Lagune, ghetari, mine si un pas de 4800 de metri

Dupa ziua plictisitoare de ieri recunosc ca nu aveam prea multe asteptari nici de la cea de astazi. Planul era simplu: pedalam cat sa facem sa treaca mai repede kilometrii pana in urmatorul oras mare- Oyon, unde visam deja la un pui la rotisor cu cartofi prajiti si un dus cald.

Intre noi si puiul la rotisor statea insa un pas de 4750 de metri, iar inaintea lui cateva lagune mai mici sau mai mari cu apa albastra ca cerneala. Ghetarii apar din nou in peisaj si terenul arid de care ne plangeam ieri e uitare. Aici, desi suntem in anotimpul secetos, datorita lacurilor si raurilor ce le alimenteaza, peisajul e destul de verde, drumul fiind croit in serpentine potrivite si fara pietre mari. Nu acelasi lucru se poate spune si despre coborare, care este extrem de rupta si prafoasa. Motivul este simplu. In zona pasului era o mina si caravane de camioane plecau regulat de la 4700 de metri spre campie. Traficul greu a ros bine drumul, ridica praful in aer, dar in egala masura, fara el, nici drum nu cred ca exista pe aici. Asa ca sentimentele sunt cumva impartite.

Intram in Oyon luptand cu un mic uragan din fata si pierdem in mod inutil mai bine de o ora cautand o cazare decenta. Oyon nu apare nici pe booking.com, nici in Lonley Planet si nici macar Google Maps nu are vreo recomandare de cazari. Stiam asta, insa pe de-o parte aveam nevoie de un bancomat, iar pe de alta parte, ne bazam ca vom gasi ceva la fata locului. Ce e drept, optiuni de hostaluri si hoteluri erau, insa aratau unele mai dubios ca altele. Si cum intentionam sa stam doua nopti, nu puteam accepta orice. Astfel incat tarziu dupa ora 17 ne hotaram sa plecam din Oyon si sa mai coboram 30 de kilometri spre Churin- o statiune cu ape termale, unde apareau o puzderie de hoteluri. Stiam ca ne va prinde noaptea, insa preferam un efort acum, urmat de doua zile confortabile, decat cine stie ce camera soioasa.

Alegerea a fost inspirarata, caci Churin avea de toate: zeci de hoteluri, resturante, magazine, ba chiar si bancomat. Reusim astfel sa ne satisfacem toate doleantele, de la un hotel decent, trecand printr-un dus fierbine si sfarsind in fata unei farfurii pline cu un sfert de pui, cartofi prajiti si salata- pofta ce-am poftit-o.

Micul dejun tipic din ultimele doua luni : terci de ovaz, fructe, gem is deja nelipsita cafea de dimineata.

Ca de obicei in fiecare dimineata trebuie sa asteptam prima raza de soare pentru a ne urni din loc

Drumul merge inapoi spre muntii inzapeziti, o extensie sudica a Cordillierei Huayhuash.

Albastru de cerneala.

Urcand incet si constant catre 4800 de metri.

Totul e in regula. Mai putin pantalonii cu bretele purtati peste tricou.

In departare inca se vad varfurile principale ale Cordillierei Huayhuash.

Ajungem din nou in lumea ghetarilor si a lacurilor turcoaz.

De aici tot la vale, o coborare de 2000 de metri diferenta de nivel spre Oyon.

Serpentine suspendate.

In departare pasul din care tocmai am coborat.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

O zi olimpica pe Punta Olimpica

Totusi temerile noastre privind temperaturile au fost nefondate, caci desi dimineata cortul este acoperit de o platosa de chiciura, inauntru sunt 6 grade si in sacii de dormit e cald si bine. Ceata alearga prin caldare si norii ascund soarele mult dorit, asa ca nu ne grabim. Avem rabdare ca soarele sa prinda puteri pentru […]

Coborarea din munti si inceputul drumului spre Cotopaxi.

Exista mai multe grade de epic si epicul din Anzi nu se compara cu cel din Carpati Cotrobaim prin desagi si mancam si ultimile doua chifle si ultima conserva de ton. Azi nu ne mai facem iluzii ca o sa terminam repede cu urcarea, caci cand harta zice 4km in linie dreapta, ne asteptam de […]

O zi pe langa Rio Canete

Rio Canete nu e vreun Amazon al Peru-ului. E chiar un rau scurt, de vreo 220 de kilometri,ce izvoraste pe la 4300 de metru si de varsa in Oceanul Pacific. In partea superioara e un rau de munte,cu debit puternic, mici cascade si lagune, ce genereaza un peisaj diferit fata de paramo-ul de la peste […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *