blue Balaton

Bike.Climb.Bike – ziua 4

Link catre jurnalul Mihaelei.
Link catre bikemap.
Link catre poze.

Ziua trecuta a inceput tarziu si s-a incheiat dupa lasarea noptii, astfel incat ne trezim pe la 10 sub acelasi cer plumburiu sub care ne-am culcat cu o seara inainte. Traseul pentru ziua de azi trebuia sa fie destul de relaxant, respectiv 90 de kilometri pe pista de bicicleta din partea vestica a Balatonului, urmata de inca 50-60 de kilometri spre Redics, pe urma sa intram in Slovenia.

Casuta noastra cu fundul in sus pentru a se mai usca.

Nu ne grabim prea tare cu stransul cortului, dar intre timp apar si un grup de 20 de pusti cu bicicletele care incep sa faca un fel de exercitii de gimnastica la catevazeci de metri. Pustii isi fac un fel de exercitiu de rutina ce dureaza vreo 5 minute, dupa care se urca inapoi pe biciclete si pleaca mai departe. La putin timp dupace ne asternem si noi la drum ne intalnim cu doi cicloturisti care tocmai incepusera si ei sa faca circuitul Balatonului. Tot aveam sa ne intalnim pe parcursul zilei, ei mergand un pic mai incet dar constant, in timp ce noi mai faceam detour-uri pentru diferite obiective.

Pana la Tihany am mers printr-o salba de statiuni fain ingrijite, interesante la inceput dar care incepeau sa devina monotone pe masura ce trecea timpul. In Tihany ne invartim putin pe peninsula, ratacim si pista ce parea sa se infunde intr-un Bac ce traversa Balatonul si pe care se urcau o groaza de biciclisti. Tihany arata interesant, un fel de satuc medieval cu casele construite din piatra de rau. Aici e ingropat si unul din primii regi ai Ungurilor, astfel incat satul are o tenta de atractie turistica si e cam plin de oameni. Ma invart putin pe langa biserica, privelistea e faina dar e mult prea multa lume, astfel inca revenim in curand pe pista de biciclete si pornim mai departe.

Pe malul Balatonului.

Balotus fotogenicus, facut sa fie si mai fotogenic.

La balcon.

Magia unui loc depinde foarte mult si de momentul in care il prinzi, de lumina, de dispozitia ta si de cat de multa lume e. Si dintre tot factorii acestia aglomeratia mi se pare ca e cel care poate sa anuleze cel mai repede farmecul unui loc. Sunt convins ca daca eram in Tihanny la 7 dimineata sau la 8 seara ar fi fost altfel, dar noi am ajuns din pacate in mijlocul zilei.

O groaza de parculete frumos amenajate.

Dupa Tihanny pista de biciclete paraseste malul lacului si serpuieste printre statiuni, sate si bucatele de parcuri nationale. Problema e ca pista e destul de intortocheata, mai ales in portiunile din sate/statini astfel incat nu inaintam prea repede. Ajungem destul de tarziu in Kereszthely, unde ne facem si cumparaturile si incercamsa aflam pe unde trebuie sa iesim din oras pentru a merge spre Lenti. Aflam ca drumul e in lucru, si ca ar fi de ocolit cam 40 de kilometri. Mai intrebam in stanga in dreapta si aflam ba ca se poate trece cu biclele, ba ca e noroiul cat casa, dar pana la urma ne hotaram totusi sa incercam sa vedem care e povestea.

Pe drumul in lucru cam la fel cam ca pe la noi, vre-o 3 gigei care invartea un escavator pe langa un pod. Ii intreb daca e ok daca trecem, zic ca da dar ca ne costa o bere, intre timp ajunge si mike si cand o vad zic razand ca eu pot sa trec dar fata ramane. Pana la urma intalnim si prima portiune de offroad de cand am plecat din tara, pe un drum in lucru dar destul de uscat si fara probleme cu noroaiele.

Mongolia style.

Dupa Zalapaati tot mergem cu ochii cascati dupa locuri de cort, printr-o zona foarte faina dar in care drumul urca si coboara de te plictisesti. In fiecare vale in carecoboram speram sa gasim un fir de parau si un loc de cort ok, dar ajungem destul de repede la concluzia ca paraiele care apar pe harta sunt ori foarte firave ori nu sunt deloc. Totusi zona e chiar faina, deluroasa si cu multe paduri si putin populata, un contrast foarte placut dupa aglomeratia balatonului. Si dupa atata plat chiar imi plac urcarile si coborarile.

Intr-unul din sate incercam sa luam apa dar aflam de la un localnic ca nu exista viz-kut in satul respectiv, atfel incat pana la urma vorbesc cu o batranica din curteacareia iau apa. Rezolvata si problema aceasta, ramane problema locului de cort care nu pare sa apara, astfel incat gonim sub ultimele gene de lumina sperand sa gasim unloc langa un laculet ce aparea pe harta. Cand ajungem in schimb acolo il gasim ingradit, astfel incat punem portul pe marginea unui forestier din jurul lacului.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

De pe Baiul Mare la protest, pentru paduri

Cateva ore pe bicicleta pe munte, verificand daca s-a dus zapada in Baiului urmata de o fuga inapoi la Bucuresti la protestul verde.

Bike.Climb.Bike ziua 10

Linkcatre poze. Linkcatre jurnalul Mihaelei. Dimineata zilei a zecea incepe cu ceasi vreme frumoasa pe care am avut-o in ultimele zile. Nu mai avem access la net de pe kindle de cateva zile, astfel incat nu prea avem sa aflam nici cum va fi vremea in zilele urmatoare. Suspectez ca internet-ul e moca de pe […]

Laco di Garda
Bike.Climb.Bike ziua 11

Link catre jurnalul lui mike.Link catre poze.Link catre bikemap. A fost prima zi din Italia in care am parasit pista de biciclete ce traverseaza Italia de la nord la sud. Dimineata parasim placutul loc de cort pe care l-am gasit cu o seara inainte, si pedalam in continuare printre podgorii de struguri si plantatii de […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *