Minunata lume noua

Daca tot am petrecut ieri doua ore incercand sa repar pe serverul care tine blog-ul asta am zis ca merita macar o mica postare caci mi se pare ca lumea in care traim devine din ce in ce mai bizara. Ca o nota, vulnerabilitatea de php, descoperita cu ajutorul ultimelor modele a afectat un numar extrem de mare al site-urilor din lume, multe din ele si lucruri care tin de infrastructura critica, si dupa cum se prefigureaza e doar inceputul unei perioade de haos ce va tine luni bune pana cand vulnerabilitatile prezente vor fi gradual descoperite (de actorii buni speram) si rezolvate cu ceva munca aditionala din partea tuturor. In acelasi timp tot datorita agentilor am reusit sa fac si migrarea agentilor intr-un timp relativ decent.

Alte lucruri pe repede inainte legat de perceptia de “bizar” a noii realitati in care traim: tentativele de scam au devenit din ce in ce mai complexe (e o varianta de scam care convinge oamenii sa cumpere aur si sa-l lase prin paduri), continutul generat cu AI a ajuns sa ne invadeze din toate directiile (reclame, social media, articole, filme si pana la “persoane” generate complet online), modele au devenit atat de puternice incat in urma cu 2 luni au inundat comunitatea matematicienilor cu rezolvarile la 300 de probleme inca nerezolvate si toate astea in timp in ce in lume reala ai razboaie, proteste si o crestere absurda a costului vietii. Minunata lume noua.

Personal mi-e foarte greu sa ma pozitionez pe o parte sau pe alta a baricadei legata de tema inteligentei artificiale. Pe de o parte e o tehnologie care iti da impresia de multe ori folosind-o ca ai super puteri, dar pe de alta parte e si o tehnologie care schimba in mod radical foarte multe industrii, inclusiv cea in care lucrez si eu. Daca ar trebui sa aleg totusi o parte ar fi totusi cea a tehno-optimismului, istoria e plina de multe exemple in care orice tehnologie noua vine cu haos pe termen scurt si cu beneficii pe termen lung. Ce e diferit acum si capabilitatea tehnologiei si viteza cu care se schimba lucrurile.

Oarecum ar fi toate schimbarile astea ne afecteaza pe toti si nu pot sa nu observ uitandu-ma in jur ca oamenii devin mai inchisi si in mod evident au mai putina energie pentru activitati sociale, pentru sport si pentru alte lucruri in afara de munca si de familie. Poate e doar o perceptie, dar as zice ca are un grad de adevar.

Si ca sa nu fie postarea goala las si cateva poze din weekend-ul trecut in care am participat la verticalul de la Azuga si la concursul de la Sugas Enduro.

Ultimii ani nu am mai fost la Verticalul de Azuga, iar editia de anul acesta a fost una cu o vreme cat se poate de haina. Aproape toata urcarea m-am alergat cu Alex Itu, pana la ultima portiune dreapta cand picioarele au zis nu si abia m-am tarat. Aparent nu e deloc o idee buna sa faci antrenamente de forta cand inca mai vrei sa mergi la concursuri. Intreptarile de luni s-au simtit pana vineri, cu tot cu zilele de pauza pe care le-am lasat intre timp.
Tot din categoria inteligenta artificala, dupa concurs m-a lovit o rinita indusa de exercitiu la aer rece (habar n-aveam ca exista asa ceva). Nasul a inceput sa-mi curga la 3 minute dupa finish, si a curs ca un robinet toata seara pana cand m-am pus in pat. Dimineata aveam si diagnosticul, si recomandarea medicala si am putut sa merg fara probleme la Sugas Enduro. Asta e din partile bune ale minunatei lumi noi. In acelasi timp verticalul asta pe frig, dupa o toamna indiana destul de calda mi se pare crunt si la sfarsit simti cum iti ard plamanii. Timpul de anul asta a fost in schimb un pic dezamagitor, aproape 2 minute peste PB-ul din 2023, in parte fiind de vina kilogramele in plus si alte schimbari pe plan personal din anul asta. Cu toate astea mi-a placut la maxim senzatia de tunel si de concentrare din timpul concursului, promit ca data viitoare sa vin un pic mai pregatit si mai usor.
A doua zi, la Sugas Enduro, cu aceasi senzatia de tunel ca si la verticalul din seara de dinainte. La fel ca si de alergare nici de bicicleta de trail nu prea am avut timp anul acesta, dar cu toate astea mi-a placut foarte mult la concursul asta si daca o sa mai fie si alte concursuri de enduro si daca o sa fie timp promit sa particip la mai multe anul urmator. Nici bicicletei nu i-ar strica niste reglaje aditionale pana atunci, si nici mie nu mi-ar strica un pic mai mult antrenament la tehnica, dar de unde timp pentru toate.
Dupa cum ziceam, aceasi senzatie de tunel, puls maxim si concentrare pe urmatorul viraj. Foarte misto formatul asta cu trasee la vedere si sunt per total multumit de cum am mers tinand cont de conditiile date. Multe multumiri organizatorilor, a iesit un eveniment prietenesc de exceptie.

Posted

in

,

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *