O zi prin satele peruane

Astazi a fost despre kilometri pe un drum national ce semana cu un drum secundar.

Practic a fost de urcat de la 2400 la 3300, drumul mergand mai mult de-a coasta si traversand sate mici unde cautai magazinele cu lumanarea. Am vazut in schimb cum se face tigla din lut arsa, am descoperit ca mirosul de menta pe care il simteam de cand am intrat in Peru era de fapt miros de eucalipt, am dat si peste caini nebuni marca Ecuador si din lipsa de locuri unde sa mancam, am gatit masa de pranz pe banca unui magazin, facand o omleta cu legume marca Radu.

In rest, multi soferi disperati (asa sunt 90%) care conduc de parca nu ar avea frane la masina si una din maini e lipita de claxon.

Inainte de Humachuco (punctul final al zilei) trecem pe langa prima laguna din Peru si desi este o banala balta, in lumina potrivita a finalului de zi apa albastra arata chiar bine. Nu ne entuziasmam insa prea mult, caci stim ca ii vor urma multe altele, cu munti inzapeziti pe fundal.

Chiar daca par in mijlocul pustietatii probabil 90-95 la suta din sate si catune au apa clorinata.

Paulina, care mergea linistita pe strada si tricota in acelasi timp.

Micul dejun cu banane, mango si un papaya imens si foarte bine copt in Hamanchuco.

Cuptorul casei si nelispitul simbol electoral al unuia dintre candidatu. Pe langa sombroro alternativele sunt stiuletele de porumb sau lopata.

Drumul nostru ce urca serpuit pana la 3300 de metri.

Pauza de masa din mijlocul zilei.

Un fel de mehnem turcesc facut pe genunchi cu o salata pe masura.

Doi cicloturisti nemti plecati de cateva luni pe drum dar cu bicliclete ce arata in continuare nemteste.

De aici tot la vale.

Vremea secerisului.

Pauza de orientare pe malul lagunei albastre.

Pe strazile din Hamanchuco in cautarea unei cazari.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

O zi pe langa Rio Canete

Rio Canete nu e vreun Amazon al Peru-ului. E chiar un rau scurt, de vreo 220 de kilometri,ce izvoraste pe la 4300 de metru si de varsa in Oceanul Pacific. In partea superioara e un rau de munte,cu debit puternic, mici cascade si lagune, ce genereaza un peisaj diferit fata de paramo-ul de la peste […]

Intrarea in Ecuador

Cand ne trezim de dimineata ploua mocaneste, o ploaie ce nu pare sa se opreasca prea curand. Din copacul sub care am pus cortul cad stropi mari, iar iarba inalta din jur e plina de apa, incat chiar si simplul drum pana la toaleta se lasa cu o udatura serioasa. De aici pana la granita […]

Despre cum se poate pedala la 4000 de metri fara ploaie si vant

Astazi aveam de gand sa parasim pentru prima data asfaltul peruan si sa facem cunostinta cu off-roadul. Ruta aleasa promitea niste drumuri pe la 4000 m, cateva lagune si altceva nimic. Nicio asezare permanenta, pustietate si zari deschise, caci vaile in Peru sunt largi, drumurile se catara pe versanti in serpentine fara numar si privirea […]

3 thoughts on “O zi prin satele peruane

  1. Va admir pana la cer si inapoi! Nu doar ciclo-calatoriile voastre, dar si felul cum le descrieti si pozele pe care le postati. Pai “Vremea secerisului” de aici e un Van Gogh autentic! Si portretul lui Paulina l-as inrama pentru ca nu ma mai satur de privit la el! Sunt toata un Awww si Awww si wow. Bravo!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *