DSC_8954

Maroc – cateva considerente logistice despre biciclitul prin nordul Africii.

Si cum Mihaela se pricepe foarte bine la sintetizat detaliile importante legate de logistica si pentru ca duplicarea informatiiei strica:

Pentru a intra pe bicicleta in Maroc, cele mai folosite variante sunt fie zbor direct pana in Marrakesh, Agadir, Cassablanca etc, fie un low- cost pana in sudul Spaniei+ ferry-boat).

Un zbor direct presupune de cele mai multe ori o companie de linie si de cele mai multe ori o escala intr-un aeroport mare din Europa in functie de compania aleasa (la noi a fost Lufthansa si escala in Frankfurt). In cazul nostru din fericire orele de plecare/ sosire au fost foarte convenabile, 7.00 plecare din Bucuresti-> 15.00 Sosire in Marrakesh, respectiv 13.00 plecare din Marrakeh si sosire la miezul noptii in Romania, astfel incat in zilele de zbor am castigat cam jumatate de zi la fata locului. Cred ca este aproape imposibil sa ajungi in mai putin de 8-9 ore in Maroc, de aceea ne-am considerat norocosi.

Preturile se invart in jur de 400- 500 de euro (dus-intors) indiferent daca iti iei bilete cu o luna sau cu 3 luni inainte.

Cu siguranta cu varianta 2 (low cost + ferry) iesi mai ieftin, dar asta inseamna mai mult timp petrecut pe drum si se preteaza mai bine daca vreti sa va limitati la nordul Marocului (pana in Marrakesh).

Logistica transportului bicicletelor cu avionul nu a fost complicata:

  1. 2 cutii luate de la un magazin de bicilete;
  2. Desumflat roti;
  3. Desfacut pedale, dat jos roata fata, intors ghidon desurubat doar schimbator si pus bicicleta in cutie. Roata fata pusa pe langa cadru, schimbatorul protejat cu ceva haine, partile metalice care se ating despartite de cate o bucatica de carton.
  4. Pus in cutie tot restul echipamentului de cicloturism+ scule + 1 cob+ tot ce nu se poate lua ca bagaj de maine, pana la implinirea celor 23 de kilograme premise de compania aeriana
  5. Sigilat cutie, cantarit la final, pus cutie pe bancheta din spate de la Logan (intra perfect) si dus cutie la aeroport.

Cu Lufthansa nu am platit nimic in plus pentru bicicleta. Pentru ca acesta a fost unicul nostru bagaj de cala, chiar daca dimensiunile exterioare nu se incadrau in limitele normale, oamenii puteau face o exceptie cu conditia sa ii anunti anterior via call center si sa mentioneze acest lucru pe rezervare inainte de a te prezenta la aeroport. Nu am intampinat nicio dificultate, nici in Bucuresti si nici in Marrakesh.

Odata ajuns la destinatie, cea mai simpla varianta e sa va urcati cu cutiile voastre in taxi si sa ajungeti la hotel. Daca in schimb aveti hotelul in centrul medinei, taxi-ul nu va este de folos prea mult, caci nu se poate strecura pe stradutele din medina, asa ca va trebui sa va asamblati bicicleta in aeroport, va fixati cutia pe portbagaj cu ajutorul unor bucati de cordelina subtire si sa porniti pe ea. Cum de regula aveti bilete dus-intors, va lasati cutia la hotel si o refolositi si la plecare (eventual intarind-o cu niste cartoane suplimentare in locurile unde a fost grav abuzata).

Gata de plecare, si tot bagajul impachetat

Gata de plecare, si tot bagajul impachetat

Cutiile inainte de intoarcerea in Romania.

Cutiile inainte de intoarcerea in Romania.

Campingul / locurile de cort / wild camping-ul.

In Maroc exista o retea de campinguri destul de bine pusa la punct, insa prin campinguri trebuie sa va imaginati un teren arid, ingradit unde iti poti parca rulota. Iarba deasa si tunsa scurta e doar fantasma.

Posibilitati de wild camping sunt nenumarate si in majoritatea serilor am gasit un loc multumitor de cort.

Daca alegeti sa mergeti fara cort/sac de dormit veti gasi in fiecare seara unde sa trageti peste noapte, desi uneori asta va fi sinonim cu o saltea intinsa pe jos, insa veti avea un acoperis deasupra capului, fara sa fie nevoie de o planficare riguroasa

Locuri de cort numai bune de admirat peisajul.

Locuri de cort numai bune de admirat peisajul.

Infrastructura.

Foarte multe drumuri sunt asfaltate (Marocul a avut/ are o campanie agresiva de asfaltare), dar asfaltul nu este intotdeauna de calitate. Drumurile principale se preteaza pentru cursiera, drumurile mai mici sunt foarte bune pentru cicloturism. Exista (inca) si suficiente drumuri neasfaltate (piste) mai ales in zona montana si la limita desertului care se preteaza la MTB

Traficul local, odata la 30 de minute

Traficul local, odata la 30 de minute

Drum intins la 2000 de metri, drum de cursiera

Drum intins la 2000 de metri, drum de cursiera

Transportul in comun.

Cea mai folosita metoda de a acoperi disante mari, repede, este cu autobuzul. Trenuri sunt putine si doar in nord, in rest domina autobuzele, fie de la compania de stat CTM (Compania de Transport a Marocului), fie de la diverse firme private. Sunt in general mai multe curse pe zi, in diverse directii, conexiuni cu orasele mari etc. Orasele mari au autogari, in cele mici trebuie intrebat unde opresc autobzuele spre directia X si la ce ora vin.

Pana acum in toate autobuzele in care ne-am urcat am avut loc cu tot cu bicicletele, care au fost puse ca bagaj si pentru care am platit o taxa separate, insa nedemontate, fara sa intoarcem ghidonul, absolut nimic. Te dai jos de pe bicicleta, dai jos coborile, bagi bicicleta la bagaje si iti alegi un loc la geam, ca sa iti potolesti groaza de european care zice ca oricand poate cineva sa plece pe bicicleta ta (sunt sigura ca e doar plasmuirea imaginatiei noastre, ce ne dicteaza sa stam in alerta la fiecare pas).

Bicicleta nu numai ca nu ne-a incurcat, ba chiar ne-a adus cele mai frumoase imagini, cele mai frumoase experiente (a urca un pas de 2700 m in sa, e diferit de a-l urca cu masina), ne-a “ajutat” sa campam in locuri de cort frumoase si daca as reveni in Maroc, as reveni tot pe 2 roti, poate pentru zona de nord, poate pentru MTB sau poate cu cursiera, in varianta “fast & light”.

Pe aici totusi nu prea era de cursiera.

Pe aici totusi nu prea era de cursiera.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_8574
Inaintand spre Tizi’nTest si moscheea de la Tinmel

Un mic dejun maroca, putin despre uleiul de argan, moscheea de la Tinmel si un ultimul loc de cort inainte de Tizi’n’Test, unul din pasurile de 2200 de metri ce trec Atlasul.

DSC_4949
Maroc – Spre Valea Oamenilor Fericiti

Ziua 12- O altfel de lume Ne incepem ziua in fata unei paini calde inmuiata intr-un ulei de masline local (mult mai tulbure si mai galben decat uleiul cu care suntem noi obisnuiti pe piata) sau unsa cu miere (dupa preferinte) si udata cu multe paharele de ceai. In Maroc, painea e baza si modul […]

DSC_4439
Maroc – Ce ar fi desertul fara oaze?

Ziua 6- Ce ar fi desertul fara oaze? Pentru astazi avem un singur plan clar in minte: sa ajungem in Tafraoute si sa ne facem plinul cu fructe si legume. Intre Maroc si nordul Indiei nu exista termen de comparatie in ceea ce priveste diversitatea produselor, chiar si in cele mai mici magazine din cel […]

5 thoughts on “Maroc – cateva considerente logistice despre biciclitul prin nordul Africii.

  1. Salut. Mai exista si o varianta 3, cu low-cost din doua bucati. In 2012 am facut escala in Bergamo (o zi ce-i drept) si am zburat la Marrakech, cu retur in Bergamo apoi din Fez. Asta cred ca e cea mai ieftina varianta de a ajunge spre sudul Marocului. Mai sunt variante si cu escale la Londra, Bruxelles, Roma etc (Wizz/Blue?Ryan Air + Ryan Air spre Maroc). În cazul vostru, cu bicicleta în sacoşă, cred că a fost mai ok o cursă de linie. Mult succes pe viitor, toate cele bune! Alex

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>