DSC_2666

Buila, clatita si lumanarea.

Si pentru ca tot a trecut ceva vreme de cand a scris si Mihaela un jurnal, cel din weekendul ce a trecut ii apartine:

Blogul zice ca acum fix 2 ani, am facut fix acelasi traseu, fix in acelasi munte- Buila. Facebook-ul imi sugereaza o “amintire” de acum 4 ani cand am fost in aceeasi perioada la schi in Buila, partial pe acelasi traseu. Este clar, februarie trebuie sa fie o luna buna pentru Buila. Pentru a scoate aceasta tura din anonimat, o asortam cu niste clatite pe care planuiam sa le facem seara la refugiu. Asa ca pe langa bagajul regulamentar aferent unei nopti de iarna, mai inghesuim in rucsac si oua, lapte, faina, gem, o tigaie, iar Cristi cara o sticla de vin rosu, ca sa avem ce asorta la clatite. Radu definitiveaza meniul cu ingredientele unui papricas de cartofi, punem si niste cafea pentru dimineata, si uite asa, tura noastra devine o tura primavaratica-gastronomica- inedita.

Traseul il stiam destul de bine si de dragul plaiurilor domoale si cu deschidere spre Capatanii din Cacova, induram cu stoicism si forestier, si noroiul drumului de taf, si poteca monotona prin padure, plina de capcane, crengi si radacini ascunse sub covorul gros de frunze netublurat de multa vreme de pasii drumetilor. Zona asta e putin batuta cand oile nu sunt sus la stana si iti da o senzatie de “tot muntele e al meu”.

Cacova e mai putin baltata decat anul trecut si inclusiv la refugiul din Curmatura Builei zapada e pe duca. Asta nu inseamna ca pe aici se merge ca primavara. Combinatia de pamant inghetat si pudrat cand si cand cu zapada asternuta peste radacini alunecoase impune atentie. In rest, suntem singuri. Nici o urma pe nicaieri. Nu poti sa nu te intrebi de cand domneste linistea asta aici. Cand au trecut pe aici ultimii bocanci si apartinatorii lor. Muntele apartine la acest moment din an doar animalelor. Urme de lupi, de vulpi, cerb si chiar de urs am descifrat cu usurinta pe poteci, urme de oameni, mai putin. Poate e mai bine asa. De fapt din cauza asta am si venit aici. Pentru a avea parte de liniste, de salbaticie, de tihna muntelui adevarat. Poteca de sub creasta se prelinge prin poieni, traverzeaza cateva valcele mai inguste sau mai late si pare o ultima reduta a iernii.

Refugiul este neclintit, curat si friguros. Asa ca dupa ce ne instalam comod, revendicandu-ne fiecare cate un prici, pinguinii se pun la masa, iar eu si Radu urcam deasupra refugiului si mai pregetam 15 minute afara pentru a vedea apusul. Rosu, galben, portocaliu, nuantele se spalacesc unele in altele pana cand se pierd la orizont in spatele culmilor negre nesarsite ce se intind la orizont. Apusul de aici imi aminteste cumva de apusul de la Marea Baltica, soarele fiind inghitit usor de marea de linii curbe a dealurilor si muntisorilor din nord- vestul Olteniei.

Odata cu noaptea, in refugiu pornesc primusurile si ultimele pregatiri ale serii culinare pe care o pusesem la cale. Radu gateste o mancare de cartofi, Vali, Muha si cu mine facem munca de echipa la pregatirea aluatului de clatite intr-o sticla de 2 l, Cristi se lupta sa recreeze o lumanare din resturile de ceara adunate intr-un castron gasit prin refugiu si din niste vata culeasa si toarsa de pe betisoarele de urechi uitate prin trusa medicala, iar Andrei, el isi dezgheata mainile. 4 ore de intuneric pana la auto-impusa ora 22.00 de culcare par multe, dar cand ti le ocupi cu activitatile potrivite, cand compania e placuta si ne simtim bine impreuna, cand curg glume, si buna-dispozitie umple spatiile goale din refugiu, seara se anunta excelenta. Apogeul este evident operatiunea clatite facute la primus, la aparate trecand pe rand Muha, Vali, Radu si Cristi. Suprinzator interesul baietilor pentru intors clatite prin aruncare.

Eu raman fidela etapei “umplutul clatitelor” si randamentul este 0. Clatita produsa este mancata pana sa fie gata urmatoarea. Initial mancam toti 6, apoi renunta Radu, apoi Cristi. Dar eu, Muha si Vali ramanem pe baricade pana la final si nu cedam pana nu dovedim si ultima clatita, una americana, mai groasa si mai pufoasa decat precedentele. Dupa cum descrie foarte plastic Vali, suntem plini de clatite pana in gat, iar omusorul pluteste delirand pe cateva visine din dulceata, ce pur si simplu nu mai au loc J.
Astfel, cu burtile pline, ne facem culcus si dormim neintorsi pana la 7.00 dimineata. A doua zi se anunta mai lunga ca distanta, dar cu mai putina diferenta de nivel, urmand sa incheiem bucla si sa parcurgem partea estica a Builei. Aici vom reintalni primavara si cum incepem coborarea din Curamatura din Oale, zapada se inmoaie de tot pana cand dispare cu desavarsire, iese soarele, iar la izvorul de dinainte de Patrunsa reintalnim campurile de ghiocei mult-asteptate. Poiana Scarisoara e chiar mai darnica, oferind la pachet ghiocei si branduse.

Iar eu sper din tot sufletul ca iarna sa nu se mai intoarca. Sper ca vrajile noastre cu clatite, vin si lumanari sa o faca sa inteleaga ca e mai bine ca anul asta sa se dea batuta definitive si sa ne lase sa gasim noi locatii originale pentru operatiunea “clatita”. Asteptam sugestii.

Pregatit de plecare.

Pregatit de plecare.

O gura de intaritor.

O gura de intaritor.

3 x busola ruseasca pentru comparatie de precizie.

3 x busola ruseasca pentru comparatie de precizie.

Iesirea in culme.

Iesirea in culme.

Chiar daca pentru doar cativa metri, coltarii si-au facut treaba si tura asta.

Chiar daca pentru doar cativa metri, coltarii si-au facut treaba si tura asta.

Tigaia cu pricina.

Tigaia cu pricina.

DSC_2516.jpg

Si Ingredientele.

Si Ingredientele.

Poza de grup.

Poza de grup.

DSC_2533.jpg

Pe sud zapada ioc, si cand ma gandesc ca acum 4 ani am schiat pe aici pana jos in Barbatesti.

Pe sud zapada ioc, si cand ma gandesc ca acum 4 ani am schiat pe aici pana jos in Barbatesti.

Lupta cu gravitatia si cu zapada adanca.

Lupta cu gravitatia si cu zapada adanca.

DSC_2553.jpg

Spectacolul naturii.

Spectacolul naturii.

DSC_2566.jpg

Urme de ciuta si pe fundal apusul zilei.

Urme de ciuta si pe fundal apusul zilei.

Ultima geana de lumina.

Ultima geana de lumina.

Locul faptei, refugiul piscul cu Brazi.

Locul faptei, refugiul piscul cu Brazi.

Pregatirile pentru tura gourmet, eu am fost responsabil pentru mancarea de cartofi.

Pregatirile pentru tura gourmet, eu am fost responsabil pentru mancarea de cartofi.

Prima clatita.

Prima clatita.

Aburind.

Aburind.

Si mult asteptata prima clatita.

Si mult asteptata prima clatita.

Maiestrie.

Maiestrie.

A doua zi in curmatura din oale.

A doua zi in curmatura din oale.

Privind spre Naratu-Basarab.

Privind spre Naratu-Basarab.

Drumetie.

Drumetie.

Cafeaua de la pauza de pranz.

Cafeaua de la pauza de pranz.

Pentru ca suntem si romantici si se apropie triada din martie.

Pentru ca suntem si romantici si se apropie triada din martie.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

IMG_20170602_212932
Propark 2017, zimbri, sudoare si aventura prin muntii Stanisoarei

Propark e un concurs aparte. Privind in spate la ultimii doi ani editia din 2015 la care am fost in postura de fotograf clar a ramas extrem de puternic intiparita in memorie. Sunt convins ca la fel se va intampla si cu proparkul de anul acesta, editie la care am calcat in postura de concurent. […]

Piatra Mica
Piatra Mica si Piranha

Inca unul din weekend-urile restante de aproape o luna. Dupa maratonul din Hercules, oarecum in pofida unei prognoze meteo perfecte am facut doua ture de mini-initiere. Genul de ture in care duci prieteni la munte, si incerci sa impartasesti putin din ceea ce faci tu weekend de weekend. De-a lungul timpului s-au strans ceva iesiri […]

Piatra Altarului
Prin cheile Bicazului

De la mike citire, un prim RT dupa multa vreme, sper sa inceapa sa scrie din nou mai des RT-urile pentru ca nu se compara ca talent cu imbarligaturile mele : ­La vot in CheileBicazului…. 6-8 iunie Iesenii (Ioana, Catalin(Cretu), Mihai(satov) si Eugen si noi, musafirii: Viorica, Octavian (octavian67), Catalin (catalins), Radu (griz),Mike Acum ca […]

One thought on “Buila, clatita si lumanarea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>