Buila Vanturarita

Primii fulgi de nea, in Buila Vanturarita

Mai multe poze aici.
Linkul catre jurnalul original al Mihaelei aici.

De la mike citire unul dintre jurnalele restante din ultima vreme. Pe langa cele povestite de mike ar fi de adaugat si initiere in alergarea pe munte a lui Alex, cu care am facut duminica dimineata un frumos inconjor al Builei in cateva ore.

A fost o alergare chiar interesanta, cu o vreme radical diferita fata de cea din seara anterioara, cand am plecat de la refugiu pe o ninsoare ca-n povesti. Pacat ca am plecat cam flower-power, si pentru ca tura s-a prelungit mai mult decat planuiam am ajuns la refugiul din Curmatura Builei complet rupti de foame. Cred ca cel care a lasat acolo un pateu mic de porc va ajunge cu siguranta in rai. Mirific a cazut, impreuna cu cei 5 samburi de migdale si 10 boabe de fistic pe care le-am impartit frateste. Pacat ca iscusinta mea in a crapa boabele respective de fistic nu e la un nivel prea mare, astfel incat 2 din cele 10 boabe zac ratacite sub prispa refugiului.

In alergarea de duminica seara am incercat si fostul traseul turistic care coboara din saua Stevioara spre Poiana Frumoasa, si am avut parte de 20 de minute destul de interesante luptandu-ma cu jnepenii, totusi fara bagaj mare si cu ceva vointa se poate razbate, desi sunt locuri in care e nevoie de ceva antentie pentru a dibui poteca.


Traseu: Brana Caprelor-Cabana Cheia(TA) -Curmatura Comarnice-Poiana Piscul cu Brazi-Curmatura Builei (TR) si retur

O schita a traseului preluata de pe www.buila,ro

N-am mai fost demult in Buila. De aproape un an. Desi multe ganduri de ture s-au aninat de muntele acesta in anul care a trecut nu am ajuns pe aici, nici la alergat, nici la treking, nici la catarat, nici la bicicleta, nici la schi, desi idei au fost pentru toate. Acum suntem in pana de idei, de fapt singura idee este Buila, asa ca dam curs invitatiei ce statea pe buze.

Deturnam multe planuri si ne strangem trupa mare in Buila. Ne pregatim pentru un weekend de plimbareala asa ca oamenii se inarmeaza cu aparate foto, camere de filmat si cate si mai cate…Eu nu am nimic din toate astea. Amintirile si apoi cuvintele sunt singura mea radiografie a weekendului trecut. Nu sunt suficiente si nu acopera totul, asa cum nici pozele sau filmul nu ar putea sa o faca. Este pur si simplu un mod de a zugravi ceva, un mod personal si in care ma regasesc. Mi se pare mai usor sa scriu o carte decat sa fac un album foto…

Incepem tura cu un traseu ingropat in amintiri-Brana Caprelor. Am fost o singura data pe aici, in prima noastra tura in 2 si pe atunci traseul ni s-a parut o aventura, fiind putin marcat si mai putin parcurs. Acum totul e mult mai clar si cei de la Kogayon au facut treaba buna si pe aici, ca dealtfel in intregul masiv.


La inceput de drum

Astazi cautam toamna…cea mai mare parte a peisajelor au o tenta de trecut de vara…e doar o urma de rosu si de galben si mult verde prazuliu.Cheile Cheii sunt linistite si secate. Cabana e tihnita, fara muzica, cu un foc mocnit si ingropat in mult jar, cu mult fum insa, iar cabanierul ne omeneste repede cu cate o cana de ceai pentru fiecare.

Inceput de toamna.

Apoi plecam mai departe, sa castigam altitudine, sa cautam toamna tot mai sus.


Unde sunt surorile mele?

Tanar si stinger

Nici pe aici nu o gasim asa cum ne-o imaginam…galbena, rosie, pasionala, focoasa, aprinsa, ruginie, caramizie, fata cu parul de foc a intregului an. Gasim insa din ce in ce mai mult frig. Din rasuflarile noastre ies aburi, un vant rece coboara pe valcelele pe care le traversam, mainile ingheata usor usor si cautam caldura manusilor.

Gasim in schimb un loc primitor pentru noaptea ce avea sa vina si cat timp eu si Radu ne codim sa mergem la alergat, baietii pornesc focul si stam si ne minunam de pe prispa cum vine zapada peste noi. E prima ninsoare pe anul acesta si pana la urma ne hotaram sa plecam la alergat…de ce sa nu alergam printre fulgi, sa ii lasam sa ne mangaie fata si sa ne racoreasca focul din noi. E bine ca nu ploua si nu ne uda…Asa ca din Poaina Piscul cu Brazi, plecam spre Curmatura Builei. Poiana de Piatra, Poiana Frumoasa, pauze de privit apusul, libertate, ninsoarea care s-a oprit, primele acorduri puternice de toamna, amestec de note grave si ascutite ascunse in cei cativa copaci ce s-au dedat Femii de foc…

Urcand cu mai mult sau mai putin spor prin padure

Inca putin pana la refugiu.

