Fagaras, din pantofii de ciclism direct in claparii de tura.

Noaptea neagra si plina de stele ne invaluie in vreme ce urcam spre Caltun. In stanga incepe sa se zareasca maiestuos peretele Caltunului, iar tot ce se aude in linistea muntelui e scartaitul zapezii inghetate sub talpile claparilor. Efortul de peste zi ne ajunge treptat din urma, iar pe masura ce urcam fiecare pas devine din ce in ce mai obositor.

Urcusul dinspre Piscul Negru spre Caltun e unul extrem de inselator, mai ales noaptea atunci cand e greu sa judeci distantele. De fiecare data iti zici ca refugiul si lacul vor aparea dupa urmatorea panta, doar pentru a descoperi ca mai urmeaza inca una. Si desi am avut parte de aceasi experienta in urma cu patru ani, memoria selectiva parca a facut sa uitam ca totusi e ceva de urcat pentru a ajunge la refugiu. Sau poate de vina sunt cei 2000 de metri de urcare pe schiuri care s-au strans astazi, mare parte din ei cu un rucsac destul de greu in spate.

Dar cu toata oboseala momentul e extrem de frumos si imi reaminteste intr-un fel de ce facem in fiecare saptamana pelerinajul spre munte. Iar cerul e acelasi cer de care am avut parte in timpul calatoriei la 4000 de metri in Pamir sau in mijlocul desertului Uzbek, acum vazut din creasta Fagarasului in toiul iernii. E un cer pe care nu poti sa-l vezi in mijlocul orasului si care in mintea mea e asociat intotdeauna cu a fi undeva in mijlocul pustietatii, un cer de care cred ca e imposibil sa te plictisesti si spre care cred ca e bine sa privim cat mai des.

Iar in timp ce ma invart in jurul refugiului cu aparatul si trepiedul lasand ochii sa se obisnuiasca cu lumina stelelor sunt intr-un fel multumit ca l-am carat pana aici. Fara cele 3 kilograme in plus cu siguranta urcusul ar fi mers mai usor, dar probabil acum nu as sta sa pandesc stele cazatoare. Iar norocul face ca una din ele sa se potriveasca cu una din expuneri, imortalizand astfel spectacolul mortii unei mici bucati din materia cosmica. Si stiu ca peste ani, atunci cand voi privi imaginea in minte imi vor veni si picioarele inghetate, si linistea muntelui, si vantul iscat din senin care ameninta uneori stabilitatea precara a trepiedului, si gandurile legate de vremea in care imi legam dorintele de stele cazatoare.

Iar acum revenind la povestea primului weekend pe schiuri, prima zi s-a scurs suprinzator de bine, iar zapada buna de la Balea ne-a scutit de trauma primelor viraje din sezon. Poate ca totusi primavara si caldura se pot lasa putin astepate, cel putin atat timp cat e zapada buna la munte. Iar la munte e suprinzator de multa zapada, zapada cum demult nu am mai vazut la inceput de decembrie. Iar seara si ziua petrecuta pe langa Balea au fost o ocazie foarte buna de a ma intalni cu oameni pe care nu i-am vazut de multa vreme. Si chiar daca weekend-ul nostru ar fi avut doar doua zile, tot ar fi meritat drumul destul de lung pana la poalele Fagarasului. Doar ca in cazul nostru sederea s-a prelungit cu un urcus spre Caltun cu sperante de cer senin.

Refugiul cel nou de la Caltun e in schimb un exemplu fain al felului in care functionalul se poate impleti cu esteticul atunci cand e vorba de un refugiu pe munte. Si chiar daca inginerul din mine imi aminteste din cand in cand ca forma urmeaza functiei, am ajuns in ultima vreme sa cred ca si estetica lucrurilor e extrem de importanta. Iar noul refugiu chiar arata foarte, foarte bine, mai ales atunci cand termenul de comparatie e dat de semisferele clasice ale refugiilor din muntii nostrii. Tot ce pot sa sper e ca refugiul se va pastra in stare buna cat mai multa vreme.

Din pantofii de ciclism in claparii de tura.

Din pantofii de cilism in claparii de tura.

In cautarea zapezii.

In cautarea zapezii.

Amintindu-ne mersul lucrurilor.

Amintindu-ne mersul lucrurilor.

Adi Valean si baietii din Vertical Sport la antrenament.

Adi Valean si baietii din Vertical Sport la antrenament.

La multi ani Doru!

La multi ani Doru!

Trupa gata de coborare.

Trupa gata de coborare.

Din nou la deal, pe valea Doamnei.

Din nou la deal, pe valea Doamnei.

Ultimele raze de lumina si urcusul spre Caltun.

Ultimele raze de lumina si urcusul spre Caltun.

Omul, stelele si refugiul.

Omul, stelele si refugiul.

Una din stelele cazatoare vazut de la 2000 de metri.

Una din stelele cazatoare vazuta de la 2000 de metri.

Noul refugiul de la Caltun.

Noul refugiul de la Caltun.

Design si utilitate.

Design si utilitate.

Dupa o dimineata plina de vant, putina miscare pe langa refugiu.

Dupa o dimineata plina de vant, putina miscare pe langa refugiu.

O privire spre Negoiu tapetat de zapada, varf ce ramane pe lista pentru urmatoarea tura in zona.

O privire spre Negoiu tapetat de zapada, varf ce ramane pe lista pentru urmatoarea tura in zona.

Privind spre peretele Caltunului.

Privind spre peretele Caltunului.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Din Caineni spre saua Apa Cumpanita, inca 2 muchii sudice explorate pe MTB

Sa ajungi in creasta Fagarasului pe bicicleta nu-i treaba usoara si in general te astepti sa cari sau sa impingi la bicicleta ore bune. Poate singura exceptie am descoperit-o weekendul ce tocmai a trecut prin urcarea din Greblesti spre saua Apa Cumpanita, unul din putinele picioare sudice ce au un forestier ce urca pana fix […]

Creasta Fagarasului
Creasta Fagarasului la 2 zile, 25-26 septembrie

Fagarasul are un loc special in inima mea, e locul in care am trait aventuri frumoase si unde i-am cunoscut pentru prima data pe multi din prietenii mei, si nu in ultimul rand e muntele unde am cunoscut-o si pe Mike acum trei ani si ceva. Parca si acum imi amintesc prima tura in Fagaras […]

Refugiul Vistea Mare
Dansul Norilor (sau Zmeclau de Vistea)

Pentru cei care nu stiu zmeclaul e substanta amorfa in care se transforma o parte din gunoaiele dintr-o groapa de gunoi dupa un anumit numar de ani, denumirea a fost incetatenita de catre Mara cu ocazia igienizarii de anul trecut de la Caltun, iar acum a prins cu succs si la noi. Descompunerii rezista in […]

2 thoughts on “Fagaras, din pantofii de ciclism direct in claparii de tura.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *