Iarna in Grunewald

Ultima alergare in Berlin din 2012

In sambata inainte de mini-concediul din Romania, am reusit sa facem o alergare cat se poate de hivernala prin Grunewald, care s-a transformat pentru cateva ore intr-un adevarat Weissewald. A inceput sa ninga fix cand am inceput noi sa alergam, si a nins a de sfarsitul lumii pentru urmatoarele doua ore. Am avut timp sa trecem si pe la peronul 17, despre care am scris intr-o alta postare, si sa stam sa analizam placutele comemorative cu transporturile care s-au facut de aici in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

In perioada de mijloc a transporturilor.

Juden.

Bancuta singuratica.

Desi clar nu a fost cea mai buna vreme pentru antrenament, a fost totusi o tura foarte placuta. Mi se par geniale alergarile pe ploaie sau pe ninsoare, alergari la care in primele 5 minute te intrebi de ce faci, raspunsul venind in schimb destul de repede. Pana la urma nu exista vreme proasta, ci doar mai multe tipuri de vreme buna. Cam aceasi fascinatie o am si fata de turele ploaioase sau cu ceata de la munte, in care lipsa privelistilor e suplinita de atmosfera, si in care daca apare totusi o limpezire a zarilor atunci aceasta e mult mai de efect decat intr-o tura doar cu vreme buna. Si da, e ceva extrem de placut la o alergare prin ploaie sau prin ninsoare.

Ninsoare spornica.

Ce se aseaza si pe genele si pe sprancenele noastre.

Lacul diavolului, a ajuns sa inghete si iadul

Am apucat sa facem un detour si le lacul Diavolului, care era totusi de data aceasta complet inghetat, iar imaginea unui nenica care se invartea singur cu patinele pe lacul inghetat dar totusi acoperit de un mic strat de zapada pe el a avut ceva deosebit. Locuri pustii la ora la care am trecut noi pe acolo, cu doar cativa ratacititi care se bucurau si ei de ultima ninsoare a anului. In timpul acesta in Bayern isi facea deja aparitia valul de caldura care a ajuns sa topeasca zapada cam din toata Germania.

Patinatorul singuratic.

Ziua eu am incheiat-o alergand pana la Dahlem, muzeul de etnografie unde am mai petrecut cateva ore terminand expozitia dedicata lumii islamice, si incepand expozitia dedicata amerindienilor. Ultima vizita la muzeu pe 2012.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Visand la munte
Mic jurnal de antrenament

E mult spus antrenament. Antrenament mi se pare ca incepe atunci cand visezi la ceva, si cand aproape tot ceea ce faci tinde catre acel ceva, dar acum se apropie iarna si stiu ca va urma mult schi, si singura chestie la care visez e sa nu sfarsesc ingropat in vreo avalansa. Poate in parte […]

Maratonul Pietrei Craiului
Maratonul Pietrei Craiului 2011

Au trecut doi ani de cand am prins microbul. Acum doi ani pe vremea asta scriam un blog despre experienta intensa a primului maraton. Acum privind in spate imi pare chiar bine ca experienta primului maraton a fost legata de Maratonul Pietrei Craiului, si chiar imi pare bine ca am prins microbul. Nu l-am prins […]

Sasso Piatto
Trail running si via feratta in Sasso Piatto, Dolomiti ziua 12

O de cristal in Dolomiti si o drumetie combinata cu via feratta in masivul Sasso Piatto.

One thought on “Ultima alergare in Berlin din 2012

  1. Doamne ..ce trist. Numai in pielea pintrialor si celor dragi micutei sa nu fii. Cred, si sper ca, odata inceputa aceasta mare campanie de ajutorare a Evei Maria sa aiba si o continuitate ,dar si un final bun. Orice ajutor material si spiritual e binevenit. Romanii au demonstrat inca o data ca sunt buni la suflet chiar daca in exprimarea verbala sunt mai aprigi.Doamne ajuta! Jos palaria in fata tuturor Romanilor de pretutindeni!Cristina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *