Issul seamana destul de mult cu o mare, si la aproape 250 de kilometri cat are in lungime, e destul de usor sa uiti ca esti totusi la aproape 2000 de metri si nu pe malul marii. E usor sa gasesti atat plaje virgine cat si plaje aglomearate, dar per total cum lacul e mare si prea multe localitati nu sunt, predomina primele. Si temperaturile sunt cam tot ca la mare, caci lacul isi creaza un micro-climat specific, iar apa e suficient de calda, chiar daca e abia inceputul verii.

Kilometri se scurg usor si fara evenimente si singura mea grija e gandul la spita care a cedat ieri si ma intreb daca mai sunt si altele care sunt pe cale sa cedeze. Nu prea mai am cu ce sa le inlocuiesc si imi si imaginez cum ar fi sa aud la urmatoarea oprire sunetul tipic al unei spite care cedeaza. Macar e asfalt si inaintez destul de repede chiar daca vantul bate si astazi tot din fata. Oricum, per total in comparatie cu drumul pana in Bishkek e o relaxare totala si in 3 zile de cand am plecat din Bishkek abia am urcat 1500 de metri.

Partea din mijloc a lacului e in schimb destul de arida si e cam greu sa gasesti copaci pentru umbra sau petice de iarba, asa ca merg aproape fara pauza pana dupa-masa cand opresc pentru un pranz intarziat si pentru o baie in lac. Baia a fost cam esuata, caci pentru a ajunge in apa mai adanca trebuia sa mergi destul de mult pe bolovani alunecosi dar am invatat lectia pentru locul de cort pe care vreau sa-l gasesc in seara asta.

Cei 100 de kilometri de astazi s-au strans neasteptat de repede si fix dupa am gasit si o plaja virgina la care nu se putea ajunge cu masina, ma apuc sa intind cortul si cu lectia invata din seara trecuta fac baie cat soarele e inca pe cer. Numai bine, ies din apa, ca se strang si norii unei furtuni ce alearga peste lac si stau sa ma intreb daca cortul ancorat in nisip e suficient de ok prins pentru a nu fi zburat de vant. Dar pana la urma furtuna ramane deasupra lacului si fix in momentul apusului soarele se strecoara intre orizont si norii de furtuna, luminand totul intr-o lumina ireala. E al doilea apus spectaculos prins in doua zile si ma intreb daca e intotdeauna asa sau daca am avut eu noroc, dar cert e ca momentul e deosebit de frumos si nu stiu ce sa fac mai repede in cele 5 minute si ma impart intre trepied, filmat si alergat de colo colo cu aparatul in mana. Iar la cum e orientata plaja si maine cred ca voi avea parte si de un rasarit la pachet cu apusul ce tocmai a trecut.

Ultimele postari mai laconice si mai rapide sunt puse si urcate dintr-un internet cafe destul de janghina din Karakol si din pacate calitatea are putin de suferit caci laptopul a ramas in Bishkek si pozele sunt fix ce iese din aparat, si nu sunt deloc incantat de rezultat.

Singuratic.

Baltat.

Ochi albastri.

Pe dragon catre un viitor stralucit.

Pregatit pentru orice situatie, cu pioletul la mare.

Furtunos.

Furtunos.