Duminica dimineata eu repet “Morning Glory”-ul, rasaritul e diferit fata de cel de ieri, intre timp plafonul de nori a coborat dar fata de ieri cerul se coloreaza mult mai fain inainte de rasarit. Putin mai multa lume pe varf dar mai putini cunoscuti, asa ca atat urcarea cat si coborarea o fac singur. Partea buna e ca ma misc mai repede si apuc sa fac inca o urcare inainte de a porni gondole si doua coborari foarte faine pe partia Lupului. Partiile sunt impecabile si astazi, la fel ca ieri si incep sa-mi amintesc ca schiului are si foarte multa placere, nu doar supravietuire. Poate e cazul ca anul acesta, daca o sa fie zapada, sa-mi reimprospatez si echipamentul ce a strans multi ani si mai important multi kilometri verticali si la deal si la vale.

Restul zilei in schimb decurge mult mai casnic, de la pe partie debarc direct la sala unde ma intalnesc cu Mihaela si cu Marius veniti la o clasa pentru parinte + copil, fac un pseudo-antrenament cu ce energie a ramas dupa Morning Glory si poate cel mai important o sauna care ma repune complet pe picioare. Dupa asta masa de pranz pregatita cu Marius, relaxare si somn dupa si pe seara petrecerea de la ziua Elizei, o petrecere ce a iesit la fix (multumim Anamaria) si care a fost perfecta prin balansul de joaca si socializare pentru copii si socializare pentru oameni mari. Un weekend in care desi n-am plecat departe si desi am fost tot in Postavaru tot a iesit foarte fain.