Lagune, ghetari, mine si un pas de 4800 de metri

Dupa ziua plictisitoare de ieri recunosc ca nu aveam prea multe asteptari nici de la cea de astazi. Planul era simplu: pedalam cat sa facem sa treaca mai repede kilometrii pana in urmatorul oras mare- Oyon, unde visam deja la un pui la rotisor cu cartofi prajiti si un dus cald.

Intre noi si puiul la rotisor statea insa un pas de 4750 de metri, iar inaintea lui cateva lagune mai mici sau mai mari cu apa albastra ca cerneala. Ghetarii apar din nou in peisaj si terenul arid de care ne plangeam ieri e uitare. Aici, desi suntem in anotimpul secetos, datorita lacurilor si raurilor ce le alimenteaza, peisajul e destul de verde, drumul fiind croit in serpentine potrivite si fara pietre mari. Nu acelasi lucru se poate spune si despre coborare, care este extrem de rupta si prafoasa. Motivul este simplu. In zona pasului era o mina si caravane de camioane plecau regulat de la 4700 de metri spre campie. Traficul greu a ros bine drumul, ridica praful in aer, dar in egala masura, fara el, nici drum nu cred ca exista pe aici. Asa ca sentimentele sunt cumva impartite.

Intram in Oyon luptand cu un mic uragan din fata si pierdem in mod inutil mai bine de o ora cautand o cazare decenta. Oyon nu apare nici pe booking.com, nici in Lonley Planet si nici macar Google Maps nu are vreo recomandare de cazari. Stiam asta, insa pe de-o parte aveam nevoie de un bancomat, iar pe de alta parte, ne bazam ca vom gasi ceva la fata locului. Ce e drept, optiuni de hostaluri si hoteluri erau, insa aratau unele mai dubios ca altele. Si cum intentionam sa stam doua nopti, nu puteam accepta orice. Astfel incat tarziu dupa ora 17 ne hotaram sa plecam din Oyon si sa mai coboram 30 de kilometri spre Churin- o statiune cu ape termale, unde apareau o puzderie de hoteluri. Stiam ca ne va prinde noaptea, insa preferam un efort acum, urmat de doua zile confortabile, decat cine stie ce camera soioasa.

Alegerea a fost inspirarata, caci Churin avea de toate: zeci de hoteluri, resturante, magazine, ba chiar si bancomat. Reusim astfel sa ne satisfacem toate doleantele, de la un hotel decent, trecand printr-un dus fierbine si sfarsind in fata unei farfurii pline cu un sfert de pui, cartofi prajiti si salata- pofta ce-am poftit-o.

Micul dejun tipic din ultimele doua luni : terci de ovaz, fructe, gem is deja nelipsita cafea de dimineata.

Ca de obicei in fiecare dimineata trebuie sa asteptam prima raza de soare pentru a ne urni din loc

Drumul merge inapoi spre muntii inzapeziti, o extensie sudica a Cordillierei Huayhuash.

Albastru de cerneala.

Urcand incet si constant catre 4800 de metri.

Totul e in regula. Mai putin pantalonii cu bretele purtati peste tricou.

In departare inca se vad varfurile principale ale Cordillierei Huayhuash.

Ajungem din nou in lumea ghetarilor si a lacurilor turcoaz.

De aici tot la vale, o coborare de 2000 de metri diferenta de nivel spre Oyon.

Serpentine suspendate.

In departare pasul din care tocmai am coborat.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Inapoi in pustiu, pe Peru Divide

Pentru a continua sa traversam muntii spre sud am ales o alta ruta de pe bikepacking.com numita Peru’s Great Divide https://bikepacking.com/routes/cycling-peru-great-divide/Pentru a intra pe track ar trebui sa urcam 5 kilometri si 250 de metri pe Carretera Central si desi pari putini kilometri si nu foarte multi metri de urcat, faptul ca asta se va […]

O zi pe Panamericana ecuadorienilor

Asta e una din putinele dimineti de pana acum in care ne trezeste soarele ce incalzeste placut cortul. Cum vremea se arata frumoasa, strangem catrafusele si gatim apoi in tihna un terci de ovaz gourmet, cu fructe din belsug. Azi se anunta o zi usoara la orizont, integral pe asfalt, asa ca speram sa lasam […]

Un pas de 5000 de metri si inca o zi in pustiu

Dupa o noapte cu somn bun, un terci cald si o cafea, parca avem alt suflu si alta motivatie pentru a dovedi pasul vietii. E adevarat ca e cel mai inalt din aceasta sectiune (si ultimul de peste 4900 pana in Cusco), insa distractia (sau greul) de abia acum incepe caci pana in Huancavelica mai […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *