Drumul catre Neyshabur

Dimineata ma trezesc cu acelasi vant care a scuturat cortul toata noaptea si dupa strangerea rapida a bagajelor pentru a evita praful care parea sa intre peste tot, ma asez la drum pentru urmatorii 135 de kilometri pana in Sabzevar, urmatorul oras de pe drumul matasii. Ziua e din nou calda si senina, asa cum sunt probabil majoritatea zilelor din desert si poate ce e mai important, extrem de uscata. Buzele sunt uscate, gatul la fel, iar desi nu e foarte cald, soarele arde puternic si sunt fortat sa trec la pantaloni lungi pentru a nu ma rotisa ca un pui in bataia lui.

Drumul e la fel cum a fost ieri si la fel cu va fi in zilele urmatoare, cu lungi portiuni drepte inconjurate de desert, cu caravanseraiuri abandonate pe marginea soselei si cu camile salbatice. Drumul traverseaza un fel de parc national in care se incearca pastrarea biodiversitatii tipice desertului, iar camilele fac si ele parte din aceasta biodiversitate. Astfel incat, dupa un semn rutier pe care il iau in deradere la una din pauze, chiar vad de fiecare parte a drumului cate o turma de camile inaintand agale prin desert, mult prea departe insa pentru a le poza.

Ultimii kilometri catre Sabzevar se scurg din nou extrem de incet gratie unui vant potrivnic care ma face din nou sa lupt din rasputeri pentru fiecare metru castigat, ajungand in oras cu putin inainte de lasarea intunericului. Si aici e timpul pentru un hotel ieftin, pentru a da jos de pe mine praful din ultimele zile, dar gasirea lui de unul singur nu e treaba chiar asa de simpla. Noroc cu iranienii care sunt binevoitori si care vin curiosi sa te intrebe de unde vii si incotro de indrepti, si daca iti place Iranul, iar printre sirul de intrebari pot sa strecor si eu cu ururinta o intrebare despre un hotel ieftin. Astfel incat, dupa 20 de minute de urmarit o familie (mama, tata, fiu) pe o mica motoreta prin traficul din oras, imi gasesc si hotelul pentru seara asta, hotel ce a fost unul din cele mai faine hoteluri de 10 euro la care am stat pana acum.

Distanta: 135km.
Diferenta de nivel: 800+ / 700-.
Moral: 6.
Obiective: 4.

Astazi ar trebui sa fie in plan urmatorii 100 de kilometri pana in Neyshabur, dar problema e in schimb prognoza meteo care anunta vant potrivnic pentru intreaga zi. Din experienta de pana acum, atunci cand se anunta astfel de zile poate e mai intelept sa iau o zi de pauza si sa astept sa se domoleasca vantul, dar uitandu-ma peste prognoza, nici poimaine nu pare sa fie situatia mai roz.

Dupa ce stau un pic pe ganduri ma hotarasc totusi sa incerc sa ajung in Neyshabur caci acolo e si o gazda de pe warmshowers, de unde poate reusesc sa mai urc cateva jurnale si poze pentru blog. In plus, poate se mai inseala si oamenii de la prognoza si poate ca am norocul unor ore in care sa fiu scutit de vant.

Dupa primii 30 de kilometri in schimb imi dau seama ca nu e cazul si ca prognoza de pe foreca e din pacate cat se poate de adevarata, astfel incat am de luptat toata ziua cu un vant potrivnic ce a variat intre 40 de kilometri pe ora de dimineata, pana la 80 de kilometri pe ora spre seara. Prima jumatate a zilei si primii 70 de kilometri s-au mai scurs cum s-au mai scurs, dar pe dupa-amiaza, atunci cand vantul s-a intetit, situatia nu a mai fost chiar asa de roz.

Poate a fost si din cauza ca nu am avut nicio zi de pauza pentru ultimii 700 de kilometri din Teheran, poate a fost si lispa chefului, in schimb cert e ca cei 100 de kilometri de astazi au fost mult mai grei decat cei 220 de acum cateva zile. Media de inaintare pentru toata ziua a fost pe undeva pe la 10 kilometri pe ora, iar problema pentru ziua de azi a fost sa-mi tin mintea ocupata pentru a nu fi exasperat de munca in zadar si de scurgerea extrem de inceata a kilometrilor.

Distanta: 116km.
Diferenta de nivel: 300+ / 300-.
Moral: 2.
Obiective: 3.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Sasvat – Ardahan, o zi ca un vis

Trecerea in podisul Anatoliei peste un pas de 2500 de metri in una din cele mai frumoase zile pe care le-am prins pana acum.

Asfalt lin si ultima zi de pedalat cu Spaska

Asfalt pefect in drumul spre granita cu Tadjikistan si o ultima zi petrecuta pedaland alaturi de Spaska.

India – prima parte, pedaland prin dealurile himalayene

Orice s-ar zice, primul contact cu India socheaza putin, mai ales atunci cand te teleportezi in interval de cateva ore din Europa pana in mijlocul New Dehli-ului. Fix la asta ma gandesc in vreme ce autobuzul de noapte ce ne duce spre Kashmiri] Gate traverseaza centrul orasului cuprins de intunericul noptii. E ora 3 dimineata […]

6 thoughts on “Drumul catre Neyshabur

  1. Azi dimineata a batut vantul destul de puternic si in Bucuresti. I-ar in drum spre servici (~9 km), pedaland cu vand din fata, m-am gandit la tine si mi-a trecut.

    PS. Am prieteni si colegi care te urmaresc zilnic. Nici unul nu te cunoaste. Nici eu de altfel. Dar cu totii ne gandim la tine, zilnic; pe unde esti, cum iti este, ce ai de vazut, ce ai mancat 🙂 etc.
    Chiar daca esti departe noi te simtim destul de aproape, iar o zi in care nu postezi este ca o zi cu vand din fata.

    Bafta!
    Radu

  2. Era un cantec de la Timpuri noi, “Deschide-ti mintea”. Tie iti trebuie unul “Ocupa-ti mintea”. 🙂
    Imi imaginam cum caravanele ducand marfuri strabateau aceasta zona, iar cand ajungeau in Turcia de astazi incepeau sa-si vanda marfa… De fapt nu mai semanau a caravane cand ieseau din desert…
    Ar mai fi o varianta de suportat desertul, sa te simti un “beduin” care nu mai trebuie sa alimenteze camila, care nu mai trebuie sa revina pe drumul matasii decat din placere.

    Drum bun in continuare, vantul fie cu tine! 😀

    1. Multumesc de urare!

      Caravanele cred ca faceau portiuni mai scurte din drumul matasii, si isi vindeau marfurile in momentul in care venea vremea sa se intoarca. Teoretic abia Marco Polo a fost unul din cei care a mers spre est pana la capat.

  3. Da, cam asa este, cum a zis Radu mai sus, si eu te urmaresc ca o telenovela, desi nu am televizor sa ma uit la vreuna, da’ asa se zice. Si mai zic ca, mai ales cand nota de la moral e scazuta, sa stii ca are cine s-o completeze.Chiar daca suntem departe, ar trebui sa simti energia noastra, pozitiva evident, care sa te faca sa duci povestea mai departe.Pina la capat…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *