DSC_6974

Prima zi singur, un pas 3600 de metri si reintalnirea cu Pamirul

Dupa hotararea din seara trecuta moralul e destul de scazut si dimineata se scurge incet cu un ultim mic dejun tihnit in asteptarea unei ocazii inapoi spre Osh. Nu e nici un fel de graba si o ocazie se iveste la fix atunci cand terminam de strans lucrurile si cand sunt gata de plecare. Cred ca o sa-mi lipseasca cafeaua de dimineata si mesele tihnite de pana acum si totusi nu am reusit sa ma conving sa iau macar putina cafea dupa mine. Orice s-ar zice, toate activitatile legate de camping, inclusiv cafeaua de dimineata mi se pare ca nu au sens cand esti singur si nu cred m-as motiva sa pornesc primusul de dimineata si sa spal oala in fiecare seara special pentru asta.

Pana la urma vine si momentul despartirii si nu pot sa nu ma intreb daca si unde o sa ne intalnim urmatoarea data, dar cert e ca drumul pana aici a fost clar mai fain in doi decat singur si nu regret deloc compania aleasa. Dar dupa ce masina dispare in zare vine in cele din urma si momentul in care trebuie sa incalec din nou pe bicicleta si sa pornesc din nou la drum. Sunt curios daca am timp sa trec pana diseara in granita cu Tadjikistan care e la mai putin de 60 de kilometri. Dar pana una alta, ziua de pedalat e chiar frumoasa, cu un cer super senin si cu temperaturi numai bune de pedalat. E in schimb putin ciudata trecerea brusca la pedalatul singur, mai ales tinand cont ca in ultimul an pot sa numar pe degetele de la o mana turele pe care le-am facut singur. Sunt convins ca e nevoie de putina acomodare, dar dupa cateva zile o sa-mi devin din nou o companie placuta, doar ca deocamdata e putin ciudat.

Urcusul pana in pas merge suprinzator de repede si de bine si chiar imi place sa ma motivez sa urc cat mai cursiv si mai legat pana sus. Intr-un fel mi se pare ca atunci cand bicicleta e incarcata e ceva mai usor sa urci pedalat ridicat din sa, asa ca alternez destul de mult cele doua pozitii, pana cand ajung in pas. Aici am un moment in care raman putin perpex atunci cand imi dau seama ca in zare, peste un alt mic sir de munti se vede in departare in departare Peak Lenin. Pamirul arata intr-un mare fel din Sary-Tash, o bariera inzapezita care se ridica din campia relativ plata din jur ca un zid de netrecut. O singura bresa lasa sa se ghiceasca pe unde trece drumul spre Pamir in rest tot sirul muntos arata ca un zid masiv acoperit de zapada.

Anul trecut norii si nisipul purtat de vant din China nu ne-au lasat sa vedem nimic, astfel incat acum vad pentru prima data cum arata Pamirul de aici. E unul din momentele in care iti vine sa te ciupesti ca sa te convingi ca ceea ce vezi e intr-adevar real. Arata atat de spectaculos incat goana spre Pamir se opreste dupa 50 de kilometri la fel de brusc cum a inceput in timp ce pedalez agale uitandu-ma dupa un loc de cort pentru seara asta. Zaresc si un deal in departare ce implica putin push-bike si iata-ma in poate cel mai fain loc de cort de care as putea sa am parte pe drumul spre Romania.

Soarele se apropie de linia orizontului in timp ce eu alternez intre a admira frumusetea momentului si a incerca sa-l suprind in fotografii. Mi se pare extrem de interesant cum obiectivul aparatului poate ascunde si releva in egala masura si chiar cred ca e important in astfel de momente sa lasi macar pentru putin timp aparatul de o parte. Si totusi e extrem de frumos si imi dau seama ca nu e nimic in neinregula cu a urmari momente de genul acesta, chiar si singur. E fain sa ai cu cine sa impartasesti experienta, dar e in mod egal e ceva extrem de natural in admira frumusetea lumii si poate ca scopul celor 4 miliarde de ani de evolutie e tocmai acela de a avea o fiinta care sa se poate uita in spate la frumusetea universului.

Ultima cafea de dimineata pentru ceva vreme, si paharale improvizate.

Ultima cafea de dimineata pentru ceva vreme, si paharale improvizate.

Si un ulti mic dejun tihnit si intarziat.

Si un ulti mic dejun tihnit si intarziat.

Nursultan, pui de kyrgiz la strans de fan.

Nursultan, pui de kyrgiz la strans de fan.

Momentul acela in care iti dai seama ca desi esti deja la 3000 de metri mai inca o bucata destul de buna pana in pas.

Momentul acela in care iti dai seama ca desi esti deja la 3000 de metri mai inca o bucata destul de buna pana in pas.

Vederea din pasul Taldyk.

Vederea din pasul Taldyk.

Mult a fost pana aici.

Mult a fost pana aici.

Pamiru.

Pamiru.

Nu cred ca poate sa arate mai bine de atat.

Nu cred ca poate sa arate mai bine de atat.

Drum intins.

Drum intins.

In cautarea locul perfect de cort.

In cautarea locul perfect de cort.

DSC_6911.jpg

Batuti de vant.

Batuti de vant.

Locul perfect de cort.

Locul perfect de cort.

Nu cred ca poate sa arate mai bine de atat.

Nu cred ca poate sa arate mai bine de atat.

DSC_6975.jpg

In cautarea frumusetii.

In cautarea frumusetii.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_5930
Osh, si un prim mini-concediu

Patru zile petrecute in Osh, primul oras dupa aproape o luna de la plecarea din Dushanbe.

DSC_9110
Tizi’n’Tichka, drumuri secundare si palate parasite.

Ultima zi din 2014 cu un pas de 2300 de metri, cu un palat parasit, cu alti calatori pe bicicleta intalniti si cu o noapte la cort.

DSC_4512
Inaintand pe M41

Si drumul devine din ce in ce mai prost, inaintand pe o vale izolata cu treceri prin apa in locurile in care podurile au fost luate de viitura.

6 thoughts on “Prima zi singur, un pas 3600 de metri si reintalnirea cu Pamirul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>