In refugiul din Curmatura Builei e pustiu, stam sa ne incalzim putin si apoi ne despartim, Radu la deal, spre vf Buila, eu la vale, inapoi prin poieni. Acum la intoarcere alerg mult mai bine, mult mai legat, cu mult mai multa usurinta…Ador poteca asta, deal, vale, rasuflarea ce imi sparge pieptul cand ma avant la deal in asteptarea coborarii ce ma imi va linistii bataile inimii. Ajung inca pe lumina inapoi si ma infofolesc in toate hainele pe care le am privind cu teama spre noaptea ce va sa vie. Focul da caldura doar pe o parte, fum pe toate partile si aduce cu el o gura de vin bun si niste slana la tepusa. Apoi parasesc focul in speranta ca voi regasi caldura in sacul de dormit. Am incercat sa ne alegem un loc pe priciul de sus, pe prinicpiul aerul de cald urca, dar nu pot sa nu visez noaptea la caldura unui sac de puf mult promis… Nu mi-e frig dar nici loc sa ma intind nu am asa cum stam stransi unul in altul. Astfel ca dimineata nu am niciun chef sa ma scol, sa plec cu oamenii la treking, sa ma plimb pe zapada ce s-a asezat afara, si raman in sacul de dormit, de fapt in 2 saci de dormit, ca asa e mai cald. Radu si Alex pleaca la alergat si alearga ore bune, asa ca raman stapana acasa si ma lupt cu invatatul si cu somnul in paralel…Nu am succes cu niciunul prea mare…

Alergand sub un cer plumburiu

Inainte de coborarea aventuroasa din saua Stevioara.

Raze fugare de lumina

Si sfarsit de zi.

Un trail-runner in devenire, atitudinea face totul.

Moment cuvios la Patrunsa.

Zapada de peste noapte.



Se intorc baietii si plecam la masini pe acelasi drum…plec resemnata caci pare ca nimic interesant nu se va asterne in cale. Dar ninsoarea de aseara a lasat urme adanci…Capatanii sunt acoperiti cu un puf alb iar Brana Caprelor este acelasi traseu dar cu alte privelisti.

Intr-o singura seara a venit parca toamna…toamna adevarata. Frigul si temperaturile sub 0 au adus cu ele Fata cu parul de foc ce va asterne in urma ei o trena purpurie, regala.

Si s-a mai dus un weekend.


Copacii se vor pleca in curand in fata ei, manati din spate de legiuitori incoruptibili si parca o vad- de o frumusete dura si risipind caldura de o fierbanteala rece, asa cum va trece printre slujbasi.

Va lua tot ce poseda si va lasa Iarna sa le dea sarutarea inghetului. Se intoarce, generatie de generatie si toti ii stiu frica, dar ca nebunii, incearca sa isi infrunte destinul si ii sarbatoresc venirea cu focuri imense din care se ridica spre cer pale rosii si galbene, ca niste limbi uriase de dragoni.


Si noi suntem nebuni in felul nostru, niste nebuni frumosi, ce cautam fiecare mica sau mare minune in natura care ne inconjoara, care ne-am adaptat la toate anotimpurile, care ne zbatem intre nostalgia verii si visurile iernii…totul e sa nu lasam toamna sa ne scape printre degete. Nu am ratat spectacolul ei in niciun an, si ar fi pacat ca acum sa nu prindem reprezentatia de gala…Asa ca ne vedem weekendul viitor, tot pe munte, in cautarea scenei perfecte.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Bucegi
La alergat prin Bucegi.

Ceva mai multe poze aici. Weekend-ul trecut cred ca fost primul weekend de dupa concediu in care nu era nimic stabilit inainte. Inainte de acesta au fost doua weekend-uri la parinti la Slatina, si un maraton in Ciucas despre care trebuie sa povestesc. Si binenteles nefiind nimic stabilit dinainte au aparut si indoielile si nesiguranta […]

DSC_5985
Din Bishkek pana 4200 de metri, pe varful micului cosmonaut

O mic aventura de o zi pe langa Bishkek, cu o urcare de 3400 de metri si cu o vreme de cristal.

DSC_2409
Sepia de Fagaras, de la Urlea la Portita Vistei

In fiecare primavara din ultimii ani i-am promis ca il voi vizita mai des, si era cat pe-aci sa nu ma tin nici anul asta de promisiune. Noroc cu toamna lunga, uscata, calda si insorita. Vremea ne vrea afara. Sufletul meu vrea si el afara. Sa faca rezerve de soare pentru la iarna. Inima spera […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>