Drumul valurit pe langa raul Naryn.

Dimineata ne gaseste pe valea uscata a raului Naryn, campati langa unul din raurile ce vin din munti. Totul arata ca un mare desert aici, presarat cu dealuri cu texturi care de care mai ciudate. Arata putin ca o imagine din Dune daca stau bine sa ma gandesc, mai lipseste un vierme urias de pamant care sa se plimbe pe undeva prin departare.

Locul de cort din seara asta a fost chiar fain si mi se pare extrem de interesant cat de bine am tinut minte din tura de anul trecut care sunt locurile ok de campat. In general nu sunt aceleasi locuri in care am campat, sunt doar locuri pe langa care treceam anul trecut si care mi se pareau atunci ideale pentru a pune cortul. Sper sa nu ma insele memoria de acum incolo, totusi…

Dupa ziua de 80 de kilometri de ieri trezirea nu e deloc matinala, mai ales ca vremea e la fel de inchisa si de schimbatoare ca in ultimele zile. In plus pe lista lucrurilor de rezolvat din dimineata asta e spalatul MTB-ului de 200 de dolari care e plin de noroi si al carui angrenaj a avut destul de mult de suferit in ultimele zile. Singura mea speranta e sa reziste pana in Osh, si poate pana in Pamir, dar daca mai uit la foi si la pinioane deja se vad urme destul de serioase de uzura. In rest mai sunt ceva mici probleme cu frana spate la care mai mesteresc putin dupa care suntem in sfarsit gata de drum.

Ziua de azi are sa fie grea, in primul rand pentru ca incepe cu o urcare de 1000 de metri pana intr-un prim pas de 2800 de metri, dupa care urmeaza un teren extrem de valurit spre Kazarman, primul sat mai mare pe care il vom intalni dupa aproape 5 zile.

Asa ca incepem sa urcam, cu mai mult sau mai putin spor caci oboseala s-a strans dupa 4 zile consecutive pe drum. Drumul e bun de urcat, vremea e ideala cu cer inorat si putin vant, iar serpentinele numai bune pentru a ridica putin pulsul. Imi plac urcarile si imi place sa ma concentrez pe cursivitatea pedalatului si pe alternarea pedalatului din sa si din pedale. In plus e interesant sa vezi cum te obisnuiesti pana la urma cu monstrul de 40 de kilograme si cum reusesti sa te strecori cu el printre bolovani pe trasa ideala.

Spaska in schimb nu are cea mai buna dimineata si e usor demoralizata de urcare, mai ales ca vine cu o serie de capcane. Sunt 3 momente in care zici ca ai ajuns in varf doar pentru a descoperi ca mai urmeaza inca o bucata de urcare. Oricum pana la urma e treaba de 2 ore de pedalat pentru a ajunge in pas, iar intre timp vremea se schimba si se porneste un vant extrem de hain care aduce nori de ploaie din departare. Si eu care credeam ca vom avea parte de prima zi in Kyrgystan fara ploaie.

Ne imbracam si pornim pe coborarea abrupta, cu stropi de ploaie pe care incercam sa-i depasim. Pana la urma in cativa kilometri coboram la loc cei 1000 de metri la care am trudit in ultimele doua ore, doar pentru a ajunge la urmatorul parau care vine din munte. Vremea in schimb se indreapta iar culorile devin extrem de spectaculoase.

Noi in schimb trebuie sa urcam din nou, dar dupa pasul de dimineata bateriile sunt cam pe terminate si ritmul a scazut considerabil, asa ca mai mergem doar pana la urmatorul parau unde gasim 2 locuri relativ ok de cort. Cu mancarea nu stam prea bine astfel incat intrebam de paine la singura casa de langa rau.

Aici barbatul casei ne invita inauntru la masa si ne da o paine proaspata si super buna, iar cu ocazia asta marchez si prima invitatie din calatoria de anul acesta. Momentul in sine e destul de ciudat pentru ca oamenii vorbesc extrem de putina rusa si nu reusim sa comunicam mai deloc, dar noi suntem extrem de recunoscatori pentru painea pe care tocmai am primit-o. In rest nu mai avem decat o portie de paste instant pentru seara asta si ceva slanina din Romania, trebuie neaparat sa ajungem la un magazin maine dimineata.

Datele zilei:

Distanta: 80 de kilometri.
Diferenta de nivel: +1300 / -1300.
Peisaje / obiective: 6.
Moral: 6.

Haosul din fiecare dimineata.

Haosul din fiecare dimineata.

Urcusul de 1000 de metri spre primul pas.

Urcusul de 1000 de metri spre primul pas.

Praful acopera totul in momentul in care o masina trece pe langa noi, noroc ca drumurile nu sunt foarte aglomerate.

Praful acopera totul in momentul in care o masina trece pe langa noi, noroc ca drumurile nu sunt foarte aglomerate.

DSC_6486.jpg

Privind spre raul Naryn.

Privind spre raul Naryn.

Frati.

Frati.

DSC_6511.jpg

La 2800 de metri.

La 2800 de metri.

Ce a trebuit urcat, trebuie si coborat pana la urmatoare vale pe care o traversam.

Ce a trebuit urcat, trebuie si coborat pana la urmatoare vale pe care o traversam.

Culorile amiezii.

Culorile amiezii.

Si privire ingrijorate spre masina care venea din departare si care ameninta trepiedul.

Si privire ingrijorate spre masina care venea din departare si care ameninta trepiedul.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Nobilul oras Buchara, prima zi in Uzbekisan

Cel mai bine pastrat oras pe de drumul matasii, nobilul oras Bukhara.

Drumul spre Erzurum, capitala frigului din Turcia.

Erzurum cred ca e ca un Miercurea Ciuc pentru turci, caci peste tot pe unde ma opresc oamenii imi spun sa am grija cu frigul de acolo. Parea buna e ca vremea s-a indreptat si urmatoarea saptamana se anunta complet senina, si dupa doua zile in care am pedalat cu aproape toate hainele pe mine, […]

Ziua penelor, si o noapte cu cortul la 4150 de metri.

Trei pene, o prima zi dupa multa vreme in care nu mai pedalez singur si un loc de cort la aproape 4200 de metri in Pamir.

One thought on “Drumul valurit pe langa raul Naryn.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *