DSC_2011

Revenirea iernii, prin podisurile Turciei.

Bun… Si vine si dimineata si iata ca afara a nins peste noapte si totul este alb. E a doua intalnire cu iarna de cand am plecat, dupa viscolul din Shumen. In schimb de data asta fiind cu cortul pus destul de sus si avand destul de multa deschidere in jur profit de moment si de un rasarit extrem de spectaculos pentru a ma juca cu trepiedul si cu aparatul.

Mi se pare incredibil cat de scurte sunt si cat de repede trec momentele in care lumina e perfecta si cand totul se aliniaza. Si imi place la nebunie cat de pe faza trebuie sa fii in momentele respective pentru a nu rata nimic. Chiar daca in cazul acesta din momentul in care m-am trezit pana cand am reusit sa plec au trecut aproape doua ore si jumatate.

Doar ca odata ce am plecat imi dau seama ca frana fata e intr-o stare incerta si dupa ceva incercari de a mesteri la ea si dupa ce reusesc sa busesc putin un filet de plastic ma hotarasc sa schimb sabotii, cam repede fata de cum planuisem dar poate am ceva sanse sa gasesc inca 2 perechi de saboti de schimb in Trabzon, Tabriz sau Teheran. Doar ca operatiunea de a schimba sabotii de frana cu mainile inghetate pe viscol nu a fost chiar asa de placuta. Totusi din proprie experienta atunci cand apare o problema cel mai bine e sa o rezolvi din timp, altfel piticul si nelinistea nu mi-ar fi dat pace toata ziua.

Inainte de pasul de 1200 de metri ninge ca in povesti pentru cateva minute cu fulgi mari care ma fac sa uit ca sunt aproape de mijlocul lui martie. In schimb pe coborarea lunga spre Kastamonu trec din nou la primavara rece cu care m-am obisnuit in ziua de dinainte. E extrem de interesant cum in zilele astea am tot trecut de prea multe ori de la iarna spre primavara si inapoi. Totusi departe de coasta vremea e rece si se simte, si din nou imi pare bine ca am dupa mine hainele de iarna.

In Kastamonu iau o pauza de masa unde incerc o specialitate locala, Etli Ekmek, un fel de paine cu carne. Bine nu e chiar paine cu un fel de aluat mai subtire decat cel de pizza care e folosit in Turcia pentru mai multe feluri de mancare. Etli Ekmek e bun dar nu ma da pe spate, dar cu stomacul plin continui catre Taskopru, patria usturoiului, de unde cred ca vine tot usturoiul turcesc care e in Romania. Fiind in plina campanie electorala toti candidatii au si usturoiul pe posterele electorale, atat de important e pentru regiune.

Cerul e in inchis, dar norii sunt extrem de spectaculosi si contribuie din plin pentru a evidentia vastitatea peisajului. Pentru ca Turcia, la fel ca alte tari ce vor urma de acum incolo, e in primul rand vasta iar scara la care se intampla lucrurile pare alta. Vezi drumul in fata kilometri buni, daca nu zeci de kilometri iar varfurile domoale ale platoului se pierd undeva in zare si ochiul e liber sa zburde in voie. Traficul e putin si complet nederanjant si mi se pare ca prin anumite zone si mai ales pe drumurile secundare Turcia e o tara foarte faina de facut pe bicicleta.

Locul de cort e perfect, retras de drum intr-o veche pasune pe la 800 de metri in mijlocul podisului. Si de data asta nici nu ninge, nici nu ploua, e frig si e uscat. Iar inovatia culinara din seara asta e terminatul lucrurilor care le am prin bagaje, adica paste cu supa si cu branza (toate la un loc). Si chiar a iesit foarte buna combinatia!

Datele zilei:

Distanta: 91km.
Diferenta de nivel: 620+ / 1175-.
Moral: 7.
Obiective: 5.

Dimineata pe racoare.

Dimineata pe racoare.

Ninsa.

Ninsa.

E soare si zapada, moralul e sus.

