Postavaru

Valea Morarului si o noapte la Tiganesti

Varfurile coltarilor se infig cu spor in zapada inghetata in timp ce vantul alearga noii fugari peste creasta Morarului. Sunt aproape doi ani de cand nu am mai purtat bocancii de iarna, si cu toate acestea anumite amintiri se uita greu, sau sper eu ca niciodata. Astfel incat reacomodarea e scurta, si la fiecare bucatica mai abrupta urc cu spor la frontali. Mereu mi-a placut sa urc la frontali, cea mai rapida si cea mai solicitanta tehnica de mers cu coltarii. Imi place efortul rotund pe care il depui pe zapada buna, imi place faptul ca transpiri foarte putin, si poate si mai mult mi-ar placea sa fie zapada suficienta pentru a te da jos pe schiuri de aici.

Ziua e senina, de un albastru pe care il cam uitasem in ultimele luni in Berlin, dar care dupa o saptamana in Romania incepe sa devina normalitate. Pe de alta parte am si avut noroc de vreme buna care a venit in schimb cu o lipsa acuta de zapada, astfel incat am plecat sa o cautam prin cotloanele nordice ale Bucegilor.

De data aceasta echipa e extinsa, cu Mike, Em, Vali, Cristi, Catalin si Corina, si planul e unul destul de simplu: urcat pe Valea Morarului urmata de o noapte la inlatime, la Tiganesti cu speranta unui apus si al unui rasarit pe cinste.

Ca spectaculozitate Valea Morarului alaturi de Valea Alba sunt probabil cele mai spectaculoase vai din Bucegi. Privelistea din prima caldare de pe Morar, sau de la Verdeata de pe valea Alba sunt cel putin impresionanta, in primul rand pentru ca ai mult mai multa deschidere decat pe alte vai claustrofobice. Si sunt in acelasi timp si ceva mai usurele, si se preteaza la urcat cu un bagaj putin mai greu in spate.

Tot Moralul il urcam pe umbra, in schimb atunci cand iesim in saua Buscoiului dam de soarele caldut la care visasem toata urcarea. Cu soarele vin si florile de gheta formate de vant pe platou, si lumina potrivita pentru poze. Din pacate apusul nu a fost chiar atat de spectaculos precum ne asteptam, iar rasaritul in decembrie nu se vede de la Tiganesti. Refugiul e totusi asezat intr-un loc genial, si e facut “nemteste”, sau oricum cu ceva mai mult simt de raspundere decat alte refugii.

Cu ocazia turei am testat si primusul multifuel pe care l-am luat pentru expeditie, care mi s-a parut genial ca si jucarie, cu singurul inconvenient ca lucrurile miros putin a benzina dupa utilizare. Sper ca pe masura ce il folosesc si il invat sa mai reusesc sa mai eficientizez putin procesul.

A doua zi coborarea a fost oarecum neinteresanta, pe un patinoar format din topirea si inghetarea zapezii. Am revazut Malaestiului (unde ma intreb daca bate soarele in decembrie), si locuri pe unde am calcat ultima data la 7500 acum doi ani si ceva. E incredibil cat de intense sunt experientele din timpului concursului, si cat de usor pot fi reaprinse de trecerea printr-un loc cunoscut.

Concentrare.

Concentrare.

Jir de anul acesta.

Jir de anul acesta.

Urcand cu spor pe Valea Morarului.

Urcand cu spor pe Valea Morarului.

In prima caldare a Morarului.

In prima caldare a Morarului.

Urmele vantului.

Urmele vantului.

Prima raza de soare pentru noi.

Prima raza de soare pentru noi.

Directii inghetate.

Directii inghetate.

Unde sunt iernile de alta data...

Unde sunt iernile de alta data…

Si iarba de gheata.

Si iarba de gheata.

Directia Postavaru.

Directia Postavaru.

Fierastrau.

Fierastrau.

Amintiri de la 7500.

Amintiri de la 7500.

Apusul zilei.

Apusul zilei.

Desertul de gheata.

Desertul de gheata.

Refugiul "nemtesc" de la Tiganesti.

Refugiul "nemtesc" de la Tiganesti.

Primul test al primusului pe benzina.

Primul test al primusului pe benzina.

Matinal.

Matinal.

Pacla si umbre.

Pacla si umbre.

Asteptand soarele.

Asteptand soarele.

Pe patinoar.

Pe patinoar.

Masa muntelui.

Masa muntelui.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Toamna in Mehedinti
Muntii Mehedinti-la granita intre toamna si iarna

Inca odata, tot de la mike citire unul din RT-urile restante din ultima vreme: Muntii Mehedinti-la granita intre toamna si iarna Intro:Capodopera de pe Cerna Tatiana Stepa si Andrei Paunescu ”Din miezul verii pana-n miezul iernii,Din spic de ger si pana-n spic de grau,E o capodopera pe malul Cernei,E ambasada cerului pe-un rau. Mai puneti […]

Plimbarea de toamna pe dealurile din Moeciu

Matematica este o stiinta exacta, dar sunt cumva situatii cand calculele pot fi mai optimiste sau mai pesimiste. Mai ales cele care tin de viata si de viitor, care de fapt sunt un amestec greu de separat de cifre, planuri, sperante, imprevizibil. Chiar si in cel mai optimiste calcule mai sunt in fata cel mult […]

Varful La Om morning glory

Trebuie sa recunosc ca zilele astea de iarna sunt pe sufletul meu, asa caldute si uscate, senine, zile ce invita la plimbare prin locuri dragi, locuri ce vor cadea curand prada zapezii intarziate de decembrie. Si cand orele de lumina sunt putine, redefinim aventura si pe intuneric si facem din noapte zi, daca e nevoie. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *