Gonella

Bike.Climb.Bike ziua 19

Jurnalul Mihaelei aici.

Un pic mai multe poze aici.

Astazi e ziua in care vom urca pana la refugiu. Refugiul Gonella a fost in reparatii ultimii 4 ani, si anul acesta e primul sezon in care s-a deschis, astfel incat ne asteptam sa fie cat de cat aglomerat.

Totusi dimineata cand am vorbit cu Matteo de la camping pentru a da un telefon la refugiu pentru a ne rezerva si noua doua locuri si aflam ca nu mai e nici un loc ni se cam inneaca corabiile. Ne perpelim putin prin camping, ne gandim daca sa urcam cu cortul dupa noi, dar din descrierile lui Matteo nu prea sunt multe locuri de pus cortul in zona asa cam pana la urma renuntam. Pana la urma intelegem oarecum din spusele lui Matteo ca si daca nu avem rezervare, cabanierul tot va trebui sa faca ceva cu noi in seara respectiva. Doar sa nu-i spunem ca am dat telefon inainte petru rezervare, si sa ne luam si sacii de dormit dupa noi.

Alpinist gata de plecare in tura, observati cutia de carton din stanga de care trebuia sa avem grija pentru a avea in ce sa punem echipamentul la intoarcere.

Initial un drumeag, in spate se vede Aquilles de Glaciers

Si in stanga silueta lui Piramides Calcaire

Astfel incat reconfiguram bagajele pentru a lua dupa noi si sacii de dormit si saltelutele, si plecam intr-un tarziu pe la 10 din camping, eu pe jos prin poieni si Mihaela cu autobusul, si ne reunim in locul in care se termina drumul de sosea si incepe urcusul spre Lac de Miaje. Desi e mijlocul saptamanii, e incredibil cat de multi turisti sunt in zona, de toate felurile si de toate varstele.

Incet, incet incepem si noi sa castigam altitudine, parasind in curand poteca foarte aglomerata si urcam spre marginea morenei ghetarului. Zona aceasata e denumita Mica Himalaye, totul fiind la o scara foarte mare. Un ghetar mare, care si-a sapat o vale extrem de adanca fata de peretii ce o strajuiesc, si in spate cu aproape 3000m deasupra ta Mont-Blanc-ul inzapezit.

Mica Himalaie

Si noi trebuie sa ajungem acolo sus.

Nu suntem totusi singuri pe ghetar, ca doar trebuia sa ajunga la refugiu si cei care isi rezervasera locurile constiincios inaintea noastra, astfel incat pe lunga morena tot ne intersectam cu doua grupuri, din care unul era format din batranei aflati aproape toti la varsta a 3-a. Dupa echipament nu prea cred ca au de gand sa urce a doua zi, dar tot mi se pare foarte tare ca la varsta lor sa faci o plimbare pana la un refugiu la 3300m si sa petreci o noapte acolo.

Ziua e superba, fara nici un nor pe cer, si noi inaintam pe morena accidentata a ghetarului cautand momaile care indica drumul. E mult spus poteca, pentru ca pana la urma poti sa o iei aproape pe oriunde, dar totusi e mai usor sa o iei prin locurile indicate de momai. Si orele trec, si noi tot pe morena suntem, si eu incep un pic sa ma indoiesc de cat de realist e indicatorul de 5 ore pe care il vazusem la inceputul drumului. Pana la urma parasim si morena, pentru a serpui pe o poteca care urca pe o muchie inierbata, alternand cu momente de via-feratta echipate cu franghii groase. Pana la urma ajungem la refugiu pe la 5, unde ne anuntam prezenta cabanierului, care pana la urma zice ca o sa ne descurce cumva doar sa mai asteptam sa termine cu masa de seara.

Alpinista arsa de soare cu un ghetar ce se dezintegra sub ochii nostrii in spate.

Sesiune foto pe platforma refugiului.

Ne mai invartim putin prin zona, pregatim si masa de seara, ochim si un loc posibil intr-un fel de bivuac de langa refugiu, cerem permisiunea sa ne asezam acolo si dupa un pic de amenajari interioare pentru a ne face loc, si dupa 15e pentru amandoi intram fericiti in sacii de dormit pe la 7, cu ceasul pus sa sune peste 4h30, adica la 11 noaptea. Eu sunt sincer destul de linistit pentru ziua de maine, mai ales dupa ce cabanierul a zis ca e un mic bulevard pana sus la cata lume urcase in ziua de dinainte, si avand in vedere cati voiau sa urce si in ziua urmatoare, Mike in schimb nu e chiar asa de relaxata. Om vedea in 4 ore mai exact cum va fi.

Ce ma surprinde in schimb e cat de cald poate sa fie, cred ca noaptea respectiva la 3300m temperatura nu a coborat sub 5 grade.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Furci
Furcile lui Baticu, ultima noapte de vara

Din nou una din multele istorisiri ramase restante, despre unul din trasee de referinta ale alpinismului romanesc. Mi-am dorit de cativa ani sa ajung pe Furci dar mereu nu s-a potrivit ceva, astfel incat am ajuns intr-o zi calduroasa de sfarsit de vara, cand peretele umbrit al galbinelelor cel mai potrivit loc in care puteai […]

Commo
Bike.Climb.Bike ziua 13

Link catre jurnalul lui mike.Link catre poze.Link catre bikemap. Ne trezim dimineata tarziu, astazi suntem lenesi si nu prea ne vine sa ne grabin nicaieri, pana in Courmayeur ar trebui sa mai fie cam 250 de kilometri iar noi mai avem cam 3 zile pentru a ajunge acolo, si 4 zile pana cand ar trebui […]

Misi Szalma
Memorial Misi Szalma , 19-20 septembrie

Probabil imaginea cu care voi ramane dupa aceasta tura e cea a peretilor din Chei plini de alpinisti in prima zi de concurs, cu echipe in aproape toate traseele importante din Chei, cu parapante survoland cheile si cu semnale de regrupare rasunand des prin linistea cheilor. Un tablou plin de viata, un tablou pictat odata […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>