Formatul postarii va fi un scurt jurnal de weekend, un weekend cu vreme aparent rea, fara nici un fel de plan bine stabilit dar care a iesit totusi foarte fain pana la urma. Preludiul pentru weekend e ziua de vineri, ultima zi cu un pic de vizibilitate inainte de doua zile de ploaie si de ceata. La rasarit soarele cade peste Iezer luminandu-l intr-un mod fain, reusesc sa fur o poza in timp ce-l pregatim pe Marius pentru scoala inainte ca atmosfera sa revina la cenusiul gri de noiembrie. Intr-un fel detest atat de mult lipsa de culoare si de soare din anotimpul asta incat prefer sa fie zapada si sa fie frig decat sa stai toata ziua sub cerul plumburiu.

Rugaciunile se pare ca o sa fie ascultate in weekend. Restul zilei e dedicat asamblarii PC-ului din componentele pe care le-am pus cap la cap ultimele doua saptamani si din a face un pic curat pe biroul pe care o sa-l folosesc mai mult in ultima perioada.

Sambata e o zi pe care petrecem in mare parte acasa, cu o dimineata “slow”, cu cumparaturi, cu un pic de joaca in parc la 2 grade si ploaie usoara (cat timp te misti e ok sa iesi afara pe orice vreme si nu am nici un fel de stres ca am putea sa racim unul din noi), o petrecere pentru ziua de nastere pentru Marius si o seara de film. Apropo de suisurile si coborasurile vietii in trei, astazi e prima zi cu ecrane dupa aproape o saptamana (pedeapsa de la ultima incident), iar primul film din seria Potter s-ar putea sa fi fost un pic cam mult rasfat dupa o saptamana de pedeapsa.

Sambata seara incepe sa ninga chiar si oras si apreciez din nou cat de bine sunt izolate lucrurile la Gazella luata acum 3 ani, pe perioada asta e clar cea mai folosita bicicleta dintre toate pe care le avem. Doua din ele au fost oricum deja parcate in pod iar una o sa ajunga in curand pe trainer.

Duminica cand ne trezim de dimineata totul e acoperit de un strat subtire de zapada, Tampa se vede complet alba si eu si Marius deboardam un pic de entuziasm, entuziasm ce nu sunt sigur cat de impartasit e si de Mihaelea. Dintre noi doi clar eu sunt mai prieten cu iarna, sau cel putin cam asta a fost scenariul in ultimii ani.

Ziua e ca se poate de plina, ii duc pe Marius si pe Mihaela in Livada (de unde ei urca in Postavaru), ies la alergare cu Rose si cu Ovidiu alergare care e super, super faina cu multa socializare si cu un cadru natural de poveste, iar dupa ce il duc pe Ovidiu mai aproape de casa urc in Poiana pentru a ma intalni cu Mihaela, Marius si grupul de copii ce a urcat de dimineata.

Cum deja in Poiana e cat se poate de iarna ma hotarasc sa urc pe schiuri si in ritm de mos obosit ajung la cabana cam in acelasi timp cu momentul in care copii incep sa coboare. Fac poza oficiala pentru primul Postvaru din sezon, ma echipez de coborare si in mod suprinzator chiar ma distrez la vale, mai ales prin locurile prin care inca mai era zapada neatinsa. Distractia e aceasi si pentru copii cu farasele desi la cum e zapada ar fi fost clar mai bine si mai distractiv cu o sanie. Seara baie, masa de seara si un somn adanc dupa o zi cat se poate de plina. Uneori nu trebuie sa mergi prea departe ca sa iasa un weekend reusit.