Ziua masinilor

In unul din ultimele weekend-uri cu vreme buna din Noiembrie am ajuns din nou sa ne impartim weekend-ul pentru a apuca sa facem fiecare cate o tura mai lunga weekend-ul asta. Ziua de sambata a fost a Mihaelei, cu turul Pietrei Craiului cu Elena si Suzi, rastimp in care eu si Marius am reparat jeep-uri, am iesit la o mica drumetie pentru a le plimba si ne-am razgaiat la masinile de la raliul in coasta de pe Poiana.

Ar trebui sa avem mai des zile dinastea fara nici un fel de plan in care nu te grabesti nicaieri dar in care totusi reusesti sa faci ceva fain. Modul nostru de a functiona in care suntem mereu pe fuga si incercam sa inghesuim cat mai multe experiente iti induce automat un pic de stress, mai ales cand trebuie sa grabesti copii pentru a putea ajunge la un punct de intalnire. In ziua asta de sambata nu ne-am grabit nicaieri si a iesit chiar bine.

Tot ca o nota paralela legata de masinile cu telecomanda, ar trebui sa fac o poza intr-o zi cu toate masinutele cu telecomanda pe care le avem caci s-a strans o colectie impresionanta si ce mi se pare fascinant e ca fata de alte jucarii cam toate inca prezinta interes desi au vazut deja multe ore de joaca. In plus mai si inveti un pic de mecanica si un pic din felul in care functioneaza masinile atunci cand trebuie sa le repari. Tot despre masini in parte a fost si drumetia si la raliul in coasta sunt cateva masini care fac un pic de spectacol, ar trebui la un moment dat sa mergem si la cursa de masini pe bune pe undeva prin afara.

La jeep-urile 4×4 nu am mai facut greseala de a lua unul singur. Joaca cu masinutele e intotdeauna mai faina in doi.
La aproape 10 ani inca e complicat sa faci copii sa stea locului la poza. Si intr-un fel e si normal, dorinta asta a noastra a parintilor de a ii poza tot timpul (si de a mai pune si poze cu ei prin diferite medii) nu e chiar cea mai normala. Rezultatul final si pozele care raman dupa ani in schimb o sa ma faca in continuare sa trag de ei pentru poze.
Toamna e inca in desfasurare in padurile de fag si de stejar de pe triunghiul galben.
Si e o treaba sa vezi masinile astea cum trec prin fata ta cu peste 120 la ora pe liniile drepte.
Cateva din masinile care fac spectacol in perioada asta.
Coborarea clasica pe Via Transilvanica. Apropo de masinute, cu doua baterii incarcate ai aproximativ 5 ore de joaca continue, rastimp care acopera cam orice traseu de drumetie din jur.
Rasaritul de luna de pe Tampa si ultima zi de anul asta cand avem lumina pana la 18:30 dupamasa. Din pacate de saptamana viitoare se schimba (din nou) ora. E un lucru cand stai sa te gandesti ca acum cativa ani schimatul orei era una din problemele ce “trebuiau” rezolvate. Acum mi se pare ca avem cu totul alte probleme de o cu totul alta scara.

Posted

in

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *