Doua zile pana la plecarea in Maroc

Poza de mai sus a fost facuta acum doua zile printre “dunele” de nisip din Iezer si mi se pare putin ireal ca peste cateva zile voi fi din nou calare pe bicicleta, pe strazile din Marrakech la aproape 20 de grade. Legat de cum ne planuim calatoriile e clar ca nu am putea sa fim nemti cu biletele de avion luate cu o saptamana inainte de plecare si fara nimic stabilit pentru cele trei saptamani si jumatate de petrecut in Maroc.

Problema a plecat foarte simplu de la un numar de zile de concediu pe care trebuia sa mi le iau pe anul acesta si daca planul initial era mult mai aventuros si mult mai salbatic in putinele ture din toamna asta mi-am dat seama ca picioarele mele nu sunt inca pregatite pentru o tura mai lunga pe schiuri si ca in iarna ce urmeaza o sa trebuiasca sa reinvat sa schiez. Nu o sa fie chiar de la zero dar e ca si cum as schia cu centrul de greutate cu 5 centimetri mai in spate si cu o pereche de clapari cu 5 numere mai mari.

Asa ca a trebuit sa tai de pe lista planul initial si dupa o luna de zile fara soare in Bucuresti am inceput sa ma uit la destinatii mai calde care sa fie in acelasi timp si putin aventuroase. Si asa gandul s-a dus la un nou continent si la Maroc.

Mai greu a fost pana cand ne-am hotarat sa dam o mica avere pe biletele de avion, caci dupa cum vorbeam in weekend cu suficient de mult timp ai fi putut ajunge cu aceeasi bani pe biciclete pana acolo. Asta pe langa faptul ca sa zbori cu bicicleta pana undeva departe pare putin gresit dar alta cale de a impaca o astfel de calatorie cu un job la o corporatie din pacate nu stiu daca exista.

Dar probabil motivul principal care m-am facut sa ma hotarasc e ca dupa ce vor trece ani nu stiu daca mi-as aduce aminte de vancanta la ski din 2014, sau de timpul petrecut in Bucuresti, sau de 5-a tura in Iezer iarna sau a 20-a tura in Bucegi. Dar stiu sigur ca imi voi aduce aminte de cele 3 saptamani petrecute din nou in saua bicicletei in Maroc. La asta se adauga si gandul care m-a tot urmarit in ultima vreme, de a pleca intr-un colt indepartat al lumii unde totul e nou si unde nu m-as mai lovi de amintirile lucrurilor pe care pana acum le faceam cu usurinta, unde nu as avea trecut si unde as redeveni din nou doar un calator pe bicicleta. Pentru ca pentru a descoperi tari noi, pentru a pedala si pentru a face poze degetele de la picioare sunt complet neimportante.

Dar acum sunt biciclete de dezmbembrat, bagaje de facut, informatii despre Maroc de gasit caci peste doua zile daca totul merge bine sper sa fiu cu bicicleta pe aeroportul din Marrakesh.

Merzouga.jpg

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Curcubeul de la capatul Kyrgystanului

Primii kilometri de dupa Karakol si o prima ploaie dupa ceva vreme ce a venit la pachet cu un curcubeu pe masura.

Coborarea din creierii muntilor

Lunga coborare spre Jalal-Abad, spre civilizatie spre praf si spre drumuri cu prea mult trafic.

Kutaisi, supradoza de biserici si despartirea de Mihaela.

Kutaisi e ultimul oras prin care vom trece in periplul nostru pe biciclete prin Caucazia. Timpul ramas e scurt si de aici va trebui sa luam din nou trenul catre Tblisi, de data aceasta un tren de zi si doar pentru 200 de kilometri. Dar pana la tren trebuie sa pedalam si ultimii 60 de […]

14 thoughts on “Doua zile pana la plecarea in Maroc

  1. Drum bun!
    Iar daca prin peregrinarile voastre ii veti intalni pe “Micul Print” si pe prietena sa” Vulpita”, nu uitati ca atunci cand veti privi impreuna stelele desertului la trecerea dintre ani, sa le amintiti ca ii iubim si ne e dor de “aviatorul” care prin “Zborul lui de noapte” intre Patagonia, Chile si Paraguai, ne-a indemnat sa ne depasim mereu limitele in cautarea unor noi orizunturi.
    La Multi Ani Mihaela, la Multi Ani Radu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *