Piatra Craiului

Urmarind capre negre prin cetatea Craiului

Perioada dintre toamna si iarna pare sa se prelungeasca agonizant de mult, iar prima zapada se lasa asteptata. Sincer daca lucrurile contiuna in rimtul asta o sa fie cam trist din punct de vedere al schiului pe la noi. Pana acum singura zapada serioasa a cazut pe la inceputul lui octombrie, dar s-a topit aproape toata in primele zile, de atunci abia daca a cazut o bruma pe ici pe colo.

Revenind la weekend-ul care a trecut, in criza completa de idei de ture m-am hotarat binenteles pe ultima suta de metri, adica vineri pe la 16:00 sa merg cu andrei, claudia si octavian la o tura de trekking prin Crai. Plecam pe la 21:45 din Bucuresti, inghesuiti in Jimny-ul lui Andrei. Drumul din Zarnesti pana in Plaiul Foii mi s-a parut infernal, desi e reparat in prima portiune ultimele trei patrimi sunt dezastruoase.

Despre tura nu sunt foarte multe de povestit, a fost o tura plina de liniste. Parca nici vantul nu a vrut sa ne deranjeze prin periplul nostru prin crai. Lanturile pudrate de un strat fin de zapada cazut cu o seara inainte, o groaza de capre negre fara nici un pic de frica de noi, raze de lumina dinspre iezer, urme de urs pe creasta sudica, refugiul din saua Funduri nimerit noaptea de parca l-am fi urmarit pe GPS, usoara lene din fiecare dimineata, trezirea la 10, marea de nori de duminica dimineata, revederea cerdacului dupa 5 ani. Si poate mai ales bronsita care m-a lovit la intoarcerea din tura, cu temeperatura de 39.5, tuse si toate cele.

Iezerul privit de la fereastra.

Si in toata frumusetea unei zile mohorate de toamna.

Nori fugari.

In “westwand”-ul Craiului, vorba lui Andrei.

Un pic de vertigo.

Traversee mai mult sau mai putin expuse.

Andrei la iesirea in creasta.

Mama si fiica.

Octavian, in postura de alpinist cutezator.

Creasta sudica fumegand.

Inceputul catorva ferestre de lumina.

Un moment ce nu a durat mai mult de cateva minute, dar ce moment.

Adapostul nostru pentru seara de sambata spre duminica.

Inca o mare de nori, probabil unan din ultimele de anul acesta.

Si la final, un filmulet cu o capra neagra ce se sinchisea mult prea putin de prezenta noastra:

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Traseul Diana
Diana si Acul Crapaturii

Weekend-ul care a trecut am fost in Crai, au fost 3 zile superbe despre care voi scrie si eu neaparat cateva impresii, dar cum mike a fost mai rapida de data aceasta va las sa va delectactati cu un alt jurnal destul de poetic: Soare, caldura si muste 19-21 iunie, mike si radu Motto:Departe în […]

Refugiul Diana
Refugiul Diana

“Si-am plecat sa recladim Diana,Un refugiu vechi si parasit….” Asa suna un binecunoscut imn al muntomanilor, imn al carei actiune se desfasura pe undeva prin anii 60-70, in perioada in care fosta casa de vanatoare de la Diana a fost transformata in unul din cele mai frumoase refugii de la noi din tara, cel putin […]

O drumetie prin ploaie si o zi pe bicicleta prin podisul Mehedintiului.

Din categoria cum sa nu ratezi nici o zi pe munte atunci cand esti plecat, indiferent de vreme, si inca o zi pe bicicleta in jurul Izvernei.

2 thoughts on “Urmarind capre negre prin cetatea Craiului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *