Zapada de Craciun

In ultimii ani zapada nu a cazut prea des in oras si probabil in fiecare iarna poti numara pe degetele de la mana momentele in care ai zapada in oras si lucrurile arata ca in povesti. De obicei tine mai putin de o zi, inevitabil dupa ai parte de o incalzire in care orasul de basm se transforma in unul de cosmar: balti, ciorofleasca si zapada murdara.

Dar cumva de fiecare data cand vine dimineata sau seara in care orasul e acoperit de zapada simt o nevoie sa iesi prin oras atunci cand aceasta e pustiu, fie seara tarziu fie dimineata devreme, atunci cand inca sunt aprinse luminile si cand totul are o tenta usor suprarealista: esti singur intr-un loc care in mod normal e plin de lume si ai cumva parte de zapada proaspata si de spectacolul luminilor doar pentru tine.

Asa e si in dimineata aceasta, cea din ajunul Craciunului, atunci cand profitand de faptul ca Marius se trezeste la 6:30 (ca aproape in fiecare dimineata) dam o fuga prin centru la o plimbare cu sania si la o bulgareala. Las pozele de mai jos sa vorbeasca pentru sine, a fost intr-un fel inceputul perfect de zi si a fost fain ca in anul asta zapada asta s-a potrivit cu Craciunul. In restul zilei nu am facut prea mare lucru, chiar daca voiam sa iesim la sanius pe undeva. Ne-am pastrat energiile pentru un alt eveniment super fain, colindul din ajunul Craciunului.

La ora 6:30 inca ninge ca in povesti afara si peste noapte s-au pus mai bine de 10 centimetri de zapada.

Exces de zel din partea lui Marius cu deszapezirea. Pana a doua zi nu avea sa ramana nimic din toata zapada asta dupa tot valul de incalzire.

Lupta impotriva cronometrului pentru a mai prinde totusi luminile aprinse prin centru. Ii debarc pe Marius si pe Mihaela chiar in Piata Sfatului, las masina aprope de Livada si vin si eu in alergare usoara pana in centru.

Ajungem la timp pentru a prinde luminile odata cu prima geana de lumina si pentur a da cateva ture cu sania in jurul Bradului. Printre ele a fost loc si de un pic de bulgareala, zapada era numai buna de asa ceva.

Un selfie facut cu telefonul care a iesit mult mai bine decat ma asteptam. La un an de Pixel inca mai am momente in care ma surpinde cat de bine ies unele poze. Nu-s pretentii de arta aici, dar e o amintire ce poate fi pusa ok la pastrare.