E soare si zapada, moralul e sus.

Momente perfecte.

Momente perfecte.

Spectacol.

Spectacol.

Turcia.

Turcia.

Inainte de a da jos barba.

Inainte de a da jos barba.

dupa 3 saptamani.

dupa 3 saptamani.

Primul pas, Rakim 1230m.

Primul pas, Rakim 1230m.

Ninge ca-n povesti.

Ninge ca-n povesti.

Primarul usturoiului.

Primarul usturoiului.

Drum intins.

Drum intins.

Cer de primavara.

Cer de primavara.

Spre senin.

Spre senin.

Parasit.

Parasit.

Cer epic.

Cer epic.

Vastitate.

Vastitate.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_6530
Drumul valurit pe langa raul Naryn.

Pasuri abrupte, invitatii la masa si caldura mare pe langa raul Naryn.

DSC_7125
O zi cu vantul din fata pedaland catre Issik-Kul

Vant din fata, inca o spita rupt, pedalat alert alaturi de Koen si un apus spectaculos pe malul lacului Issik-Kul.

DSC_4354
Dushanbe, orasul ce se inchide de 3 ori pe zi.

Doua zi de la pauza in Dushanbe incercand sa mai rezolv din treburi si intalnirea cu oameni interesanti.

15 thoughts on “Revenirea iernii, prin podisurile Turciei.

  1. Chiar sunt curios ce manaci tu. Ai un fel de plan in sensul asta? Vad ca incerci specialitati, ceea ce e si normal, doar ca unele nu prea te ajuta dpdv al nevoilor pedalarii. Ai cu tine si altceva sau e pur si simplu ce cumperi de la localnici sau magazine?

    1. Doar ce cumpar din magazine si de pe drum. Pana acum cred ca elementul principal din dieta a fost nutella si paine. Trebuie spus totusi ca in Turcia mancarea nu e deloc ieftina…

  2. La politicienii aia locali nu se mai aplica: nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase, dar sigur or avea ei vreo zicala legata de usturoi: unde-a intarcat usturoiul cateii 😀

  3. Te urmarim, Radu, cam de cand ai intrat in Turcia. Esti foarte tare, eu nu stiu daca as fi rezistat sa stau atat de mult timp, mai mult eu cu mine insumi. Noua ne este usor sa te urmarim de aici, pe calculator, dar tu esti efectiv acolo, si de multe ori singur. Mult succes, take care!

  4. Din pozele tale, Turcia e superba! Descrierile oraselor pe care le-ai facut si ale peisajelor, au adus ceva exotic si m-au facut sa imi doresc sa vizitez si eu Turcia. Poza din seara precedenta cu clarul de luna e spectaculoasa. Nu mi-am inchipuit ca Turcia e atat de frumoasa si oamenii atat de primitori si saritori in ajutor. Si ce ciudat, desi e mai la sud, a nins in Martie (atat de frumos), iar in Bucuresti nu a mai nins de mult…

    1. Acum trebuie spus ca in poze nu apar decat partile frumoase. Nu apare aglomeratia, poluarea sau alte lucruri care nu arata bine pe filmul digital. Dar per total da, si mie mi-a placut foarte mult Turcia.

  5. Mult succes !
    Astept cu nerabdare fiecare episod al calatoriei. Uite asa pot sa ajung si eu in locuri unde nu as fi avut sansa sa ajung vre-odata.

  6. Salut Radu,
    Este o incantare sa te urmaresc si imi promit sa-ti urmaresc fiecare postare de azi inainte. Am si eu ceva din spiritul tau,desi fac parte din alta generatie si din alt format.
    Drum bun si iti tin pumnii!

    Alta data am sa-ti scriu si despre peregrinarile mele. Salut.

  7. Frumos cortul sub zapada… Si acum, intrebarile: ce cort e si cum se comporta la udeala? Tine apa? – adica se ingreuneaza tare cand e ud?

    Sunt cu ochii pe tine :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>