Ivano di Bona

Dolomiti, ziua 1

Paradoxal prima zi din concediu din Dolomiti din seara asta nu avea sa se desfasoare in Dolomiti, ci in Cheile Turzii. Deoarece prognoza meteo pentru ziua de duminica se anunta dezastruoasa, si cum nici luni situatia nu era prea roz ne-am hotarat in stilul clasicelor hotarari luate in ultimul moment sa facem un pit-stop de cateva ore in Cheile Turzii.

E superb sentimentul de inceput de concediu, atunci cand stii ca ai doua saptamani in fata in care stii ca nu te mai grabesti nicaieri, cand stii ca nu trebuie sa maximizezi cele doua zile de weekend, cand stii ca vei parte de toate, si vreme buna si ploaie, si de momente de tras si de momente de odihna. Mi se pare ca unul din lucrurile care ne lipseste cel mai mult e timpul, si cu toate ca am ajuns sa ne folosim timpul liber intr-un mod mult mai eficient decat in timpul scolii sau al facultatii percepem lipsa timpului mult mai acut acum.

Ajungem tarziu “La mosu” si punem ABC-ul lui Em pe noapte, un cort mare de 4 de persoane care avea sa fie casuta noastra pentru urmatoarele doua saptamani. In stilul caracteristic incercam sa ajutam fiecare la intinderea cortului, fara sa stim exact cum se intinde astfel incat iese o mare abrambureala. Vorbesc cu Mihai ca sa ne trezim a doua zi dimineata la 5:30 pentru a incerca Creasta Frumoasa si Turnul Ascutit, urmand ca pe la 11 sa facem jonctiunea pe traseul marcat cu fetele pentru a termina dupa-masa cu creasta Sansil.

A doua zi dimineata o ceata laptoasa acoperea totul, dar lasa sa se intrevada urme de cer senin pe alocuri astfel incat dupa o masa frugala pornim hotarati spre Creasta Frumoasa (3B, 7, 5+ (A0)). Pe traseu am mai fost cu mike acum 1 an, si tineam minte ca prima lungime e destul de tare si putin cam urata dar traseul e foarte frumos pe a doua lungime, ce-a de a 3-a fiind identica cu a 3-a lungime din traseul “Scoala Turdeana”.

Plec hotarat cap pe prima lungime, ma mosmondesc putin cu tentative de rot dar cedez repede si ii dau la artificial pentru primii cativa metri, iar Mihai ma urmeaza in acelasi stil pana in prima regrupare. Urmatoarele lungimi merg repede, astfel incat in curand strangem echipamentul si ne indreptam spre plecarea in traseul “Turnul Ascutit” (5A, 7-, 6(A0)). Traseul are doua lungimi frumoasa cu catarare pe stanca compacta, o prima parte atletica cu prize sanatoase urmata de o iesire pe o fata pe care se merge putin la aderenta pana in prima regrupare. N-am avut nici o schita dupa noi dar ne-am descurcat fara probleme urmand linia pitoanelor. Traseul e extrem de bine asigurat, cum am inteles ca sunt si altele prin Chei, probabil daca ai 25 de bucle si vrei sa asiguri in fiecare piton nu cred ca ti-ar ajunge pentru o lungime de coarda.

In partea “frumoasa” din Creasta Frumoasa.

Si ceata se ridica in jurul nostru.

Dezvaluind pereti in lumina diminetii.

Prima lungime i-a revenit lui Mihai si ce-a de-a doua mie, amandoua au fost foarte frumoase, urmate de alte 3 lungimi mai usurele de creasta, foarte frumoasa si expuse in acelasi timp. Sus iesim pe platou intampinatia de fauna alpina a zonei, o vacuta care pastea linistita bucurandu-se de soarele diminetii.

Pe prima lungime din Turnul Ascutit.

In a 4-a lungime, frumoasa si expusa.

Ce-o fi in partea celalalta?

La iesirea dintr-un traseu alpin, o linistita vacuta alpina.

Vorbim cu fetele sa ne intalnim la intrarea in traseul Creasta Sansil (3B, 6-, 5 (A0)), in traseu care trebuie facut daca ajungeti in Cheile Turzii, simplu frumos si expus, cu persective superbe asupra Turnului Ascutit si asupra Peretelui Urias. Pe traseul mergem doua echipe, cu un echipament impartit pe din doua (6-7 bucle si cateva carabiniere de echipa), eu cu oana si mike cu Mihai. Mike avea sa mearga pentru prima data cap pe un traseu de alpinism si s-a descurcat foarte bine, neasteptat de bine terminand traseul cam in acelasi timp cu noi.

Tancu

l ascutit, Peretele Ciorilor, Grota lui Hili, o parte din Peretele Urias.

In Sansil.

Pauza de hidratare.

Poza de finish.

Pe la 16:00 ajungem inapoi la masina si gonim spre Baile Felix unde speram sa prindem un strand deschis pentru o incheia magistral ziua cu o balaceala. Cam toate standurile erau pe cale de a inchide in momentul in care am ajuns acolo, dar gasim in cele din urma o piscina noctura in incinta unui hotel din afara Statiunii, piscina pe care chiar o recomandam (Hotel President se chema parca hotelul).

Tentative de bouldering pe ciupearca din piscina.

Relaxare.

Masa de seara a mers de asemenea genial dupa toata ziua, paste cu branza de burduf urmate de un pepene rosu extrem de reusit. Aveam sa mancam o groaza de paste un urmatoarele doua saptamani dar sincer pastele merg genial la munte sau la efort, si dupa doua saptamani putem spune ca nu ne-am plictisit de ele.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

IMG_0474
Doua tabere intr-o zi, cu cortul la 5800 de metri

Ceasul suna din nou la 3 dimineata si parca deja m-am obisnuit cu trezirea la ore de genul acesta, mai ales atunci cand in fiecare seara somnul incepe sa ma ia din ce in ce mai devreme. Ii aud pe rusii din cortul de alaturi cum se pregatesc de plecare si sunt putin invidios ca […]

Lupul cel Rau
Lupul cel Rau

Desi timpul nu e deloc de partea mea am zis sa ma chinui totusi sa incropesc un jurnal al uneia din zilele de weekend-ul trecut, cand am fost impreuna cu Mike si Florin in Cheile Rasnoavei. Mike a zis pas cataratului dupa 3 weekend-uri consecutive, si s-a delectat cu o tura de alergat in zona […]

Furci
Furcile lui Baticu, ultima noapte de vara

Din nou una din multele istorisiri ramase restante, despre unul din trasee de referinta ale alpinismului romanesc. Mi-am dorit de cativa ani sa ajung pe Furci dar mereu nu s-a potrivit ceva, astfel incat am ajuns intr-o zi calduroasa de sfarsit de vara, cand peretele umbrit al galbinelelor cel mai potrivit loc in care puteai […]

3 thoughts on “Dolomiti, ziua 1

  1. scuze, nu e neaparat o critica, dar traseul pe care l-ati urcat nu se numeste Tancul Ascutit ci Turnul Ascutit. Felicitari si l-a mai mare, va admir pt pasiunea de a urca trasee oarecum uitate in zilele noastre. Fac parte din acelasi curent, In cheile turzii am facut trasee in care nu a mai intrat poate nimeni de ani de zile.
    Alin Bradeanu

  2. Nu-i nici un bai, am corectat pe unde am stalcit numele traseului.

    Recunosc ca nu m-am mai uitat peste documentatia din chei cand am scris RT-ul, si am scris mai mult din amintiri, astfel incat s-ar putea sa se mai fi strecurat ceva greseli.

    Numai bine,
    Radu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>