IMG_20180217_103814

Varful Omu, valea Ialomitei si Morarul, deasupra norilor.

Dimineata vine cu o prognoza ce pare sa nu se adevereasca iar la ora 6:45 cand suna ceasul cerul aproape senin cu un singur nor fugar ce incepe sa fie colorat de prima geana de lumina. Cu ziua innorata din prognoza uitata imi fac calcului si-mi dau seama ca dupa ziua superba de ieri parca e pacat sa inchei tura cu traseul clasic prin Saua Laptuci si cu coborarea clasica prin Sinaia.

Alternativa cu care am tot incercat fara success sa-l conving pe Doru cu o seara in urma ar fi urcarea pe Valea Ialomitei pana la Omu si daca zapada pe Morar e asezata cat de cat bine o coborare pe aici pana in Busteni, totul facut devreme pana cand soarele sa incalzeasca versanti si valcele de pe Bucsoiu. Asa ca fara nimic mancat fac repede bagajul si pornesc pe schiuri spre schitul Pestera iar de aici in sus pe Valea Ialomitei, unde vantul si soarele si-au facut de cap si nu a mai ramas urma de zapada transportata. Fie dau de zapada inghetata unde se vad urme de coltari de acum o saptamana, fie de valuri formate de vant si inghetate bine fie de crusta formata in ziua de dinainte. Un vant rece ma ia in primire si portiunea superioara a vaii e acoperita de o ceata rosiatica in lumina rasaritului, iar eu ma lupt cu pantele inghetate si cu schiurile ce sar prea des.

Dupa ce trec de cascada si ajung in caldarea superioara Mecetul Turcesc apare semet in fata mea, incredibil de clar si detaliat, cu cerul albastru deasupra si cu zapada spulberata de vant deasupra. Vantul si-a facut in schimb de cap si pe aici si dau de acelasi valuri imense de zapada, bine inghetate, pe care urc cu spor pana in muchia care urca spre Omu. Pe aici nu mai e urma de zapada proaspata, doar scoici si zapada ingheata. Valea Cerbului e complet in ceata iar pantele dinspre baraca stralucesc albastru in lumina soarelui. Valurile marii de nori se izbesc de Costila, iar plafonul se ridica incet dar sigur. In Valea Dorului pare sa fie deja ceata, iar Craiul e si el momentan sub cusma de nori.

La varful Omu in schimb e soare si bine, cel putin daca nu stai in bataia vantul. Usa cabanei e complet acoperita de zapada, la fel si usa refugiului din spate la fel si ma intreb daca se poate debloca cu usurinta in caz de urgenta. Pe la statia meteo nu trec caci sigur as fi certat pe buna dreptate pentru ca haladuiesc singur pe aici. Cand arunc in schimb o privire spre Morar lucrurile arata pe de o parte dezamagitor, caci in caldarea superioara e fix aceasi poveste de pe platou, cu zapada modificata de vant. In schimb tot ce e mai jos de caldarea superioara e in ceata astfel incat orice teama legata de avalanse venite de pe versantii de pe Bucsoiu dispare si sunt destul de convins ca lucrurile vor fi ok pana jos.

Pentru un scurt moment ma gandesc si la alternative, caci e atat de frumos la 2500 de metri, deasupra norilor si ar mai merge cateva ore petrecute pe aici pana cand va urca plafonul. Dar varianta unei plimbari pana la refugiul din Tiganesti pica caci ar ramane problema recuperarii masinii din Busteni. Asa ca pornesc la vale pe Morar, schiind pe zapada cat se poate de diversa, la inceput zapada extrem de inghetata, mai jos crusta ce alterna cu bucatele faine de pulver si la final, din Canion in jos, dar mai ales prin padure tone de pulver. Pare ca tot pulver de pe platou a fost sulfat aici, suficient de adanc cat se treci peste toate crengile si peste toti bolovanii, o placere.

Iar dupa ce intersectez triunghiul rosu inchei tura cu o plimbare pe foci pe plaiul munticelu, pe sub abruptul tapetat cu zapada. Cobor pe schiuri pana la Troita, incheind inca o tura de iarna fix asa cum ar trebui sa fie, cu ajuns pana in oras pe schiuri. Si chiar daca sunt carcotas cu iernile ce nu mai sunt ce au fost odata iarna asta a fost o exceptie cat se poate de placuta.

Caldarea superioara a Vaii Ialomitei, cu Mecetul Turcesc extrem de bine contura.

Caldarea superioara a Vaii Ialomitei, cu Mecetul Turcesc extrem de bine contura.

Vantul isi face in continuare de cap in partea de sus a Bucegiului.

Vantul isi face in continuare de cap in partea de sus a Bucegiului.

Pauza deasupra norilor.

Pauza deasupra norilor.

De la balcon.

De la balcon.

Pauza de poza.

Pauza de poza.

Canionul din Morar, acoperit ca in putini ani pana acum.

Canionul din Morar, acoperit ca in putini ani pana acum.

Mistic mountain, aprope de poiana Costilei.

Mistic mountain, aprope de poiana Costilei.

Tot pulverul e strans la poalele Bucegilor.

Tot pulverul e strans la poalele Bucegilor.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Fisura rosie
Fisura Rosie

Un nou jurnal restant al unui weekend extrem de linistit de acum aproape o luna (corina a fost ceva mai harnica si a pus un mic jurnal aici). Intr-un weekend cu vreme buna si in care Mike avea treaba, ce alte variante puteam sa gasesc decat un weekend de catarat la Costila. De fapt se […]

Poiana Tapului
Escalada in Sinaia si in Poiana Tapului

Sambata inainte de prima evadare se anunta vreme destul de buna cam in toata tara, astfel incat dupa ceva parlamentari ne hotaram sa plecam la escalada undeva pe valea Prahovei, eu, cosmin, laviniu, irina si iuliana. Pentru cosmin avea sa fie prima iesire la stanca, iar pentru laviniu, irina si iuliana prima iesire pe anul […]

DSC_1861
Un Paste cu 300 de kilometri pedalati si o zi cu schiurile pe munte

Un weekend pe biciclete incheiat cu o vale pe schiuri, din categoria diversitatii de care poti sa ai parte in Romania primavara.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>