Drumul spre Chamonix, TMB ziua 3

Dimineata cand scoatem nasul din cladirea parasita si usor lugubra care ne-a servit drept adapost ne dam seama ca vantul din seara anterioara s-a oprit. Trebuie sa recunosc ca ignorand soriceii si paianjenii pe care doar eu i-am bagat de seama am dormit bine, dar in acelasi timp m-as porni cat mai repede la drum pentru a lua o pauza de dimineata intr-un loc mai frumos. Daca se poate si cu soare, cu atat mai bine.

Spre primul pas al zilei, Col de la Seine, avem putin de urcat, 300 de metri de diferenta de nivel pe care ii facem in mare parte pe bicicleta. Dam de un un alt refugiu inchis, de oameni care urcau din sens opus cu electricele si de o coborare de toata frumusetea spre les Mottes. Coborarea spre Franta e o reintoarcere in normalitate dupa zilele petrecute in Elvetia. Case si stane de munte care arata normal, o cisterna care imprastie cu bolta balega fermentata si putin mai in fata, in sat, cafea, branza si paine la preturi normale. Nu mai zic de internetul la discretie.

De cafeaua asta chiar aveam nevoie, pe de o parte pentru push-bike-ul de 500 de metri spre Col de la Croix du Bohnhomme, pe de alta parte si pentru bucata pana la col de Bohnhomme, un pushbike printre pietre si bolovani pe o curba de nivel ce nu se mai termina. Pe aici nu are nici un sens sa fii pe bicicleta, absolut nici un sens. Nici pe picioare nu e usor pe pietrele astea.

Din Col de Bohnhomme in schimb are din nou sens sa fii be bicicleta si dupa o pauza de masa in les Contamines (unde batea vantul, si la propriu si la figurat) pornim cu avant spre urmatorul col, Col de Voza. Deasupra noastra norii alearga deasupra Mont Blancului iar prin padurile prin care pedalam se aud cerbii boNcanind. Dupa tura din Calimani in care i-am confundat cu ursi teritoriali sunt destul de convins ca nu o mai uitam prea usor cum suna boNcanitul.

Soarele e la apus atunci cand incepem coborarea din col de Voza si crestele ce coboara spre vale arata intr-un mare fel. Nu acelasi lucru putem spune si despre coborare, un fost traseu de downhill transformat intr-o serie de fagase noroiase de care reusim totusi sa trecem cu ultima geana de lumina. Pe vale bate vantul, de data aceasta doar la figurat si pe cei 10 kilometri pe care ii pedalam pana in Chamonix cred ca vedem mai putin de 10 masini. E cel mai veritabil extrasezon, momentul in care turismul din zona isi trage rasuflarea pentru 2 luni inainte de inceputul iernii. Hoteluri goale, strazi goale si pustii si noi pedaland prin noapte cu ghetarii Mont-Blancului inca albastrii deasupra noastra.

In Chamonix avem parte de o intalnire cu Cristina, de o seara cu vin, paine si branza buna, de un prim dus dupa cateva zile si de o seara cu povesti din mai multe colturi ale lumii. Trebuie sa recunoastem ca e ceva mai bine decat inca o noapte petrecuta sub tarp. Atat de bine incat ziua urmatoare dormim pana tarziu, asteptand sa apara soarele si in Chamonix.

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/6014666478

Asteptand soarele, in drum spre primul pas al zilei.
Ca pe tot traseul de pana acum ochii se indreapta spre silueta Mont Blancului
Cafeaua de dimineata, in les Mottes, cu internet la discretie pentru pauza de social media.
O ora de push-bike mai tarziu in Col de la Croix du Bohnhomme. De aici avea sa inceapa o traversare de o ora printre pietre in care bicicleta era in cel mai bun caz un bagaj comod.
O ora mai tarziu reusim in cele din urma sa ne urcam pe biciclete pe coborarea spre les Contamines.
Goana spre un supermarket numit speranta. Rezervele facute in Courmayeur erau aproape terminate.
Fantanile inalnite pe drum sunt absolut fascinante. Cea de fata, ridicata la 1881 te face putin sa te gandesti cat de mult s-a schimbat lumea si cat de mult s-au schimbat satele astea in aproape 150 de ani.
Ora de aur, pe ultma urcare a zilei, spre Col de Voza, cu cerbi boncanind in padurile de pe versantii opusi.
Sa tot stai sa urmaresti dansul norilor in astfel de locuri.
Schimbare completa de perspectiva in Col de Voza in momentul in care facem trecerea spre valea cu Chamonix.
Ultima geana de lumina si multa, multa liniste. Pe vale bate vantul, si la propriu, si la figurat. Extrasezonul e un moment tare bun sa vii pe aici daca nu esti prieten cu multimile, iar noi clar nu suntem.
Si un prim dus cald dupa ceva zile si o seara faina cu Cristina povestind despre colturi ale lumii in care chiar puteai sa calatoresti acum ceva ani.
Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Santa Rosa, negritos si un pas cu adevarat intimidant

Cum asta avea sa fie ultima cazare pana in Huancavelica profitam de ea si plecam pe la ora 11, doar ca sa ne oprim in centrul satului pentru cumparaturi. Este 30 august, Sfantul Alexandru in calendarul catolic insa localnicii sarbatoresc Santa Rosa cu o scurta procesiune prin sat, muzica si un dans asemanator cu hora […]

Push-bike, paramo si magie in Cordilliera Huayhuash

Imi place forfota diminetii din micile orase peruane prin care trecem. Masinile sunt cvasi- inexistente, dar strazile sunt pline de lume: copii care se grabesc in grupuri mici catre scoala, adulti cu treaba, magazine care isi deschid obloanele si scot la usa maturi, oale si ce mai vinde fiecare, vanzatori ambulanti care au la oferta […]

Coborarea din Chimborazo

Noapte petrecuta la 4400 de metri a trecut fara dureri de cap, semn ca in sfarsit ne-am aclimatizat pentru inaltimile astea. Singura problema e ca suntem treziti de vanzatorii ambulanti din satele dimprejur veniti sa vanda branza si alte lucruri produse local turistilor ce vor vizita parcul astazi. Asa ca tot ce inseamna strans si […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *