Microaventura de vara, in muntii Taga

Sa definesti aventura nu-i un lucru simplu, si la fel de putin simplu e sa definesti o microaventura. Termenul a fost popularizat pentru prima data la scara mai larga de Alastair Humphreys si in principiu se refera la orice activitate ce te scoate din rutina si din aria de confort, care se petrece intr-un cadru natural si care e de scurta sau de foarte scurta durata.

Uneori nu e nevoie de sa mergi pana la capatul lumii pentru a trai momente care sa se simta cat se poate de aventuros. De cele mai multe ori e suficienta o provocare, o idee un pic transita, un grup de prieteni si un deal sau un munte. De cand ne-am mutat in Brasov am tot incercat strecuram in timpul saptamanii astfel de microaventuri. Rasarituri sau apusuri in varf de munte, clatite in mijlocul noptii, seri la foc in locuri faine, nopti la cabane sau la refugiu sau de cafele de dimineata norilor le-am incercat pe toate si nu ne-am intors niciodata dezamagiti.

Ajuta si faptul ca din Brasov sunt o multime de locuri in care ajungi in interval de o jumatate de ora, ajuta si programul flexibil din ultimii ani si ajuta si faptul ca momentan putem sa ne rupem timpul acesta cu destul de multa usurinta, dar imi e greu sa-mi imaginez ca vom renunta sa facem astfel de lucruri pe masura ce trec anii.

Din aceasi categorie intra si aceasta prima microaventura de vara pe care am strecurat-o printre ploile aproape zilnice, o seara la foc in muntii Taga dintr-un loc cu o priveliste incredibila de aproape 360 de grade spre Crai, Bucegi, Fagaras, Iezer si binenteles catre depresiunea Brasovului.

O seara petrecuta petrecuta cu oameni cu care nu ne-am mai vazut de multa vreme desi am ajuns sa aglomeram cu totii acelasi Brasov (si sa ne plangem impreuna ca Brasovul se aglomereaza), cu carnati de vita-oaie facuti la un gratar cat se poate de profesionist, cu concert de greieri in fundal si cu un rasarit pe masura. Cam toate ingredientele pentru o “microaventura” reusita.

Soimaru si urcul spre locul de foc
In departare, la cateva sute de metri sub noi, Zarnestiul.
Deasupra noastra se ridica Ascutitul si peretii de stanca ai Craiului.
Verde crud de primavara si o prima seara calda la foc.
Asteptandu-l pe Matei si pregatind jarul pentru cartofi.
Ultima geana de lumina.
Baietii au dormit peste noapte la foc, cu spray-ul de urs la cap si cu un foc intretinut peste noapte.
Prima raza de soare.
Inapoi in stana, la somn pentru inca o ora, inainte de a strange lucrurile si a cobori inapoi spre oras pentru a incepe ziua de munca

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Doua zile in Fagaras printre rododendroni, Valea Zarnei si Creasta Estica

Asocierea bicicleta – creasta Fagarasului nu e prea intalnita. Fagarasul nu are neaparat cautare pe doua roti. Este mai mult un univers al trekkingului, zile lungi, rucsac mare sau incursiuni de o zi pe vai si muchii nordice. Doar pe sud sunt cateva circuite clasice, precum tura spre Curmatura Malita, si desi este brazdat de […]

Prima intalnire, sau din nou in Fagaras 2006

Urmeaza mai jos un jurnal ceva mai poetic al Mihaelei, a unei ture de 4 zile din 2006 din Fagaras. A fost si tura in care am intalnit-o pe Mihaela, si mi se pare incredibil ca au trecut aproape 7 ani de atunci. Din categoria povestilor de genul “Internetul uneste”, practic ne-am intalnit plecand de […]

Bikepacking prin Fagaras si Iezer si un pic de aventura neasteptata

O tura plina de premiere, prima data in Fagaras cu bicicleta, primul cary-bike epic, prima ratacire ce s-a lasat cu un bicuac neplanificat, cu alte cuvinte aventura.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *