Pedaland catre apus.

Dimineata cand ma trezesc descopar ca cele doua petice suprapuse peste snake-bite nu au functionat, asa ca trebuie sa trec din nou prin procesul complicat de dat jos roata pentru a remedia problema. Noroc ca micul dejun nu e deloc grabit ai am timp sa strang si lucrurile si sa inlocuiesc si camera. Singura problema e in schimb ca aproape toate camerele pe care le am sunt intr-o stare oarecum incerta si pierd putin aer. La cea pe care am montat-o acum m-am chinuit in Murghab cam o ora sa-mi dau seama pe unde pierde aer, fara success, asa ca pana la urma am zis ca am fost decat eu paranoic si ca mai merita o incercare.

Pare sa tina, asa ca pornim inapoi la vale pentru o lunga coborare de 25 de kilometri pana in primul sat, Kegeti. Pe vale, dupa ce trecem de bariera incep sa-si faca din nou aparitia masinile cu gratare, dar nu zabovim prea mult. Intr-o mica pauza imi dau seama ca am pana din nou, asa ca ma apuc sa mesteresc din nou, schimband din nou camera cu una intr-o stare la fel de incerta. In Bishkek trebuia sa iau camere de schimb, dar cand am vrut sa fac treaba asta joi, cele doua magazine de pe langa locul in care stau erau din pacate inchise, astfel incat trebuie sa ma descurc cu ceea ce am.

Din Kegeti pana in Burana drumul seamana fix cu un drum printre satele din podisul Transilvaniei, fanul e strans in baloti si miroase puternic si atmosfera e cea de vacanta de vara. Singurii muntii inalti din fundal iti aduc aminte ca nu esti in Europa, chiar daca si la o scara diferita Fagarasul se vede cam la fel din Transilvania.

Dupa 15 kilometri ajungem si langa turnul din Burana, fix in caldura din mijocul zilei. Turnul impreuna cu un complex de monumente funerare e tot ce a ramas dintr-un oras intemeiat la poalele muntilor in secolul 9. Initial avea 45 de metri inaltime, dar cutremurele l-au redus la inaltimea actuala de 25 de metri.

Mi se par fascinante in schimb pietrele funerare cu figuri turcice stranse de langa turn, iar mustaciosii cu pahare in mana mi se pare mai interesanti decat stravechiul minaret. Poate si din cauza ca minarete am mai tot vazut pe Drumul Matasii pana acum .

Pana la urma ne urnim din loc spre Bishkek, fara nici un fel.de tragere de inima prin caldura dupa-amiezii. Drumul de tara urmeaza un canal ce se scurge in directia orasului, si cum locurile de facut baie sunt destul de dese ne oprim in curand pentru o pauza de baie si de pranz, la marginea unui mic canalas secundar.

Cand pornim din nou, lumina e mai blanda si caldura nu e chiar asa de necrutatoare, singura problema e ca dupa 20 de kilolmetri roata spate reuseste sa culeaga o bucata de sarma de pe jos si fac din nou pana, si din nou trec prin procesul de a da jos roata spate. Doar ca de data asta peticul se arata incapatanat sau poate sunt doar eu grabit si nu vrea sa se lipeasca, si nu imi place de nici o culoare atunci cand asteapta oamenii dupa mine, mai ales cand nu mai e foarte mult pana la inserare. Si pana la urma salvarea vine de la Angie care are suficienta rabdare sa curete zona si sa astepte cat trebuie in vreme ce eu incerc sa fac acelasi lucru la una din celelalte camere.

Cand pornim din nou pe ultimiii 30 de kilometri spre Bishkek lumina devine geniala in schimb, si desi imi pare rau ca din cauza penelor fetele au stat azi probabil cam doua ore dupa mine, sunt convins ca fara cele doua ore nu am fi prins apusul asta.

Imi dau seama ca e si prima data dupa 4 luni de zile cand pedalez spre apus, caci pana acum, de voie de nevoie directia generala a fost rasaritul. O sa ne prinda noaptea cu siguranta, dar pe de alta parte prefer sa fiu aici si sa vad apusul din goana bicicletei decat sa fi ajuns deja in oras. Si tot pentru prima data dupa multa vreme am si cu cine sa vorbesc despre apusul spectaculos, si imi pare chiar bine ca am petrecut un nou un weekend improbabil, in companie balcanica, in Asia Centrala.

Coborarea de a doua zi dimineata, inainte de una din pene.

Coborarea de a doua zi dimineata, inainte de una din pene.

Unduit.

Unduit.

Magarus.

Magarus.

Spre turnul din Burana.

Spre turnul din Burana.

Spre turnul din Burana.

Spre turnul din Burana.

Minaret.

Minaret.

Minaret.

Minaret.

Privelistea de sus.

Privelistea de sus.

Cea mai ingusta spirala de scari pe care am urcat pana acum.

Cea mai ingusta spirala de scari pe care am urcat pana acum.

Trasaturi turcice.

Trasaturi turcice.

Cu paharul in mana.

Cu paharul in mana.

Mustaciosii.

Mustaciosii.

Pe marginea canalului.

Pe marginea canalului.

Protectie impotriva soarelui.

Protectie impotriva soarelui.

Pauza de baie.

Pauza de baie.

Cautand un loc cu umbra.

Cautand un loc cu umbra.

In una din pauze.

In una din pauze.

Sub Ala-Archa.

Sub Ala-Archa.

Ora de aur.

Ora de aur.

Sub muntii inzapeziti.

Sub muntii inzapeziti.

Pedaland catre apus.

Pedaland catre apus.

Ultimele minute de lumina, si inca 20 de kilometri inapoi pana in Bishkek.

Ultimele minute de lumina, si inca 20 de kilometri inapoi pana in Bishkek.


Posted

in

, ,

Comments

2 responses to “Pedaland catre apus.”

  1. Zaraza Catarig Avatar

    Noroc ca n-ai facut pene pentru fiecare peisaj superb! 😉

  2. Gabi Avatar
    Gabi

    Ai “noroc” la pene din plin dar nu sunt intamplatoare…asa mai prinzi un apus 1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *