Traversarea Busteni-Siriu, in saua MTB-ului

Mica bucatica despre care urmeaza sa povestesc putin mai jos face parte dintr-un proiect ideal pentru o saptamana de concediu de vara, proiect gandit de Doru, Sori, Dani si Vlad: o traversare, prin munti, pe bicicilete cu plecare din Valea Oltului spre est, . E o traversare ce ar fi avut toate ingredientele: munti inalti, bivuacuri in locuri spectaculoase, o gasca faina si un pic din senzatia unei calatorii lungi, atunciate cand uitandu-te in spate stii ca acum cateva zile pedalai pe muntele ce abia se zareste in departare.

In acelasi timp stau si ma intreb daca e ceva aparte fata de drumetie in stilul minimalist in care au calatorit baietii, doar cu minimul necesar, cu un rucsacel si o geanta de sa in care au incaput toate lucrurile de care au avut nevoie pentru o saptamana. E greu de spus unde e diferenta intre cicloturism (termen care nu mi-e deloc drag) si bikepacking, dar un bun semn e momentul in care trebuie sa iei bicicleta in spate. Iar pentru a face o astfel de traversare au fost suficient de multe momente in care s-a inversat roata si bicileta a fost cea care a fost carata pe sus de calareti. Sper ca totusi Doru sa stranga pozele si sa puna cateva randuri si pe blog-ul ramas usor in paragina in ultima vreme din motive cat se poate de intemeiate.

Dar revenind acum la povestea weekend-ului, traversarea din titlu s-a vrut sa fie un surogat de weekend al intregii aventuri caci uneori zilele de concediu trebuie pastrate pentru proiecte care suna mai interesant si decat cel de mai sus. Traversarea incepe cu intalnirea cu Dani intr-un Busteni sufocat de turisti. Din pacate Dani e singurul care a ales sa continue tura de la Sinaia incolo asa ca formatia e restransa pentru bucata ce urmeaza. Dupa aprovizionarea din Busteni urmeaza meniul serii format dintr-o urcare de incalzire in Baiului pana la locul de bivuac din prima seara, aseazat pe muchia ce urca spre Zamora. Hotelul nostru dintre jnepeni vine la pachet cu o masa de seara formata din tortellini, cu un cer plin de stele si cu un abrupt al Bucegilor care se ridica impresionant peste drum. Cred ca am putea sa inauguram o clasificare gen “margarete” pentru locurile de bivuac, oscilez intre “flori de colt” si “gentiene“. Oricare ar fi locul din seara asta le are din plin.

Programul de dimineata incepe cu un rasarit numai bun pentru a ne scoate din sacii de dormit, cu o cafea care sa ne puna pe picioare si cu un primul munte ce trebuie trecut: Baiului. Noroc ca avem putin de urcat pana in creasta si de aici prindem muchia valurita ce se desprinde din Petru-Orjogoaia si care coboara spre Traisteni. De aici dupa o mica pauza de aprovizionare urmeaza o urcare de pomina in Grohotis pe unul din cele mai proaste forestiere pe care am fost pana acum. Suficient de zis ca am impins in mod glorios la biciclete prin caldura din mijlocul zilei. Iar odata ajunsi in creasta zarim si varful Grohotis aruncat undeva la limita orizontului. Noroc ca de aici drumul e cat se poate de ciclabil, noi trece varfulet dupa varfulet, turma de oi dupa turma de oi si ajungem in cele din urma pe platoul somital al masivului pe unde drumul e complet acoperit de iarba.

De aici tot la vale spre pasul Bratocea, inainte de care gasim locul de bivuac din seara. Vine cu mai putine “margarete” la capitolul priveliste dar compenseaza cu un loc de foc, cu multe lemne uscate la indemana si cu un parau sanatos ce izvoraste din pamant in apropiere. In plus vantul bate constant dinspre munte si putem sa ne asezam izoprenele fix in jurul focului. Cred ca e prima data cand dorm fix langa foc, si e tare interesant sa adormi privind la plasma naturala. Singurul dezavantaj e ca la fiecare doua ore focul se stinge, ne cuprinde frigul si trebuie sa mai aruncam cateva lemne pe jar pentru a-l readuce din nou la viata.

Odata completat cu mirosul de fum izul de transpiratie de ieri a doua zi dimineata nu ramane decat sa ne grabim spre Siriu, caci la sfarsitul zilei Dani trebuie sa prinda un tren care sa-l duca inapoi spre Bucuresti. Asa ca scurtcircuitam single-trail-ul de pe Bratocea si il inlocuim cu o urcare cat se poate de provocatoare pe forestier spre Cabana Ciucas. De aici urmeaza una din cele mai faine bucati din cele doua zile, coborarea pe banda rosie prin spatele culmii Zaganu-Gropsoarele spre Boncuta. Si daca pana aici toti cainii de stana au fost cooperanti pe aici dam si de o turma de capre cu destui de multi insotitori canini pusi pe scandal. Si asta tocmai cand ma gandeam ca legea cu 2 caini pe turma incepe sa fie aplicata. Pana la urma dupa un pic de ratoiala ne lasa sa trecem mai departe, iar noi lasam in spate Ciucas pentru ultima bucata a traversarii, o bucatica din Tataru si o bucatica din Siriu.

Daca Tataru ne primeste cu bratele deschise si e cat se poate ce ciclabil intrarea in Siriu e marcata printr-un push-bike de o ora printr-o padure tanara si incalcita, incheiata un mod glorios cu 100 de metri diferenta de nivel de carat bicicleta in spate. In schimb de aici totul e la vale spre Crasna, lacul Vulturilor ramane pentru alta data. E musai de revenit la toamna in Siriu, atunci cand se coloreaza toate padurile de foioase din zona.

Odata incheiata traversarea in schimb trebuie sa ajunge inapoi si in Brasov din Crasna asa ca iese un mic contratimp spre Brasov pentru a-l duce pe Dani in timp la tren. Pentru anii urmatori ramane continuarea traversarii, la vest de Valea Oltului sa la est de Siriu.

Track-ul complet al lui Dani cu tot cu ultima bucata de asfalt:

https://www.strava.com/activities/668533023

In cautarea unui loc de bivuac.

In cautarea unui loc de bivuac.

Gatind tortellini la jneapanul vesel.

Gatind tortellini la jneapanul vesel.

Privelistea de dimineata.

Privelistea de dimineata.

DSC_5398.jpg

Gata de plecare.

Gata de plecare.

La drum.

La drum.

DSC_5449.jpg

Luandu-ne ramas bun de la Bucegi.

Luandu-ne ramas bun de la Bucegi.

Pe forestierul cat se poate de rupt ce urca din Traisteni spre Grohotis.

Pe forestierul cat se poate de rupt ce urca din Traisteni spre Grohotis.

DSC_5467.jpg

In sfarsit bucati ciclabile.

In sfarsit bucati ciclabile.

Seara buna, domnule Ciucas.

Seara buna, domnule Ciucas.

Locul de cort din seara asta, cu multe "flori de colt" la capitolul confort.

Locul de cort din seara asta, cu multe "flori de colt" la capitolul confort.

DSC_5510.jpg

Luxul cafelei de dimineata.

Luxul cafelei de dimineata.

Lasam in spate si varful Ciucas.

Lasam in spate si varful Ciucas.

Hipster attitude.

Hipster attitude.

Single-trail-ing.

Single-trail-ing.

Prin spatele Ciucasului.

Prin spatele Ciucasului.

DSC_5540.jpg

Spre Siriu!.

Spre Siriu!.

DSC_5548.jpg

Cu zambetul inca pe buze, inainte de portiunea de push-bike a zilei.

Cu zambetul inca pe buze, inainte de portiunea de push-bike a zilei.

Nelipsitul carry-bike.

Nelipsitul carry-bike.

Datele la final de concediu.

Datele la final de concediu.

Job done.

Job done.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Neamtului
Mica aventura de toamna, traversarea Cheia-Azuga

Link aproximativ catre traseu. Sambata am fost cu Mike intr-o tura foarte faina de alergat in muntii Tataru, dar o las pe ea sa povesteasca cum a fost. Dupa ce sambata spre duminica am petrecut pana noaptea tarziu, profitand de schimbarea orei, duminica dimineata aveam din nou chef de alergat, pe cat posibil tot prin […]

Semimaraton Brasov, cursiera, mtb si foculet intr-un singur weekend.

Saptamana ce tocmai a trecut am ramas fara masina (Mihaela a scris cateva ultime randuri despre Filoftea aici), asa ca de voie de nevoie a trebuit sa ne reconfiguram planurile pentru a ramane in jurul casei. Doar ca atunci cand jurul casei e format din imprejurimile Brasovului e putin greu sa te plictisesti: Sambata dimineata, […]

Lupul cel Rau
Mielul cel Bland si Muchia Iepurasului

A doua zi nu ne propunem sa ne trezim foarte devreme, iar planul zilei ramane sa-l stabilim de dimineata in functie de vreme. Avem destul de multe alternative, daca vremea este buna putem sa revenim in Peretele Animalelor sau sa mergem la escalada si sa exploram falezele deschise de Titus, iar daca vremea e mai […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *