Iarna in Grunewald

Ultima alergare in Berlin din 2012

In sambata inainte de mini-concediul din Romania, am reusit sa facem o alergare cat se poate de hivernala prin Grunewald, care s-a transformat pentru cateva ore intr-un adevarat Weissewald. A inceput sa ninga fix cand am inceput noi sa alergam, si a nins a de sfarsitul lumii pentru urmatoarele doua ore. Am avut timp sa trecem si pe la peronul 17, despre care am scris intr-o alta postare, si sa stam sa analizam placutele comemorative cu transporturile care s-au facut de aici in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

In perioada de mijloc a transporturilor.

Juden.

Bancuta singuratica.

Desi clar nu a fost cea mai buna vreme pentru antrenament, a fost totusi o tura foarte placuta. Mi se par geniale alergarile pe ploaie sau pe ninsoare, alergari la care in primele 5 minute te intrebi de ce faci, raspunsul venind in schimb destul de repede. Pana la urma nu exista vreme proasta, ci doar mai multe tipuri de vreme buna. Cam aceasi fascinatie o am si fata de turele ploaioase sau cu ceata de la munte, in care lipsa privelistilor e suplinita de atmosfera, si in care daca apare totusi o limpezire a zarilor atunci aceasta e mult mai de efect decat intr-o tura doar cu vreme buna. Si da, e ceva extrem de placut la o alergare prin ploaie sau prin ninsoare.

Ninsoare spornica.

Ce se aseaza si pe genele si pe sprancenele noastre.

Lacul diavolului, a ajuns sa inghete si iadul

Am apucat sa facem un detour si le lacul Diavolului, care era totusi de data aceasta complet inghetat, iar imaginea unui nenica care se invartea singur cu patinele pe lacul inghetat dar totusi acoperit de un mic strat de zapada pe el a avut ceva deosebit. Locuri pustii la ora la care am trecut noi pe acolo, cu doar cativa ratacititi care se bucurau si ei de ultima ninsoare a anului. In timpul acesta in Bayern isi facea deja aparitia valul de caldura care a ajuns sa topeasca zapada cam din toata Germania.

Patinatorul singuratic.

Ziua eu am incheiat-o alergand pana la Dahlem, muzeul de etnografie unde am mai petrecut cateva ore terminand expozitia dedicata lumii islamice, si incepand expozitia dedicata amerindienilor. Ultima vizita la muzeu pe 2012.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Ecomaraton Moeciu
Maratonul de la Moeciu, cateva poze

Am incercat sa aleg si cateva poze de pe traseu, poze facute de multitudinea de pozari care au vegheat cu tunurile la ochi pe traseu. Multe multuri pentru efort, acum avem si cateva poze pe care sa le asociem mersului actiunilor. Si acum pozele: Naivi si increzatori inainte de maraton. Zburand la vale pe ultima […]

Slanic
Pe dealurile Slanicului.

Tot de la mike citire, jurnalul uneia din primele ture de alergat de anul acesta. Desi initial eram intr-o oarecare criza de idei, pana la urma a iesit o tura foarte frumoasa pe culmile din jurul Slanicului, prin locuri prin care ma plimbam si acum 15 ani. Un pic mai multe poze aici.Aveam nevoie de […]

Hercules Marathon
Hercules Marathon, editia din 2012

De data aceasta concomitent cu maratonul se anunta si un cod galben-portocaliu de ploi in zona, astfel incat eu ma asteptam ca sa fie primul la concurs din cate am participat pana acum, la care se da startul pe ploaie, alergi prin ploaie si ajungi la sosire prin ploaie. Tot din cauza prognozei renuntam sa […]

One thought on “Ultima alergare in Berlin din 2012

  1. Doamne ..ce trist. Numai in pielea pintrialor si celor dragi micutei sa nu fii. Cred, si sper ca, odata inceputa aceasta mare campanie de ajutorare a Evei Maria sa aiba si o continuitate ,dar si un final bun. Orice ajutor material si spiritual e binevenit. Romanii au demonstrat inca o data ca sunt buni la suflet chiar daca in exprimarea verbala sunt mai aprigi.Doamne ajuta! Jos palaria in fata tuturor Romanilor de pretutindeni!Cristina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *