Costila

O zi de mini-initiere in Costila

Din nou am ramas rau de tot in urma cu jurnalele, si sunt cam slabe sperante sa recuperez in perioada urmatoare. Totusi am zis fac macar ceva eforturi in directia asta si sa povestesc macar una din zilele de acum doua saptamani, cand plecasem de acasa cu plan maret de a-i duce pe Florin, Radu si pe Cosmin intr-o tura foarte frumoasa la Costila, respectiv traseul Balcoane continuat cu Creasta Costila-Galbinele si cu coborarea la refugiu pe Creasta Vaii Albe.

Urcam de vineri seara in formatie extinsa spre refugiu, impreuna cu Catalin, Octavian si Vio astfel incat drumul prin noapte trece destul de repde. Stau si ma gandesc ca a trecut aproape un an de cand nu am mai dormit la refugiu, si cateva luni bune de cand nu am mai urcat in zona, poate reusesc sa ma compensez putin in perioada urmatoare totusi. Cu putina mandrie totusi marturisesc ca anul acesta am avut putin de-a face cu o mica introducere in catarat pentru Cosmin, Florin si pentru Radu. Atat pe Cosmin cat si pe Florin mai aveau ceva experienta la catarat, pentru Radu in schimb era prima iesire la stanca si experienta traseului Balcoane a fost putin cam dura, astfel incat ne-am dat jos dupa prima lungime din Balcoane si ne-am intors la refugiu unde intr-o dupa-masa fructuoasa am fost cu Cosmin pe Fisura Intrerupta si pe Traseul Cataratorului. Nu-i nimic, ramane pentru alta data planul cu Costila-Galbinele cu access prin Balcoane.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Cirese de mai
Sfarsit de mai

Cred ca a fost prima data dupa multi ani cand am cules si am mancat cirese pe saturate, cirese de mai de la ai mei de la tara. Cand eram mic se nimerea destul de rar sa prind ciresii cu rod cand venea vacanta, iar printre betoanele Slatinei nu prea se gaseau gradini cu ciresi […]

Ecomarathon
Ecomaraton 2011, Moeciu

Pentru mine exista suisuri si coborasuri, perioadele pline de motivatie alternand cu cele in care cheful nu vine mereu chiar asa de usor. Iarna aceasta a trecut pentru mine fara prea multa motivatie si fara prea mult chef de alergat, si chestia asta s-a cam vazut pe la toate concursurile la care am mai fost […]

Elvetia de Romania, schi pe valea Tiganesti

Peretii ce strajuiesc valea Tiganesti se ridica impunatori in fata noastra atunci cand iesim in cele din urma din padure dupa o ratacire crunta de o ora si un pic. Sunt aproape 1000 de metri diferenta de nivel dintr-un foc si cu padurea acoperita in straie veritabila de iarna ai putea zice ca te-ai teleporat […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *