Muchia Cascoe si probabil cea mai estetica tura a sezonului

Intr-o iarna clasica de la noi poti numara zilele perfecte pe degetele de la o mana. Poate pe degetele de la doua maini, daca esti noroc si un pic optimist. Si cum sunt atat de rare atunci cand se aliniaza planetele are tot sensul sa pui totul pe pauza pentru o zi.

In anii trecuti cam in fiecare sezon am avut parte de cateva astfel de ture, in care se potriveste totul, temperatura, lipsa vantului, zapada proaspata, cerul senin. Sunt turele pe care le tii minte peste ani si ani si turele care iti amintesc ca iarna nu inseamna numai viscol, degete inghetate si zapada ortopedica si ca are sens sa te uiti dupa urmatoare pereche de schiuri si de clapari.

Fix asa a fost si tura din povestirea de mai jos despre care am zis ca e pacat sa nu scriu cateva randuri:

Marti, zi de concediu cu o plecare matinala din Brasov in cautarea pulverului din Iezer impreuna cu Laurentiu si cu Albert. Cele doua ore in masina sunt urmate in schimb de o mica dezamagire atunci cand vedem ca pe forestierul de Satic e mult mai putina zapada decat ne asteptam. In schimb e soare glorios, frig de mijloc de iarna iar padurea incarcata de zapada arata intr-un mare fel.

Zapada care are un pic de baza incepe doar de la 1300 de metri de sus iar pana acolo ne chinuim sa urcam pe puful de 10 centimetri pus peste noapte. De aici in sus in schimb treaba lucrurile se schimba radical, mai ales atunci cand iesim din padure si atunci cand in departare incepe sa se vada maiestuos abruptul vestic al Craiului. Sunt absolut fascinat de perspectiva pe care o ai aici si la primavara, inainte sa urce ciobanii ar fi fain de facut o tura cu dormit la stana de pe Cascoe. Sunt convins ca la noi in tara nu sunt prea multe stane cu o astfel de priveliste.

Cei doi catei care ne-au insotit pana aici se bucura si ei de zapada si pe alocuri se lupta si ei cu nametii pentru a inainta, noi cautam pulveru perfect si descoperim ca el se gaseste doar intre iesirea din padure si 1700 de metri. Mai sus vantul si-a facut de cap, asa cum se intampla inevitabil la orice ninsoare cu vant. Caldarea estica a varfului Papusa arata intr-un mare fel, mult mai alpin decat aspectul de deal inalt pe care il are Iezerul in alte parti. In departare se vede un grup de capre negre ce stau la soare si imi dau seama ca probabil e prima data in multe iesiri prin Iezer cand vad capre negre pe aici.

Ultimele 2 coborari in lumina faina par sa fie rupte dintr-un basm. Iezer-Papusa freeride arena, varianta Cascoe.

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/4801068132

La urcare, prin padure de argint. Peste ziua soarele avea sa topeasca tot argintul.
Partia noastra primavata.
Fericire si pe patrupezii care ne-au insotit in ziua asta.
In mijlocul salbaticiei.
Privind spre Papusa si cu ochii pe caldarea imensa ce cred ca e un loc genial de joaca atunci cand ai zapada sigura.
Conditii de 2 margarete.
Albert si ceaiul de la ora 5, cu Craiul maiestuos in departare.
De aici din nou la vale.
Base camp-ul pentru ziua de astazi.
Sfarsit de vis al unei zile de vis.



Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

De la rasarit pana la apus

E ora sapte fara cateva minute cand in departare incepe sa se zareasca capatul partiei Sorica. In jur nici un suflet, spre est apare prima geana de lumina in timp ce luna plina apune peste norii ce acopera platoul Bucegilor. Aceiasi nori alearga si deasupra mea, manati de un vant puternic dinspre Transilvania. Bucegiul se […]

Fagaras, Mezea-Oticu, Iezer – epica de toamna

Scriu randurile astea intr-o stana dintre Iezer si Fagaras, pe culmea Mezea-Oticu, culme pe care ne chinuim de cativa ani sa ajungem. Vantul suiera usor printre peretii subrezi ai stanei iar lumina lunii se strecoara prin ferestre si prin gaurile din acoperis. In rest e uimitor de liniste si de cald. Vara indienilor, asa ii […]

Epica de vara, din Azuga pana in Iezer si retur, peste munti pe poteci faine

De multe ori ma intreb de ce ma antrenez, pentru ce sunt toate momentele de suferinta (de cele mai multe ori placuta) in care trebuie sa strangi din dinti si trebuie sa impingi pedale, pentru ce sunt toate trezirile matinale sau dardauitul la coborare seara, pentru ce lupta cu kilograme si pentru ce urmaritul cifrelor […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *