Muchia Cascoe si probabil cea mai estetica tura a sezonului

Intr-o iarna clasica de la noi poti numara zilele perfecte pe degetele de la o mana. Poate pe degetele de la doua maini, daca esti noroc si un pic optimist. Si cum sunt atat de rare atunci cand se aliniaza planetele are tot sensul sa pui totul pe pauza pentru o zi.

In anii trecuti cam in fiecare sezon am avut parte de cateva astfel de ture, in care se potriveste totul, temperatura, lipsa vantului, zapada proaspata, cerul senin. Sunt turele pe care le tii minte peste ani si ani si turele care iti amintesc ca iarna nu inseamna numai viscol, degete inghetate si zapada ortopedica si ca are sens sa te uiti dupa urmatoare pereche de schiuri si de clapari.

Fix asa a fost si tura din povestirea de mai jos despre care am zis ca e pacat sa nu scriu cateva randuri:

Marti, zi de concediu cu o plecare matinala din Brasov in cautarea pulverului din Iezer impreuna cu Laurentiu si cu Albert. Cele doua ore in masina sunt urmate in schimb de o mica dezamagire atunci cand vedem ca pe forestierul de Satic e mult mai putina zapada decat ne asteptam. In schimb e soare glorios, frig de mijloc de iarna iar padurea incarcata de zapada arata intr-un mare fel.

Zapada care are un pic de baza incepe doar de la 1300 de metri de sus iar pana acolo ne chinuim sa urcam pe puful de 10 centimetri pus peste noapte. De aici in sus in schimb treaba lucrurile se schimba radical, mai ales atunci cand iesim din padure si atunci cand in departare incepe sa se vada maiestuos abruptul vestic al Craiului. Sunt absolut fascinat de perspectiva pe care o ai aici si la primavara, inainte sa urce ciobanii ar fi fain de facut o tura cu dormit la stana de pe Cascoe. Sunt convins ca la noi in tara nu sunt prea multe stane cu o astfel de priveliste.

Cei doi catei care ne-au insotit pana aici se bucura si ei de zapada si pe alocuri se lupta si ei cu nametii pentru a inainta, noi cautam pulveru perfect si descoperim ca el se gaseste doar intre iesirea din padure si 1700 de metri. Mai sus vantul si-a facut de cap, asa cum se intampla inevitabil la orice ninsoare cu vant. Caldarea estica a varfului Papusa arata intr-un mare fel, mult mai alpin decat aspectul de deal inalt pe care il are Iezerul in alte parti. In departare se vede un grup de capre negre ce stau la soare si imi dau seama ca probabil e prima data in multe iesiri prin Iezer cand vad capre negre pe aici.

Ultimele 2 coborari in lumina faina par sa fie rupte dintr-un basm. Iezer-Papusa freeride arena, varianta Cascoe.

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/4801068132

La urcare, prin padure de argint. Peste ziua soarele avea sa topeasca tot argintul.
Partia noastra primavata.
Fericire si pe patrupezii care ne-au insotit in ziua asta.
In mijlocul salbaticiei.
Privind spre Papusa si cu ochii pe caldarea imensa ce cred ca e un loc genial de joaca atunci cand ai zapada sigura.
Conditii de 2 margarete.
Albert si ceaiul de la ora 5, cu Craiul maiestuos in departare.
De aici din nou la vale.
Base camp-ul pentru ziua de astazi.
Sfarsit de vis al unei zile de vis.



Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

De la caldura din Maroc inapoi pe schiuri.

Din saua bicicletelor de cicloturism pe schiuri de tura in interval de cateva zile, si reintrarea in regimul de iarna.

O bucatica din Rodnei pe schiuri e tura, Ineu, Ineut si Vf Rosu

Au trebuit sa treaca 9 ani de zile ca sa revin intr-o zi de iarna in Muntii Rodnei. Nu doar pentru ca Rodnei sunt atat de departe, ci si pentru ca prima intalnire hivernala cu Rodnei a venit prea devreme, cand nu eram inca pregatita. In ultimii 10 ani multe lucruri au urmat acelasi model: […]

Riesengebirge Ski de tura
Riesengebirge, din nou prin paduri din povesti.

Un pic mai multe poze aici. De data aceasta ma angajez eu sa scriu jurnalul unei ture ceva cam scurte si destul de lipsata de privelisti din Muntii Uriasului. Tot pe aici am fost si la inceput de decembrie, impreuna cu prima ninsoare, concluzionand ca muntii se preteaza foarte bine la schi de tura dupa […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *