DSC_0473

Ospitalitate turceasca si drumul care Ardahan.

Noaptea a fost cat se poate de inghetata si tot ce a ramas afara din cort e bocna. Din pacate o sa trebuiasca sa ma obisnuiesc cu astfel de nopti, caci cea mai mare parte din Anatolia de Est e pe undeva pe la 2000 de metri. Partea buna e ca vremea urmeaza sa se indrepte zilele urmatoare si atunci cand scot capul din sacul de dormit si din cort descopar o dimineata cat se poate de senina dar cu un soare cu dinti.

Dupa 3 kilometri de pedalat ajung intr-un sat din mijlocul pustietatii unde incerc sa fac rost de apa, dar magazinul satesc e inchis si nu e nici o fantana in jur, asta pana cand vad ca de la o casa alaturata un nenica pe la 50 de ani imi face semn sa vin pana la el. Si desi eu voiam doar apa in cateva minute sunt la masa cu toata familia luand micul dejun. Mi-au lipsit experiente de genul acesta in cele doua saptamani petrecute in Georgia si in Armenia. Acum in schimb imi lipseste rusa si usurinta cu care puteai sa te intelegi cu oamenii in fostul spatiul sovietic.

Acum totul e redus la cateva cuvinte pe care le tin minte de anul trecut si la mult gesticulat, dar totusi se leaga acolo cat de cat o conversatie de baza. In weekendul care a trecut au fost alegeri in Turcia si partidul lui Erdogan a obtinut un procent de 47 la suta, mai mult decat suficient pentru a guverna singur. Cam asta e principalul subiect de discutie, si intrebadu-i pe oameni toti au o parere foarte buna despre Erdogan. Iar privind in jur e usor de inteles de ce, caci Turcia rurala, chiar si cea de la capatul tarii nu arata deloc decrepita si moarta. Drumurile sunt bune, micile orasele par pline de viata si atmosfera generala e ca Turcia rurala traieste si e plina de viata, asta in comparatie cu zonele rurale din alte tari prin care am trecut pana acum.

Micul dejun cu familia Dursun a cazut foarte bine, iar atunci cand ma urc din nou pe bicicleta afara s-a mai incalzit putin si pot sa mai dau jos din toate hainele cu care sunt imbracat. Kilometrii se scurg usor pana in Ardahan, primul orasel mai mare intalnit pe drum, orasel prin care am trecut si anul trecut in drum spre Iran. De data aceasta in schimb trebuie sa rezolv probleme organizatorice, gasirea unui bancomat si cumpararea unui card sim pentru telefon. Daca partea cu bancomantul merge usor sim card-ul costa o mica o avere (aproape 20 de dolari, mai ales dupa ce esti obisnuit cu 1-2 dolari prin Asia Centrala) si activarea lui dureaza aproape 2 ore.

Ultimele ore ale zile se scurg pedaland spre un cer plumburiu, cu nori care matura dealurile rotunde ale Anatoliei. In departare se vede cum ninge, dar din fericire drumul meu pare sa se strecoare cumva printre nori, iar locul de cort si apusul din seara asta arata genial.

Anatolia de Est e probabil cel mai aproape loc de Europa in care poti sa te simti ca in Mongolia. Platouri inierbate la 2000 de metri? Bifat. Lumina spectaculoasa si un aer incredibil de curat? Bifat. Nori pufosi care se rostogolesc peste dealurile domoale? Bifat. Turme de oi in departare? Bifat. A mai ramas ceva?

Familia Dursun si micul dejun la care m-au chemat.

Familia Dursun si micul dejun la care m-au chemat.

Urcarea stransa cu o zi in urma.

Urcarea stransa cu o zi in urma.

Strangand pe raboj pasurile de peste 2000 de metri.

Strangand pe raboj pasurile de peste 2000 de metri.

Norii si intainderile Anatoliei de est.

Norii si intainderile Anatoliei de est.

Anatolia, locul in care poti sa te simti ca in Mongolia ceva mai aproape de Europa.

Anatolia, locul in care poti sa te simti ca in Mongolia ceva mai aproape de Europa.

DSC_0472.jpg

DSC_0482.jpg

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_3800
Drumul catre Samarkand

Un drum pustiu dar extrem de rupt de 60 de kilometri si pentru prima data un loc de cort cam expus. Prima zi catre Samarkand.

DSC_4231
Boysun, tinutul macilor

O dimineata plina de culoare la poalele muntilor din Uzbekistan, si ultima bucatica de drum pana la granita.

DSC_2361
Muntele cu mai multe infatisari

Munte verde, munte uscat, pasuni inalte, creste inzapezite si ape turcuoaz.

4 thoughts on “Ospitalitate turceasca si drumul care Ardahan.

  1. Interiorul casei defineste „strictul necesar”, de cat de putine lucruri avem nevoie. Ospitalitatea e mare lucru, dar putini vor invita un strain intr-o casa luxoasa, plina de „lucruri”. Cand n-ai prea multe, n-ai ce „securiza”.

  2. “toti au o parere foarte buna despre Erdogan”…fara a vrea sa intru in polemici politice….am o prietena in Istanbul care nu prea e de aceeasi parere….e drept vine din Romania, dar sta de 13 ani in Turcia…Tocmai de aceea spune ca a vazut diferite “politici” in Romania si stie ce se poate intampla…Vom vedea. In rest nu-ti pot ura decat sa te intorci sanatos acasa….Oricum Turcia este tara mea favorita (din ce am vazut pana acum).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>