O zi prin satele peruane

Astazi a fost despre kilometri pe un drum national ce semana cu un drum secundar.

Practic a fost de urcat de la 2400 la 3300, drumul mergand mai mult de-a coasta si traversand sate mici unde cautai magazinele cu lumanarea. Am vazut in schimb cum se face tigla din lut arsa, am descoperit ca mirosul de menta pe care il simteam de cand am intrat in Peru era de fapt miros de eucalipt, am dat si peste caini nebuni marca Ecuador si din lipsa de locuri unde sa mancam, am gatit masa de pranz pe banca unui magazin, facand o omleta cu legume marca Radu.

In rest, multi soferi disperati (asa sunt 90%) care conduc de parca nu ar avea frane la masina si una din maini e lipita de claxon.

Inainte de Humachuco (punctul final al zilei) trecem pe langa prima laguna din Peru si desi este o banala balta, in lumina potrivita a finalului de zi apa albastra arata chiar bine. Nu ne entuziasmam insa prea mult, caci stim ca ii vor urma multe altele, cu munti inzapeziti pe fundal.

Chiar daca par in mijlocul pustietatii probabil 90-95 la suta din sate si catune au apa clorinata.

Paulina, care mergea linistita pe strada si tricota in acelasi timp.

Micul dejun cu banane, mango si un papaya imens si foarte bine copt in Hamanchuco.

Cuptorul casei si nelispitul simbol electoral al unuia dintre candidatu. Pe langa sombroro alternativele sunt stiuletele de porumb sau lopata.

Drumul nostru ce urca serpuit pana la 3300 de metri.

Pauza de masa din mijlocul zilei.

Un fel de mehnem turcesc facut pe genunchi cu o salata pe masura.

Doi cicloturisti nemti plecati de cateva luni pe drum dar cu bicliclete ce arata in continuare nemteste.

De aici tot la vale.

Vremea secerisului.

Pauza de orientare pe malul lagunei albastre.

Pe strazile din Hamanchuco in cautarea unei cazari.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Putin din vechile drumuri incase

Peste noapte a plouat, din nou, a nu stiu cata oara de cand suntem in Ecuador. Dimineata plafonul de nori e jos, bureaza usor si noi nu avem niciun chef sa ne urnim. Noroc cu orezul care fierbe greu si ne lungeste sederea in sacul de dormit. Am ajuns la fundul sacului de mancare si […]

Vicunas si o noapte la 4400 de metri

E ora 5 si noi pedalam printr-o liniste deplina prin desertul total ce se intinde la peste 4000 de metri pe versantul vestic al vulcanului. Din cand in cand suntem inconjurati de valuri de ceata ce urca din vaile verzi ce se vad in departare in timp ce lame se uita curioase in urma noastra. […]

Ingapirca si vechile ruine incase

“Nu lasa pe maine ce poti manca azi”. Motto scris la taraba numita “Cei doi palmieri” de pe Panamericana Urarea de buna dimineata data de omul care mergea sa mulga vacile e cel mai bun desteptator. E 6.30, soarele abia rasare, dar ziua se anunta faina. Asteptam cuminti ca pajistea pe care avem intins cortul […]

3 thoughts on “O zi prin satele peruane

  1. Va admir pana la cer si inapoi! Nu doar ciclo-calatoriile voastre, dar si felul cum le descrieti si pozele pe care le postati. Pai “Vremea secerisului” de aici e un Van Gogh autentic! Si portretul lui Paulina l-as inrama pentru ca nu ma mai satur de privit la el! Sunt toata un Awww si Awww si wow. Bravo!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *