Intre senin si furtuna, prima intalnire cu muntii.

Cred ca primavara asta o sa ma mai tot joc cu trecerea intre primavara si vara. Pana acum, cel putin, am facut-o de doua ori si probabil prin muntii prin care voi trece dupa Trabzon, de unde trebuie sa iau viza pentru Iran, o sa mai dau cu nasul de iarna cel putin inca odata. Dar deocamdata, iata ca am mai intalnit-o pe doamna iarna inca odata in momentul in care am plecat din Safranbolu.

Macar dimineata a fost soare si frumos, un soare cu dinti, ce e drept, dar cum l-am vazut pentru prima data dupa 5 zile de nori si ploaie a contat prea putin. Din Safranbolu drumul meu inainteaza spre vest printr-o zona de podis inalt catre Kastamonu, urmatorul oras mare aflat la 110 kilometri distanta. Cum dimineata am reusit sa ma mosmondesc destul de mult si cum am mai stat ceva pentru a mai face poze nu am de gand sa trec de oras si planuiesc sa ma opresc cu putin inainte de el,

Pana la Kastamonu e in schimb un pas de 1200 de metri de trecut, astfel incat aproape tot drumul in afara de ultimii kilometri e intr-o usoara urcare. Macar bate usor vantul din spate, si lucrul acesta chiar se simte, iar in timp ce pedalez, imi dau seama ca intre toate conditiile meteo pe care poti sa le intalnesti pe bicicleta, vantul din fata e cel mai putin de preferat.

Despre Turcia, in schimb, trebuie spus ca desi are aglomerari urbane cu densitatea foarte mare, cum e Istanbulul spre exemplu, per total tara are cam aceasi densitate ca si Romania, iar in zonele muntoase e destul de multa pustietate. Si traficul scade simtitor in intensitate pe masura ce te departezi de orasele mari, astfel incat si pe drumuri relativ principale se intampla destul de des sa pedalezi singur, fara zumzetul masinilor.

Si dupa soarele de dimineata au inceput sa se stranga si in stanga si in dreapta nori amenintatori de ziceai ca vine sfarsitul lumii, dar in mod miraculos am reusit sa ma strecor printre ei, asta pana la ceasul serii cand ninsoarea m-a prins din urma, astfel incat am renuntat sa mai ajung in pasul de 1200 de metri si m-am oprit cu 20 de kilometri inainte de el, intr-un loc frumos in care ba stralucea luna extrem de puternic, ba fulguia usor.

Datele zilei:

Distanta: 80km.
Diferenta de nivel: 1080+ / 550-.
Moral: 7.
Obiective: 6.

Pensiunea dintr- veche casa otomana.

Pensiunea dintr- veche casa otomana.

Deasupra orasaului.

Deasupra orasaului.

1500, inca putin.

1500, inca putin.

Intre senin si furtuna

Intre senin si furtuna

Sfarsitul lumii.

Sfarsitul lumii.

Copacul, bicicleta si omul.

Copacul, bicicleta si omul.

Sub clar de luna.

Sub clar de luna.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Drumul alb si scurtatura spre Nesebar

Ultimii 100 de kilometri pana in Nesebar cu inca o incercare de a gasi o scurtatura peste munte.

Trabzon – viza de Iran si o intalnire neasteptata

Motivul pentru care am pedalat ultimii kilometri prin nordul Turciei, viza pentru Iran si o intalnire neasteptata cu doi cicloturisti germani.

8 thoughts on “Intre senin si furtuna, prima intalnire cu muntii.

  1. Iar imi plac fotografiile! 🙂
    Trebuie sa comentez ceva: poza aia unde tu zici “deasupra orasului” stii de ce imi aduce aminte? 🙂 De Barcelona si zidurile acelea cu bucluc. Nu ai fost tentat sa-ti faci niste fotografii topaind pe ele? 😉

  2. Foarte faine fotografiile !
    Mic sfat fotografie: Când faci foto cu aparatul fixat pe ceva pe timp de noapte si nu exista miscare (cum e in ultima poza) si seteaza manual ISO cea mai mică valoare suportată de aparat, fară bliț, si timp de expunere minim 1 secundă. Vei obtine foto mult mai bune fara noise.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *