a inceput joi, […]

IMG_6286
Un weekend pe vai, Padina lui Calinet si Valea Seaca dintre Clai

Inainte de a iesi complet de sub umbrela iernii cred ca ar fi bine sa ajung cat de cat la zi cu jurnalele din iarna aceasta. Unul din ele e povestea unui weekend petrecut pe vaile din Bucegi si din Crai, in clapari, cu coltarii si cu pioletii in mana. Apetitul a fost deschis dupa […]

6 thoughts on “Dolomiti ziua 5 – Primo Spigolo di Tofana di Rozes

  1. He heh, ce coincidenta, Dolomitii sunt si in gandul meu zilele astea :), mi-a dat Ioana o carte cu itoria alpinismului si e fantastic cat de mult apar ..

    Pe la sfarsitul lui Mai s-ar putea sa mai ajung in zona.

    Fain sa-mi amintesc de primul contact cu un perete Mare, fie si pe ruta usoara, imi amintesc oboseala simtita altfel din cauza “noului” decat strict fizic ..

  2. Sunt curios cum e prin mai cu regragerile de pe traseele mai lungi, cred ca pe sus inca mai e destul de multa zapada. Oricum sunt destul de multe trasee si mai joase.

    Si cand ma gandesc cate mai sunt de povestit despre cele doua saptamani…

  3. @Sebu: pentru ca si eu eram un pic curioasa, iata varianta mea:

    “-Nu e nevoie sa cautati surplombele…
    – Nu le gasim fara sa le cautam…”

    “Strampiobi” e de fapt strapiombi care in engleza e tradus prin… “overhanging rock” aka surplomba dupa mintea mea.

  4. Sarumana MeetTheSun, acum am pricipit. Cand vorbeste unu cu limba lui nativa, si un strain care mai mult le potriveste, iese ceva haios 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>