Episodul de iarna prematura ce a inceput saptamana trecuta continua in forta si weekendul acesta. Daca anii trecut episoadele astea erau urmate de reincalzirea vremii si erau mult mai mare anul acesta lucrurile par sa semene mult mai mult cu sezonul 2017-2018, cand in decembrie a fost mai iarna decat in orice luna din ultimii 5-6 ani. Intr-un fel chiar mi-e dor de un astfel de iarna desi imi dau seama ca 4-5 luni de iarna in Brasov poate fi un pic cam mult (sa astepti primavara, verdeata si soarele inainte de sfarsit de aprilie in Brasov e o iluzie desarta).

Cum se anunta 2 zile cenusii si zapada proaspata sambata spre duminica nu planificam nimic maret, nici in 3 si nici solitari si ne facem veacul pe langa casa. Weekendul incepe de sambata seara cand mergem pe Fodori si stam tarziu la socializare cu ei si cu Suzi si Iustin care sunt veniti in vizita prin Brasov, Marius isi face si el de cap cu gemenii si iese o seara chiar faina de socializare. Acum sa vedem daca Marius o sa culeaga si ceva din virusii adusi acasa de Radu si de Mihai de la gradinita lor.

Sambata dimineata ies cu Marius la Paradisul Acvatic unde incercam sa imbinam utilul cu placutul: un pic de joaca in apa cu incercarea de a invata mai bine sa inoti. Raman totusi la ideea ca la varsta asta joaca functioneaza cel mai bine si la Paradis chiar ai multe lucruri pe care poti sa le combini astfel incat sa nu-ti dai seama cand trec cele doua ore. Highlight-ul zilei e clar momentul in care eram in bazinul de apa calda din exterior si afara ploaia incepuse sa se transforme in lapovita iar aburul se ridica din apa fierbinte. Parea o scena rupta din documentarul cu maimutele japoneze ce au acelasi obicei, in varianta cu oameni in loc de maimute.

Dupamasa Mihaela si Marius se ocupa de cumparaturi si alte treburi casnice in timp ce eu ies la o alergare nocturna impreuna cu Itu si Fodorii, intr-o varianta un pic inedita: urcat cu 20-ul pana in Poiana, dupa asta o urcare pe la Pestera de Lapte pana in Crucur si de aici coborat in oras. Cand ajungem in Poiana pe jos e un puf proaspat de 3-4 centimetri peste zapada de saptamana trecuta si pe masura ce urcam incepe sa ninga din ce in ce mai serios. Sunt conditii numai bune de alergat si sincer chiar imi place traseul pe aici si ar trebui sa-mi propun sa ajung mai des prin partea asta a Postavarului, iar cu Marius clar merge facuta o drumetie de iarna in care sa coboram de pe varf pe aici.

Atunci cand ajungem in Crucur ne despartim, Suca si Elena pleaca la pelerinajul clasic de la cabana iar eu cobor cu Alex pana inapoi in oras. Iese o alergare veritabila de iarna iar Crucurul la vale prin zapada proaspata mi-a placut aproape la fel de mult ca pe bicla. Cand ajungem inapoi in oras iarna s-a dezlantuit si ninge cu spor. Ajung fleasca inapoi acasa dar fara sa intre frigul in mine si terminam seara cu o sesiune de boardgame-uri inainte de somn.

Duminica planul initial de iesit la sanie se transforma atunci cand Paula pe cheama la petrecerea de la Emei si a lui Denis, la Arborele de Cafea din Racadau. Peste noapte au cazut 20-30 de centimetri de zapada peste tot, inclusiv prin oras si lucrurile arata feeric. Lasam masina la Claudia si de aici plec cu Marius pe sania spre cafenea, luand pe drum toate elementele “tehnice” de pe drum, respectiv toate pantele si scarile ce ne ies in cale. La cafenea socializare pentru noi si joaca pentru copii si doua torturi super bune. Dupa iesim la plimbare si la joaca prin zapada, cu sanii, copaci incarcati ce-i scuturam peste copii si bulgareala de voie. O astfel de tura, in care te agiti prin zapada si mai si tragi sania incarcat cu 1-2-3 copii se pune clar cat jumatate de antrenament. Iar formatul acesta, cu ceva joaca / socializare / tort la o cafenea si o mica drumetie dupa mi se pare perfect, copii mananca si dulce si au si cum sa-si consume energia.

Partea proasta e ca dupa baia de la Paradis de ieri am cules cel probabil un virus asa ca in timp ce Mihaela merge cu Marius pe la Paula si continua petrecerea eu incerc sa scot raceala din mine cu o sauna. De la sauna se vede in departare cum viscoleste in Postavaru si cu toata zapada din departare cele 85 de grade din sauna par parca si mai placute. In schimb mereu se poate intampla ceva la sfarsit de zi pentru a strica zenul unei zile de altfel perfecte atunci cand ma duc sa-i iau pe Marius si pe Mihaela ajungem sa ne certam pentru nimic pe motive de oboseala, asa ca seara asta ne culcam suparati si Marius adoarme fara poveste. Marius e un pic iute si vulcanic ca temperament si mai avem de lucrat la controlul emotiilor mai atunci cand lucrurile se suprapun fie pe fond e oboseala fie pe fond de surescitare. Poate ce am invatat in ultimul an si jumatate e ca trebuie multa rabdare si ca important e sa privesti evolutia pe termen lung si sa nu te ancorezi in tantrum-uri punctuale. Oricum, problema asta cu controlatul emotiilor nu e treaba usoara nici pentru adulti nici pentru copii, dar poate despre asta o sa scriu mai mult intr-o alta postare.