DSC_0630

Fulgerul argintiu, si cateva cuvinte despre biciclete

Au trecut aproape doua luni de zile de cand am Furia Argintie si tot doua luni au trecut de cand n-am mai fost cu alt mijloc de transport pana la munca. Am avut noroc cu un sfarsit de iarna fara prea multa zapada prin Bucuresti dar chiar si asa au fost multe zile in care dimineata ma intrebam daca se merita scoasa bicicleta afara.

Problema cea mai mare pentru mine e ca ma simt putin incapacitat fara bicicleta in Bucuresti, mai ales atunci cand trebuie sa ajung in mai multe locuri in aceasi zi. Exceptand traversarile orasului dintr-un colt in altul mi se pare ca te misti incoparabil mai repede cu o bicicleta prin Bucuresti. Singura problema pe langa soferii care de foarte multe ori te ignora ca participant in trafic e murdaria de pe strazi de care inevitabil te lovesti atunci cand ploua sau e ud afara.

Multi ani de zile am folosit MTB-ul prin oras si de fiecare data cand ploua fie te murdareai fie te simteai vinovat ca strici bicileta de munte degeaba cu murdaria coroziva de pe strazi. Asa ca dupa aproape 15 ani de mers cu bicicleta prin Bucuresti am zis ca se merita luata o bicicleta de oras.

Dar acum ce trebuie sa stie o bicicleta de oras? In primul rand trebuie sa aiba aparatori cat mai complete in jurul rotii, dupa care trebuie sa fie ieftina pentru a nu a avea emotii in momentul in care o lasi legata prin diverse locuri si nu in ultimul rand trebuie sa-ti placa. Si astfel am ajuns la fulgerul argintiu, o bicicleta belgiana cu 10 ani mai batrana ca mine care se muleaza perfect peste cele de mai sus.

Si in mod suprinzator dintre toate biciletele pe care le-am avut pana acum (sase la numar) cred ca e si prima bicileta de care m-am indragostit intr-un fel si cu care de-abia astept sa ies atunci cand merg prin oras. E greu de explicat de ce, pentru ca daca e sa o privesti critic e doar o bicicleta cu cadru de dama / oras, putin cam dezlanata si cu frane care tin ca niste frane de acum 40 de ani. Dar totusi bicicletele au fost facute sa fie folosite si nu mi se pare nimic mai trist decat o bicicleta care strange praful pe un balcon. Privind lucrurile intr-un mod mai animist mi se pare ca de fiecare data cand ies cu bicileta prin oras fulgerul argintiu se bucura si el ca inca mai e folosit dupa atatia ani si ca inca mai are viata in el. In plus prin combinatia de rapoarte de cursiera de acum 40 de ani si cauciucuri subtiri chiar e suprinzator de rapida, considerabil mai rapida decat un MTB fie el cu cauciucuri de sosea.

Bucurestiul a inceput in ultimele zile cu iz de primavara sa se umple din nou de ciclisti iar diferenta e imensa fata de cum arata lucrurile acum 10-11 ani, iar schimbarea e in mare parte in bine. Nu zic ca nu mai sunt probleme dar per total perceptia soferilor asupra biciclistilor mi se pare ca s-a schimbat in bine si fata de acum 10 ani imi i-au mult mai putin claxoane gratuite.

In acelasi timp depinde foarte mult si de felul in care vede fiecare bicicleta. Pentru mine cel putin in oras bicicleta are un rol strict functional, trebuie sa ma aduca din punctul A in punctul B cat mai repede si indiferend de conditiile in vreme ce pentru altii bicicleta e vazuta ca o modalitate de relaxare sau antrenament. Sincer strazile din Bucuresti nu prea se preteaza la nici una din variante.

Dar pana la urma o bicileta in plus pe strazi inseamna uneori o masina in minus, inseamna mai putina poluare intr-un oras si asa plin de praf si de noxe, inseamna libertatea de a ajunge usor in locuri in care legaturile cu mijloacele de transport in comun sunt dificile si inseamna si un pic de miscare in fiecare zi. Asta indiferent de anotimp. Ride on!

