Focul pe care l-am facut in fata stanei a ars foarte curat toata seara si afara e incredibil de cald pentru un inceput de Noiembrie. Luna ce e la jumatate da suficient de multa lumina cat sa te descurci fara frontala, festinul culinar facut cu ajutorul gratarului facut la stana s-a incheiat si noi vorbim vrute si nevrute in jurul focului, ajungand la un moment dat la modul in care eu su Mihaela ne impartim pentru a punea avea parte macar cate unul la astfel de experiente.

“Cred ca de-abia asteptati ca Marius sa faca 14 ani” zice Muha la un moment dat. Doar ca e cat se poate de departe de adevar afirmatia asta, si mai degraba eu cel putin traiesc in continuu cu nostalgia continua a momentelor faine pe care le traim ca familie. E extrem de greu de exprimat in cuvinte dar o sa incerc totusi in randurile ce urmeaza:

Practic in perioada asta atat copilul cat si felul in care vede lumea si experientele de care are parte sunt intr-o schimbare continua: sunt jocuri si activitati care se intampla doar la o anumita varsta, daca ratezi momentul s-au dus si poate asta te face sa apreciezi mai mult experientele de care ai parte. Iesirile cu prietenii nu difera radical de la 20 de ani la 40 de ani in schimb ce faci cu un copil de 5 ani si ce faci cu un copil de 10 ani da.

In cauza asta daca weekendul asta nu reuseam sa fac si doua ture super faine de bicicleta cu Marius nu stiu daca m-as fi simtit bine la sfarsitul weekendului si mi-as dori mai degraba sa lungim pe cat posibil anii ce urmeaza.