DSC_1315.jpg

DSC_1311.jpg

DSC_1319.jpg

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_9815
Reintalnirea cu padurile in Atlasul inalt, de la Imilchil la Tizi’n’Isly

Cum trecem muchia ultimului pas trecem de la un desert uscat si pietros la paduri si rauri iar toata ploaia pare ca se opreste in muchia pe care tocmai am sarit-o.

DSC_2875
O noapte la foc la padure, in timpul saptamanii.

Despre cum poti sa fugi cateva ore din oras, cum poti sa petreci o seara la foc in natura cu prieteni si cum poti sa te intorci la munca mirosind a fum.

Harz bike
Harz reloaded.

De la mike citire, un RT cam laconic despre un nou weekend petrecut in Harz: Un pic mai multe poze aici. Mentiune: scriu din capul locului ca asta e un RT scurt. De cand am facut cunostinta cu Harz-ul-muntele asta rasarit din mijlocul campiei, ne-am gandit ca e un loc potrivit de venit cu bicicletele. […]

10 thoughts on “Fulgerul argintiu, si cateva cuvinte despre biciclete

  1. Bicicleta e cel mai eficient mijloc de deplasare urbană. Chiar şi la traversarea oraşului pe majoritatea relaţiilor. Probabil cu metroul ajungi mai repede din Berceni în Pipera, însă asta doar pentru că metroul ăla vine la 3 minute, nu la 10 ca pe celelalte linii. În rest, din Dr. Taberei în Colentina, Pantelimon sau Titan, din Băneasa în Crângaşi, din Militari în Berceni, din Berceni în Titan tot cu bicicleta ajungi cel mai repede şi asta fără să faci liniuţe la semafor cu şoferii. Nu stai de mai multe ori la un semafor, nu stai în staţie după ea, nu plăteşti bilet, dar trebuie totuşi să o întreţii… în medie, poţi ajunge la jumate din valoarea unui abonament lunar la RATB dacă iei în calcul cheltuielile anuale şi le împarţi la 12 luni. Dar şi aici e discutabil, pentru că dacă mergi doar la serviciu cu ea, nu faci 10.000 km pe an, deci nu toceşti 1 – 2 lanţuri şi steurile de pinioane aferente.
    Din păcate, străzile din Bucureşti, pe lângă şoferii – mai ales cei de taxi, curierat şi RATB – uneori neprietenoşi, sunt pline şi de obstacole: gropi, canale fără capac (la facultatea de electronică se face luna de când nu e capac la canalul de scurgere din staţia de troleu) şi MULTE pietricele rămase de la deszăpezire. Acestea din urmă pot produce pene, mai ales că nu ai cum să le ocoleşti (alternativa e să te pui pe mijlocul benzii şi să stai în coloană sau să o iei pe trotuar – dar trotuarul e pentru pietoni şi e plin de maşini parcate, nu prea încape bicla pe acolo). Ăsta e singurul lucru pe care-l regret după trecerea de la 26″x1,95 la 700x40c (şi 42c pe spate, că nu am găsit 2 cauciucuri la fel). Aripi complete aveam la ambele bicle, însă diferenţa între DHSul de 350 RON câştigat la iaurt şi Merida de 1800 RON cumpărată cu salariul pe 3 luni se simte. Păcat însă că trebuie să stric bunătate de biclă de drum lung prin Bucureşti, dar din motive financiare şi de spaţiu în apartament nu pot lua altă biclă pentru oraş. Însă are un regim privilegiat, stă în casă, la muncă stă în birou lângă mine.

  2. Buna, te citesc cu placere de mai multa vreme si oarecum impreuna cu tine ma bucur de locurile, imaginile si de ce sa nu spun aventurile pe care le traiesti biciclind. Impartasesc aceeasi pasiune pentru bicicleta pe care incerc sa o insuflu si alor mei( cu sotia am reusit intr-o oarecare masura insa mai e muuuuult de lucru). Te admir pentru stilul de viata, pentru modul in care impletesti viata cu pasiunile pe care le ai si pentru felul in care iti stabilesti obiective in functie de ele( si pe care le si indeplinesti). La randu-mi intentionez ca in viitorul apropiat (sper cat mai apropiat) sa parcurgem ceva mult mai soft(asa ca pentru inceput Donauradweg-ul intre Passau si Viena) si de fiece data cand citesc materiale de-ale tale sunt tot mai entuziasmat . Felicitari, respect!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>